Postata de sorinc cu 11 ani in urma.
Buna ziua,
Stiti cumva un doctor din Bucuresti care trateaza sindromul oboselii cronice? Ma refer la un doctor de medicina clasica, nu acupunctura, psihoterapie, presupunctura, etc?
Multumesc
Sorin
acum 11 ani
Eu NU sunt medic (sunt psiholog).
Psihologul lucreaza cu persoane,
NU cu diagnostice.
Dar sunt de acord ca psihiatria
este si va ramane o disciplina
medicala pe cat de utila, pe atat
de respectabila (si clasica).
Sanatate!
acum 11 ani
Eu doar am pus o intrebare, nu am spus ca una ar fi mai respectabila decat cealalta. Ambele pot fi la fel de respectabile, in masura in care dau rezultate bune... Sanatate multa!
acum 11 ani
Cauza obosealii cronice nu e cunoscuta de nici un medic care face medicina clasica. Iar medicamente care sa ajute la asa nu exista oricum si daca vei primi ceva se va agrava si mai mult. Daca vrei vindecare trebuie sa iti vindeci intai gandirea si asteptarile gresite de la medicina si de abia pe urma poti apela la o medicina normala care vindeca si nu trateaza doar pt. bani si numai cu toxine chimice.
acum 11 ani
Sa inteleg din ce spui tu ca un practicant al metodelor alternative ar cunoaste cauzele oboselii cronice? Care este "medicina normala care vindeca"?
acum 11 ani
Metodele de ingrijire clasice si cele alternative
sunt mai degraba complementare (ele NU se
exclud unele pe altele; de fapt se completeaza
reciproc).
Pe de alta parte, tulburarile psihoafective au
nu doar cauze, ci intotdeauna (si) un sens, o
semnificatie sau un scop.
De obicei, simptomele inceteaza cand sem-
nificatia lor a fost constientizata (chiar daca
nu reusim sa identificam cauzele);si, practic,
chiar "boala" ne vindeca pe noi.
In acelasi sens, nimic nu poate fi
schimbat
pana ce nu il acceptam mai intai
( condamnarea nu elibereaza, ci
asupreste )
acum 11 ani
Cand spun ca tulburarile psihoafective au
nu doar cauze, ci intotdeauna (si) un sens,
o semnificatie sau un scop, inteleg prin
aceasta, pur si simplu, ca suntem total-
mente responsabili pt. propriile tulburari
psihoafective, pe care chiar noi ni le-am
ales.
Si, in ciuda suferintei asociate simpto-
melor, DECIZIA de a NU renunta la ele
prezinta intotdeauna anumite "beneficii"
pe care incercam sa le conservam (desi
ele nu mai corespund nevoilor actuale)
acum 11 ani
Este interesant ce spuneti, dar afirmatia ca "suntem total-
mente responsabili pt. propriile tulburari psihoafective, pe care chiar noi ni le-am ales." mi se pare cel putin discutabila. Mediul, conjunctura si alti factori pe care nu ii putem alege si nici schimba ne pot genera aceste tulburari. Asta nu inseamna ca noi ne-am ales tulburarile si ca suntem masochisti, pur si simplu nu aveam de ales. Ganditi-va cate lucruri nu depind de noi pe lumea asta...
acum 11 ani
Marele AVANTAJ al tratamentului medicamentos
- in cazul tulburarilor psihoafective -
e ca ne permite o diminuare a suferintei alaturi de
conservarea "beneficiilor secundare ale bolii".
Totodata, reticenta fata de PSIHOTERAPIE poate
fi explicata (si) prin tendinta de a evita/amana soli-
tudinea asumarii responsabilitatii cu privire la pro-
priile decizii.
Cu toate acestea, DECIZIA nu poate fi nicidecum
evitata. Chiar daca "decizi sa nu decizi",
de fiecare data, TU alegi. TU decizi.
acum 11 ani
sorinc a scris: ".../ [ uneori ] nu aveam de ales /..."
__________________________________
In ORICE situatie avem de ales, prin chiar
faptul ca exista de fiecare data cel putin
aceasta alternativa: "a fi sau a nu fi".
Vezi si: //sfatulmedicului.ro/comunitate/anxietatea-si-fobiile/anxietate-la-doar-21-de-ani_46278
acum 11 ani
__________________________________________________________
sorinc intreaba: "doctor pentru oboseala cronica?"
______________________________________
Aici, acum: mi-ar placea sa intreb daca chiar este
nevoie sa fii doctor (in psihologie ;) ca sa accepti
sa te vindece chiar ea (= oboseala cronica -> de-
presie mascata(??)
Iti doresc mult succes!
acum 11 ani
Liviu, oferi consultatii de psihoterapie? Daca da, unde pot afla detalii?
acum 11 ani
SALVAREA sta in increderea in dorinta
- Ce iti doresti, cu adevarat, acum? -
si in a profita de ceea ce este la inde-
mana: "aici si acum".
:)
Nu ai gasit ce cautai? Cauta intrebari similare
sau adauga o intrebare noua
Adauga o intrebare noua