Postata de andrei.stefan cu 12 ani in urma.
Buna seara... Nici nu am idee cum sa incep... In situatia actuala ma aflu la mine in camera nedormit de 40 de ore cu o oboseala intensa asa ca va rog a-mi fii iertata orice greseala de exprimare sau gramaticala. Am 21 de ani si la varsta de 17 ani am suferit o serie de evenimente care m-au afectat atat de mult incat nu am realizat asta pana nu m-am mutat in alt oras. Evenimentele au fost de natura putin traumatizante, de la moartea unui parinte la a fii internat intr-un spital cu p***a organizare vazand acolo o operatie facuta pe viu in timp ce imi asteptam randul, la a fii amenintat cu o arma ( dupa asta am avut primul atac de panica ). Dupa aceste evenimente am inceput inconstient sa ma izolez incetul cu incetul. N-am realizat deloc asta, pentru mine era doar un mod de viata. Incepusem sa numai suport sa am oameni langa mine, mii se creea o stare de panica cand era vorba sa cunosc oameni noi. Cand venea momentul de ''socializare'' cu diferiti oameni care ii cunosteam imi venea sa fug cu orice pret, incercam sa evit orice contact uman. Liceul a fost o adevarata tortura pentru mine, altii profitand din plin de incapabilitatea de a relationa cu alti oameni. Simptomele mele se diversificau de la anxietate generala, la anxietate sociala, spasme musculare usuoare, insomnii, stari generale de depresie si concluzii sinucigase ( intr-un timp traiam cu impresia ca as fii mai folositor daca mi-as dona organele, dar din fericire nu gasisem o metodaa de a ''evada'' din lumea asta fara a-mi fii afectate organele internete. La acel moment mii se parea ceva normal. Incetul cu incetul m-am distantat de tot ce era uman. La varsta de 19 ani, deja numai intelegeam sentimentele umane ( nici acum nu le inteleg). De atunci am observat ca simt numai ura si frica. Acum ma aflu intr-o situatie destul de grava, mutarea mea in alt oras cu scopul angajarii ma facut sa realizez cat de mult m-au putut afecta acele evenimente. Acum nu pot aproape deloc sa relationez cu oameni, ma simt blocat social, nu stiu sa raspund la cele mai simple intrebari, inca traiesc doar cu 2 sentimente, in schimb mii sa amplificat cu mult insomnia. Prima data cand m-am mutat am trait si cateva atacuri de panica pana am descoperit extraveralul. Nu imi place deloc starea indusa, dar nu am de ales. Nu stiu cum mai gandesc si ce sa gandesc despre mine traind zilnic cu frica de a nu ajunge iar la aceea concluzie de mai sus. Nu imi permit si nici nu as putea discuta liber cu cineva fata in fata despre aceste probleme.
Adauga raspunsacum 12 ani
Buna ziua,
Va recomand sa apelati intr-o prima faza la ajutorul unui psihiatru. Acesta va va da o medicamentatie adecvata care sa vizeze atat insomnia, cat si anxietatea generalizata.
Intr-o a doua faza este indicat sa apelati la serviciile unui psihoterapeut. Inteleg ca nu aveti incredere in oameni, dar psihoterapeutii au pregatire pentru a va ajuta sa va intelegeti, sa va sustina atunci cand va amintiti de acele traume si sa va ajute sa va gasiti propriul drum spre rezolvarea problemei.
Cateodata merita sa incercati sa schimbati ceva in viata dvs si consider ca un pas important l-ati facut deja: va recunoasteti problema.
acum 12 ani
Dupa cum am spus in mesaj, nu imi permit financiar sa discut cu cineva venitul meu fiind 0. Cat despre evenimentele din trecut, surprinzator nu imi creeaza nicio stare amintirea lor, am invatat sa trec peste ele. Le-am acceptat ca evenimente petrecute demult. Dar de curand realizat cat de mult a putut sa ma afecteze izolarea mea de restul lumii. Momentan duc o lupta crancena cu mine insumni incercand sa ma auto reabilitez social din nevoia de supravietuire.
acum 12 ani
buna ziua.uneori numai cuvantul ''''''''psihiatru'''''''',te ingrozeste..te gandesti doar la ce medicamente iti va da sa poti trece peste asta.eu va zic,din proprie experienta.am dus-o pe mama mea,neac***a alte pb de alt ordin..anxietati,sentim de suicid,etc..doar pb cu somnul.nu mai dormea de 2-3 luni.si starea fizica se inrautatea pe zi ce trece.devenea depresiva.va zic,ca d-na doctor,nu are rost sa-i dau numele,a facut experiente pe ea.a luat la rand medicamentele,schemele de tratament.si dupa inca 2-3 luni de experimentari medicamentoase,am internat-o la obreja.dintr-o mama sanatoasa,in 6 luni o vizitam pe banci,in curtea spitalului de nebuni.sa stiti ca aici e o pb ff delicata,cand dati sfaturi sa mearga la psihiatru,cei cu pb.ar trebui sa se spuna.LA CE PSIHIATRU..sant multi mai dusi decat pacientii..am vazut cu ochii mei.nu sant de acord sa stai acasa cu pb,dar va pot spune ca psihiatrii te pot tampi si mai mult.unele medicamente sant un cosmar pt creier.si dk ati zis vreodata ca ati visat urat anterior,stati sa vedeti reactii de la medicamente.,,n-ati vz nimic.imi pare rau daca mesajul meu suna altfel decat as vrea eu.se zice ca dintre doua rele alegi cel mai mic rau.fie ca voi sa fiti inspirati si sa aveti noroc de doctori buni.pt ca sa stiti,daca esti doctor nu ajunge.trebuie sa fii la curent cu totate nouattile,sa te pregatesti continuu,sa inveti non stop,SA ITI PESE.mult noroc.si sa stiti ca si eu am pb cu somnul .se pare ca o mostenesc pe mama.am 44 de ani.si deja,bagajul genetic si-a deschis capacul..nu trebuie sa traim in ignoranta si sa stam acasa.deja caut un doctor de care sa nu-mi fie frica.ca face teste pe mine.pt ca medicamentele au atatea efecte adverse,mai ales cele prescrise de psihiatrii,ca te poti procopsi cu mult mai multe boli..multa sanatate.si mesajul meu este,mergeti la doctor,dar nu la intamplare.
acum 12 ani
E diferenta intre psihiatru si psihoterapeut, e o gresala mare sa te duci la psihiatru cu problema ta, el da medicamente pt cazuri grave de psihopatii antisociale, de necontrolat, psihoterapeutul in schimb te indruma, te asculta , te intelege, te ajuta sa te cunosti si sa afli adevarul despre tine, si sa treci peste traumele din trecut. Rugaciunea deasemenea ajuta, Dumnezeu ne-a creat, si El stie mai bine ce avem nevoie daca ii cerem. Dumezeu sa iti dea pacea de care ai nevoie! Numai bine!
acum 12 ani
uff.te-as contrazice,teo,in mare parte.nu sant ''''''''''''''''gigi contra'''''''''''''''',dar vreau sa-ti spun ca am o vecina care e psihoterapeut si care,atunci cand isi ajuta copilul la lectii,copil de 12 ani,din otreapa si din cretin nu-l scoate..aa,ba da.il mai ameninta ca il duce la internat.imi pare rau ca pot auzi(la inceputul scolii era cald inca si faceau temele pe balcon) asemenea cuvinte adresate unui copil,si eu sant mama,si nu am terminat psihologia..niciodata nu i-as adresa copilului meu asemenea vorbe.si acum vin si te intreb ..de ce avem retineri sa mergem la doctor ??pt ca banul primeaza.si sant putini care isi fac meseria si care iti arata interes..in luna octombrie am fost la o d-na dr endocrinolog,care era atat de plictisita de viata,incat aveam impresia ca daca achitam costul consultatiei doar,fara sa mai intru si in cabinet,eram mai castigata..cunosc si doctori la care merg de ani de zile.si nu i-as schimba pt nimic in lume..dar,asta va spuneam.pana ii gasesti...te pot scoate din circuit altii..-))
acum 12 ani
Cunosc starea ta, te pot sfatui sa-ti pui putina incredere intr-un prieten care sa te sustina, sa-ti vorbeasca. De lucrul asta e important ,acesta e motivul pt. care nu ai somn deoarece gandurile si intrebarile care le ai iti trec in minte te macina nu te lasa sa adormi si tot tu esti cel care da raspunsul intrun final. Esti un om perfect sanatos dar prea bun in acelasi timp de aceea tia zburat gandul " sa le dai altora cva din tine" . Incearca sa devii alt om, prefate putin ca totul este in regula, dar nu uita ca trebuie sa crezi ceea ce faci si pe langa acest fapt incearca sa fii mai sigur pe tine insuti. Tu controlezi starea nu invers.
Fa cate o rugaciune seara inainte de culcare la bunul Dumnezeu, asta te va ajuta, mai mult decat crezi.
*Incearca si vei reusi *
Multa sanatate!
acum 12 ani
Draga Andrei, si eu am 21 de ani si am trecut prin probleme de natura psihiatrica. Te sfatuiesc si te rog (daca nu ai facut-o deja) sa apelezi la medicul psihiatru cat de curand. Cat despre psihoterapie, stiu ca este scumpa, insa exista centre unde se face psihoterapie de grup sau individuala in mod gratuit - cauta pe internet, intreaba la spital la sectia de psihiatrie sau ONG-uri. De exemplu, in Cluj-Napoca se face psihoterapie gratuit la Centrul Agape.
Sanatate!
acum 10 ani
Demonii nopţii şi paralizia în somn – Eliberare şi libertate
Print Friendly Version of this pagePrint Get a PDF version of this webpagePDF
de Daniel Wiebrands
Partea 1 – Închiderea uşilor
Daniel Wiebrands
Daniel Wiebrands
Uimitor, 30-50% (unii afirmă că 60%) dintre oameni, inclusiv creştini, întâlnesc sau au întâlnit paralizia în somn şi/sau au avut sau au întâlniri cu demoni sexuali. Ştiu că subiectul nu este plăcut, dar din cauza poverii pe care am văzut-o asupra altora şi a ceea ce am îndurat personal, simt nevoia să mă adresez acestei dureri spirituale.
Există o mulţime de resurse disponibile pe net, dacă ştii ce să cauţi. (Voi pune câteva linkuri bune la sfârşitul postării.)
Personal am suferit de paralizie în somn de când aveam doar 10 ani, şi am avut parte de atacuri sexuale demonice la sfârşitul adolescenţei şi de-a lungul vieţii, şi am văzut îngeri şi demoni. Ceea ce a revelat Domnul, îţi va da înţelegere şi victorie. Nu există o rezolvare rapidă, şi va fi nevoie să umbli prin credinţa pe care ţi-a va da Dumnezeu, şi care va fi întotdeauna cu tine.
Principalele arme care au fost folosite împotriva ta sunt teama, teroarea şi ruşinea. Atât timp cât duşmanul te face să simţi teamă, teroare şi ruşine, şi te face să te simţi neputincios, ştie că are control. Credinţa este opusul fricii, ele se anulează reciproc şi nu pot exista împreună. Cuvântul spune: „Tot ce nu vine din credinţă, este păcat.” [Romani 14:23, versiunea engleză.] Ruşinea aduce vină, condamnare şi lipsă de valoare, şi este opusul dragostei lui Dumnezeu, care aduce har şi îndurare prin Hristos Isus. Am fost înşelaţi de duşman, de obicei în copilărie, că are putere asupra noastră, ce minciună! El câştigă doar puterea pe care i-o dăm noi, şi ca şi creştini, puterea lui este întotdeauna numai o înşelăciune care ne ţine legaţi. El este tatăl minciunilor. Nu te scoate din sărite asta? Orice drepturi legale le-ar putea avea, pot fi învinse prin înţelegerea şi folosirea autorităţii pe care o avem în Hristos Isus. Acum, aceste entităţi nu ar fi capabile să se manifeste, dacă o uşă sau un drept legal nu ar fi deschise ca ele să se manifeste în felul în care o fac, prin păcat personal şi/sau păcatele strămoşilor (generaţionale).
Nu ai gasit ce cautai? Cauta intrebari similare
sau adauga o intrebare noua
Adauga o intrebare noua