Tulburarea obsesivă sau anxietate cu depresie ?

Postata de Utilizator11588227339 cu 4 ani in urma.

Buna vreau sa va spun și eu poveste mea trista poate ma ajuta cineva sa rezolv aceaste stări care tot îmi vin și pleacă .
Totul a început acum aproape 6 ani in care am avut o trauma și anume a fost drogata fără voia mea și de atunci am rămas cu frica de moarte foarte accentuată ,am obsesii ca ma sinucid la mine acasă deși nu vreau sa fac asta nu îmi doresc sa mor ,cel mai mult ma doare faptul ca am pierdut 6 ani in viața mea in care nu am realizat nimic cu viața mea ,ma simt o inutila o ratata și asta ma doare foarte mult pentru ca eu nu doresc asta pentru viața mea,îmi doresc foarte mult sa lucrez sa fac ceva pur și simplu nu mai suport sa stau acasă pa părinții mei ma simt închisă fără nici o prietena nimic am perioade când ma pot controla și perioade când nu când lucrez ma simt bine când nu ma apuca panica ma trezesc pa ore fixe foarte speriata și am senZatia ca ceva ma strange de gât și pentru maxim 20 de minute plâng și spun in mod repetat ca vreau sa lucrez nu vreau sa mai stau ca o pleava vreau sa îmi continui facultatea sa îmi fac viața altfel dar aceste gânduri de care ma sperii nu îmi da pace îmi vine mereu și dacă dacă te omori dacă rămâi singura dacă faci rău la cineva și ajungi la pușcărie dacă fac un copil și mor dacă fac in copil și ii fac rău pur și simplu nu mai vreau aceste gânduri nu vreau sa mor și nu vreau sa fac nimic din aceste obsesii dar Pir și simplu mie frica sa nu se întâmple îmi este teama ca voi inebuni :(asta ar fi cel mai urat coșmar al meu ,nu înțeleg cu ce am greșit eu in viața asta sa primesc asta ca la 25 de ani ai mei sa trăiasc atâta suferința de ce trebuie tot timpul sa trăiesc in trecut mereu ai sa sufăr inconștient după prima relație de 6 ani de ce miimi pot găsi un băiat care sa ma iubească părinții mei nu ma înțeleg nu ma bagă in seama nu îmi dau atentie mama spune ca nu am nimic nu mai rezist jur ,a fost o perioada când m am mutat de l ei singura in bucuresti și eram mult mai bine chiar am fost pa un psihiatru și am luat un tratament pentru tulburarea obsesivă anxioasa (midora serlift și rivotril)ma simteam mai bine nu mai eram atât de sensibilă ca acum eram mai nepăsătoare ,acum orice chestie ma face sa plâng și o melodie dacă o aud ma face sa plâng ,va rog sa ma ajutați cu un îndemn cât mai concret ca sa ma pot vindeca de aceste gânduri negative !multumesc anticipat ,nu mai spun ca am creat și o anxietate socială am impresia ca cei de aici din sat care ma cunosc au ceva cu mine si tot îmi închid Facebookul sa nu mai ma vadă nimeni cred ca sunt și pesimista ,nu doresc decât a nu mai gândesc așa și sa nu mai am obsesii :(