Balbismul (balbaiala)

si mie mi se intampla la fel

De la 3 ani, dupa cate mi-au povestit parintii, nu am mai putut sa vorbesc corect cum vorbeam inainte. Am inceput sa vorbesc inainte de a implini un an, pe la 9 luni. Inca nu am aflat ce a dus la un balbism sever in primii ani, plangeam cand ma intreba cineva orice, nu-mi spuneam numele. Abia m-a inscris mama mea la o scoala normala, dar am terminat-o si pe asta, iar anul trecut am absolvit un master in domeniul economic.Probabil ca a fost o spaima, frica de despartire de parinti, un temperament mai agresiv al celor cu care am ramas, respectiv bunicii ...ceva a fost, ceva ce m-a zdruncinat psihic din temelii.
Am fost la logoped cand eram mica, la inceput, apoi mi-a spus mama ca logopedul a zis ca nu are rost, nu voiam sa vorbesc cu nimeni, dar capacitatea mentala era normala, ba chiar superioara. Apoi am fost la psihiatru pe parcursul scolii generale, la liceu, ba chiar la facultate, in primul an, Cunosc si ma cunosc cel putin 5 psihiatri, toti au facut ce au putut, am luat pastile dupa pastile mai multi ani. Diagnosticul cel mai recent este de logonevroza, anxietate si depresie, de fobie sociala nu sunt asa de sigura, dar nu pot sa zic ca ma simt complet comoda in prezenta oamenilor, Sunt introvertita din fire, introvertitii nu au toti fobie sociala, banuiesc.
Am fost si la psiholog mai recent, acum vreo 2-3 ani, dar la fel, nu puteam sa vorbesc mai mult de 2-3 cuvinte cursiv fara sa ma apuce plansul, era mai mult un chin pentru mine si am renuntat dupa 2 sedinte. hipnoza nu am incercat, Mi s-a recomandat dar pana acum nu am reusit. Un medic psihiatru cand eram mica i-a spus mamei mele ca ma voi face bine singura la un moment dat. In familia mea, bunica a mai suferit de balbism ce s-a vindecat cand s-a casatorit, pe la 18 ani.
Eu acum am 25 de ani, am un loc de munca dar nu am reusit asta prin propriile forte, ci am fost angajata de cineva care ma cunoaste de mica si imi stie povestea si ce pot. Nu stiu daca cineva m-ar angaja in starea in care sunt, mi s-a si spus asta la un interviu.
Pentru cei care imi vor citi mesajul de aici, vreau sa le spun ca se poate termina cu bine o scoala, ba chiar o facultate ac***a dificultati de vorbire. Nimeni nu iti pune bete in roate sau isi bate joc de tine, cel putin nu pe fata, acum depinde si de persoanele pe care le intalnesti. La examenele orale la bac, am dat in scris. Se poate cu o cerere si avizul unui medic, doar ca bineinteles, notele la "oral" au fost mai mici decat cele la scris, in cazul meu cel putin. Asta nu mai conteaza acum, dar toate amanuntele inca le tin minte. La facultate la fel, in mod normal cei "defavorizati" trebuie sa beneficieze de aceleasi sanse ca si cei normali, daca nu te descurci oral, obtii derogare sa dai in scris. Nu ma deranjeaza cu nu am prieteni de varsta mea sau pe cineva mai apropiat, am doar colegi care sunt oameni maturi si care inteleg si ma inteleg. Iubirea o sa vina la timpul ei, iar cei interesati sa ma asculte ma vor asculta. restul nu mai conteaza. Nimeni nu moare de foame. Sanse sunt pana la final pentru toti.

De la 3 ani, dupa cate mi-au povestit parintii, nu am mai putut sa vorbesc corect cum vorbeam inainte. Am inceput sa vorbesc inainte de a implini un an, pe la 9 luni. Inca nu am aflat ce a dus la un balbism sever in primii ani, plangeam cand ma intreba cineva orice, nu-mi spuneam numele. Abia m-a inscris mama mea la o scoala normala, dar am terminat-o si pe asta, iar anul trecut am absolvit un master in domeniul economic.Probabil ca a fost o spaima, frica de despartire de parinti, un temperament mai agresiv al celor cu care am ramas, respectiv bunicii ...ceva a fost, ceva ce m-a zdruncinat psihic din temelii.
Am fost la logoped cand eram mica, la inceput, apoi mi-a spus mama ca logopedul a zis ca nu are rost, nu voiam sa vorbesc cu nimeni, dar capacitatea mentala era normala, ba chiar superioara. Apoi am fost la psihiatru pe parcursul scolii generale, la liceu, ba chiar la facultate, in primul an, Cunosc si ma cunosc cel putin 5 psihiatri, toti au facut ce au putut, am luat pastile dupa pastile mai multi ani. Diagnosticul cel mai recent este de logonevroza, anxietate si depresie, de fobie sociala nu sunt asa de sigura, dar nu pot sa zic ca ma simt complet comoda in prezenta oamenilor, Sunt introvertita din fire, introvertitii nu au toti fobie sociala, banuiesc.
Am fost si la psiholog mai recent, acum vreo 2-3 ani, dar la fel, nu puteam sa vorbesc mai mult de 2-3 cuvinte cursiv fara sa ma apuce plansul, era mai mult un chin pentru mine si am renuntat dupa 2 sedinte. hipnoza nu am incercat, Mi s-a recomandat dar pana acum nu am reusit. Un medic psihiatru cand eram mica i-a spus mamei mele ca ma voi face bine singura la un moment dat. In familia mea, bunica a mai suferit de balbism ce s-a vindecat cand s-a casatorit, pe la 18 ani.
Eu acum am 25 de ani, am un loc de munca dar nu am reusit asta prin propriile forte, ci am fost angajata de cineva care ma cunoaste de mica si imi stie povestea si ce pot. Nu stiu daca cineva m-ar angaja in starea in care sunt, mi s-a si spus asta la un interviu.
Pentru cei care imi vor citi mesajul de aici, vreau sa le spun ca se poate termina cu bine o scoala, ba chiar o facultate ac***a dificultati de vorbire. Nimeni nu iti pune bete in roate sau isi bate joc de tine, cel putin nu pe fata, acum depinde si de persoanele pe care le intalnesti. La examenele orale la bac, am dat in scris. Se poate cu o cerere si avizul unui medic, doar ca bineinteles, notele la "oral" au fost mai mici decat cele la scris, in cazul meu cel putin. Asta nu mai conteaza acum, dar toate amanuntele inca le tin minte. La facultate la fel, in mod normal cei "defavorizati" trebuie sa beneficieze de aceleasi sanse ca si cei normali, daca nu te descurci oral, obtii derogare sa dai in scris. Nu ma deranjeaza cu nu am prieteni de varsta mea sau pe cineva mai apropiat, am doar colegi care sunt oameni maturi si care inteleg si ma inteleg. Iubirea o sa vina la timpul ei, iar cei interesati sa ma asculte ma vor asculta. restul nu mai conteaza. Nimeni nu moare de foame. Sanse sunt pana la final pentru toti.

Asa si eu am 16 ani pe 2 Aprilie fac 17 ...cateodata vorbesc foarte clar,dar cateodata nu pot pronunta deloc un anumit cuvant ...de aceea nici nu prea am prieteni si nu prea pot vorbi cu nimeni am citit pe internet undeva ca daca citesc foarte mult va disparea balbaismul ...nu am incercat dar nu cred ca va avea efect ...daca stie cineva un tratament ...adaugati urmatoarea adresa de email [email protected]

Salut, ma alatur si eu grupului vostru.

Am 23 de ani si ma balbai in continuare, desi problema a aparut undeva prin scoala primara. Probabil totul s-a accentuat odata cu rasetele colegilor atunci cand eram pus sa citesc tema de casa in fata clasei sau lectia din ziua respectiva.

Intre timp, datorita unei conjuncturi favorabile, am ajuns sa fi luat bacul cu 9.5 si sa fiu pe cale de a termina a doua facultate in domeniul IT. Nici cu fetele nu-mi merge rau, dar si asta datorita faptului ca ele sunt cele care initiaza acel "Buna!" la care avem toti probleme.

Cel mai ciudat este faptul ca am lucrat 2 ani ca si casier, ac***a 200 de clienti zilnic si nimeni nu s-a prins ca ma balbai. La fel s-a intamplat si cand la Academia Militara, am trecut de un interviu de jumatate de ora cu un psiholog (7 din 25 insi admisi), fara ca acesta sa perceapa ca as avea o grava problema de exprimare.

Totusi am probleme in continuare cand trebuie sa ma duc la un strain si sunt persoana care deschide discutia. In weekend-ul acesta am cerut o unealta unui vecin si m-am comportat foarte ciudat. Ritm cardiac crescut ca de obicei , teama si poticniri la fiecare cuvant spus. Cu greu a inteles omul ce voiam. De altfel, m-am saturat sa nu pot sustine o prezentare in fata unei sali pline si sa trebuiasca sa las pe altii in fata sa faca asta.

Totusi cred ca problema noastra se poate ameliora. Avem nevoie de foarte multe exercitiu, sa ne invatam cu astfel de momente, incat sa ne simtim in zona de confort atunci cand vorbim cu un strain sau in fata unui grup de persoane.

In scopul asta am creat o adresa de mail si Yahoo Messenger unde as vrea sa vorbesc cu cat mai multi care au problema asta. Daca ne strangem mai multi din Bucuresti poate iesim intr-un grup mai mare sa vorbim. Probabil cu totii avem probleme cand trebuie sa ne exprimam unui grup de persoane, intr-un mediu zgomotos. Cred ca exercitiul ne-ar ajuta sa gestionam mai bine situatiile de acest gen. De asemenea am remarcat disparitia problemei in perioadele cand increderea in mine este la un nivel inalt. Asa ca lucrati la asta!

Adresa de yahoo (email si id mess) este: [email protected]

De altfel sunt dispus sa raspund oricarui terapeut sau student/proaspat absolvent al facultatii de psihologie care doreste sa cunoasca mai multe despre trairile mele in momentul cand apare problema. Un studiu de caz e intotdeauna bine venit, nu?

Va doresc relaxare totala!

buna la toata lumea ! eu am un baiat de 14 ani,la 2 ani si 6 luni a inceput sa se balbaie....a durat vreo 2 ani,in care a facut logopedie dar nimic ! Dar D-zeu mi-a scos in cale un medic de exceptie ,si dupa vreo 3 ani cu tratament,fiul meu vorbeste perfect ! D-ZEU SA-I DEA MULTA SANATATE D-NEI DOCTOR MOISIN LUCIA DIN SIBIU....EA LA FACUCT BINE ! sanatate multa !!!

Buna ziua, Mariana60, buna ziua, tuturor!
Nu exista tratamente minune pentru ”tratarea” balbismului sau logonevrozei (forma cel mai des intalnita la adolescenti si adulti). In mod cert este vorba despre TERAPII, nu despre TRATAMENTE. Cauzele balbaielii pot fi multiple. Identificarea corecta a cauzei este cea mai importanta etapa. Pentru aceasta e necesar si obligatoriu un consult efectuat de un medic neurolog sau neuro-psihiatru (niciodata doar psihiatru!). Abia apoi, diagnosticat deja la neurolog, te poti duce la un specialist logoped (care te poate ajuta sa capeti instrumente de autocontrol asupra aparatului fonoarticulator (muschii gatului, limba, obraji, aparatul respirator etc), in asociere cu un eventual tratament prescris de medicil neurolog, daca acesta a considerat ca e cazul). Dreptul de a prescrie medicamente este doar al medicilor licentiati, iar aceasta se intampla din motive clare de siguranta a sanatatii publice si individuale! Medicamentele luate dupa sfatul ”binevoitor” al celor care au urmat CORECT sau NU pasii diagnosticarii (in tara sau in strainatate) nu sunt neaparat cele potrivite pentru oricine, ba chiar pot face SI MAI MULT RAU!

Din pacate, MARIANA 60, mi se pare ca inca mai ai probleme de comunicare destul de serioase care tin de: ortografia limbii romane, de logica si argumentare, dar si de calitatea morala a mesajului transmis unui public stramtorat de problema stresanta a balbaielii la varsta adulta (logonevroza).
Repet, nu exista tratamente minune pentru balbaiala, ci consultarea specialistilor potriviti si motivatia personala de depasire a problemei.

Buna.Am 30 de ani si de 2 ani ma lupt cu treaba asta...tata zice ca am cazut cu gura de bordura la 4 ani,mama zice ca tata ma batea peste gura cu lingura!pana la 10 ani vorbeam tare rau de fata cu toate rudele mai mari...toti radeau de mine!fiind o fire sociabila pe atunci si jucator de fotbal,ma integram usor in orice grup...dar un lucru ciudata se intampla...cand apareau fete in anturaj vorbeam perfect,,,cucereau tot...cum ele plecau...cu toti prietenii ma balbaiam!Dar aveam conceptu de inferioritate...cu adultii ma incurcam mereu!Pana la 27 de ani asa a decurs viata mea...nu ma deranja atata timp cat cu fetele nu ma balbaiam.si cu ele de mana cuceream lumea...vorbeam perfect!Dar am venit in anglia si dupa o perioada de stres puternic am clacat...intr-o noapte mi-a curs sange din nas...nu am realizat dar dupa aceea nu am mai stiut sa ma controlez...vorbeam tot mai rau!relatia cu femeia ce o iubeam s-a rupt,si cu ea vorbeam rau ultima vreme!Acum cu oricine vorbesc abia scot 2 cuvinte...cu cei familiari vorbesc mai coerent...in rest...de femei nu pot sa ma apropii....sunt terminat! Ce am inteles din asta si din cercetarile mele...balbaiala tine de incredereA ta in tine,dar o incredere solida,teapana, ca orice ar fi vei iesi cu capul sus!Pe mine asta m-a tinut tare...dupa relatii lungi si femeile din viata mea nu realizau defectul meu!Dupa 27 de ani...ma lupt cu increderea in mine...care a scazut drastic! In copilarie am fost la logoped un an...fara efect,pastile de la doctori...nimic!Ce cred eu despre asta si ma cunosc destul cat sa spun ce ar ajuta!Am avut un unchi care a fost ca mine...mi-a spus ca vorbea in camp...sau citea cu voce tare...dar mai mult tipa....spunand cuvintele foarte clar!Acum e om de afaceri si nu-i mai tace gura!Autosugestia...repetarea zilnica a unor afirmatii in privinta asta...pe mine m-au ajutat...dupa 2 luni nu ma recunosteam!Acum incerc autohipnoza dar mi-e greu sa ma tin de ea!un alt lucru care il gasesc relevant...am citit pe internet ca balbaitii vorbesc normal cand canta,vorbesc cu animale sau in soapte sau cand sunt singuri!O vreme citeam in camera mea cu voce tare imaginandu-mi ca tin un discurs pe un stadion!Desi vorbeam ok...ma mai incurcam cand emotiile cresteau...si incercam sa repet starea de relaxare ce o aveam cand vorbeam corect!Acum incerc cand vorbesc cu cineva sa-mi imaginez ca vorbesc sau cant sau o fac cu un animal de companie!Totul tine de relaxare...pe care o pkti obtine prin meditatie...cautati pe youtube!Daca stiti engleza veti gasi un curs organizat de un star englez care a fost balbait si s-a vindecat si acum aplica pe alti oameni...rezultatele sunt uimitoare,am gasit si o carte scrisa de americani...nu mai stiu exact titlul care enunta cateva reguli de aplicat!eu nu sunt organizat si disciplinat desi ma doare defectul si nu m-am tinut cu adevarat de reguli...mai mult superficial...ma plictisesc repede!Dar mi-am propus in 6 luni sa inving defectul aplicand tot ce gasesc util!Cred cu toata puterea ca pot sa o inving!