Tulburare a comportamentului alimentar caracterizata printr-o necesitate necontrolabila de a manca in mare cantitate, manifestata de un subiect care, in mod obisnuit, nu este un "mare mancau". comportamentul bulimic are semnificatii foarte diferite. El poate fi legat de numeroase probleme psihologice sau medicale, poate constitui, de exemplu, o varianta a unei alte tulburari ale conduitelor alimentare, anorexia mintala. Comportamentul bulimic se instaleaza adesea in timpul adolescentei, poate ceva mai frecvent la fete. Frecventa sa ramane inca imprecisa.
Cauze - In afara cazurilor de dereglari metabolice (diabet, dereglare hormonala) si a unor lezi uni nervoase, principalele cauze ale bulimiei sunt de ordin psihologic. Foarte des, comportamentul bulimic apare ca o aparare fata de depresie si stres: faptul de a manca nu vizeaza atat nutrirea subiectului, cat linistirea angoasei, compensarea frustrarii sau repunerea in valoare a imaginii sale. Ea poate constitui, de asemenea, un ritual nevrotic sau o compensare a insatisfactiei sexuale (la isteric, indeosebi). In anorexia mintala, crizele de bulimie cu luarea in greutate intrerup uneori postul, fara ca celelalte simptome sa dispara. Psihic, pacienta devine o anorexica. Unele devin direct bulimice, fara post si fara slabire prealabile.
Manifestari clinice - Comportamentul bulimic nu este preocupant atata vreme cat ramane ocazional, cum este cazul la subiectii care au pofta de alimente cu puternica incarcatura afectiva si simbolica; "poftele" femeilor insarcinate constituie astfel o forma de bulimie fiziologica. Bulimia depresiva si nevrotica se manifesta in mod periodic sub forma unor porniri tiranice. Ea ofera o potolire momentana, spre deosebire de bulimia anorexicilor. Bulimia anorexicului se caracterizeaza prin ingerarea la foarte mici intervale de timp (in general, mai putin de doua ore) a unor mari cantitati de hrana, cu sentimentul ca nu-si mai poate controla alimentatia. Pacientul are in plus tendinta de a-si provoca vomatul, de a lua laxative si de a practica, in restul timpului, un regim sever cu scopul de a evita luarea in greutate.
In cazurile cele mai grave, accesele bulimice insotite de vomitare provocata pot antrena o deshidratare si o pierdere de potasiu (care se manifesta prin stare de slabiciune si prin crampe), leziuni esofagiene si dentare provocate de aciditatea lichidului gastric regurgitat.
Tratament - Este orientat de diagnostic si de un bilant organic prealabil. Pentru a fi eficace si durabil, tratamentul trebuie sa fie instituit pe baza de incredere reciproca pacient-medic, cu scopul de a actiona asupra cauzelor psihologice ale bulimiei. psihoterapia, asociata eventual cu o prescriptie de antidepresoare, urmareste o maturare emotionala si o rezolvare a conflictelor afective. Astfel, pacientul si medicul coopereaza cu scopul de a stabili noi deprinderi alimentare. Un regim n-ar trebui intreprins fara aviz medical, iar anorexicilor le este strict interzis un regim.
Sinonim: hiperlarie, hiperorexie, poliorexie.