Postata de carmeneli cu 9 ani in urma.
Am 21 de ani,sunt intr-o relatie de 2 ani si un pic,problema este urmatoarea: la inceputul relatiei totul era ok,ma multumeam cu ce mi se "oferea" dar acum chiar nu mai sunt deloc incantata de absolut nimic. Prietenul meu la inceput era tandru,dragastos,pe parcurs s-a cam racit,sau asa vad eu lucrurile,de 1 an relatia nu mai merge sau asa cred eu,tatal lui a decedat, i-am fost alaturi, l-am incurajat,am incercat sa-l fac sa treaca peste,dupa un timp a trecut peste adica asa cat se poate,problema este insa relatia noastra sexuala care este aproape inexistenta,eu imi doresc dar el nu prea,adica avem un contact sexual o data pe luna sau chiar mai bine,de satisfacut nu ma satisface,preludiu nici atat,si de durat dureaza 5 minute,maxim 10. Sunt eu dusa cu capul sau mi se pare? Am avut un iubit inaintea lui si actul sexual tinea 2 ore si acum 5 minute??? este normal? El imi spune ca isi doreste un copil,poi cum daca treaba dureaza putin eu nimic si etc...???? Nu ma intelegeti gresit dar nici nu este de o situatie financiara wow adica sunt zile in care chiar nu are bani iar zile cand are si nici o floare nu imi cumpara,am avut discutii pe tema asta si el imi reproseaza tot mie ca eu sunt de vina,ca din cauza mea ca etc....dar ce am eu?ce am facut eu? uneori chiar nu mai suport imi vine sa fug sa imi iau lumea in cap sa dispar....sunt chiar deprimata sunt zile in care sunt suparata si imi innec amarul in somn,dorm cat se poate de mult,dar sunt zile in care imi doresc sa imi revad fostul iubit pentru placerea de 2 ore, va rog sa imi lasati o parere sincera! Va multumesc!
Adauga raspunsacum 9 ani
,,Ma multumeam cu acel putin...,, Stau si ma gandesc de ce unii oameni fac atatea compromisuri,cand relatia nu merge,cand se striga infundat dupa ajutor,Tu nu faci decat sa-ti plangi de mila,nu VREI sa te ajuti.Noi,prin natura noastra,suntem facuti sa gandim,sa ne procuram hrana,sa iubim,sa TRAIM. Intr-o relatie,daca nu exista comunicare,care este cea mai importanta,totul se va duce de râpă,trebuie in primul rand sa fim corecti cu propria noastra constiinta,sa fim usor egoisti si sa nu permitem nimanui,indiferent de consecinte,sa ne trateze ca pe niste obiecta prafuite.Sfaturile sunt uneori cu doua tăișuri,pot regenera sau pot distruge.Esti singura in masura sa iei atitudine,sa te aduni si sa pui in balanta lucrurile care te fac fericita si lucrurile care te baga in anonimat.
acum 9 ani
Da ai dreptate,am facut multe compromisuri insa de ceva timp stau si ma gandesc de ce le-am facut? eu nu eram o fire care sa faca compromisuri nu eram o fire care sa accepte chiar asa orice dar probabil cred ca am avut o deceptie cu fostul peste care nu am trecut deoarece eu inca mai tin la el....adica nu vroiam sa ne despartim dar nici sa fim impreuna nu se mai putea ca el s-a insurat acum nu sunt multumita de mine,nu sunt multumita de relatia care o am,nu ma simt frumoasa,nu ma mai consider atragatoare si daca se mai intampla sa mai imi zica cineva: "parca te-ai mai ingrasat" deja imi dau lacrimile,comunicare am avut adica eu ii comunic dar el nu face la fel sau vorbeste ca sa nu adoarma mai pe romaneste,nu are nici-o legatura cu subiectul sau sunt eu mai grea de cap si nu inteleg,as vrea sa ma ajut dar intr-o oarecare masura ma complac in situatie si ma gandesc si la cei din jurul meu,nu pot fi egoista,nu pot sa ranesc asa ca sa ma simt bine,problema este pe o parte si faptul ca eu nu am mai iesit de mult intr-un club/bar etc din cauza lui,prieteni nu mai am,deoarece in grupul meu de prieteni nu il inghitea nimeni,si am renuntat la ei crezand ca oarba in el,acum stau si vb singura ca nu am cu cine....va multumesc pentru raspuns si o sa ma gandesc sa mai fac si ceea ce vreau,sa fiu si egoista si sa simt si eu ca traiesc! Multumesc inca o data!
acum 9 ani
Se pare ca tu nu faci diferenta intre "facem un compromis" si "accept orice".
acum 9 ani
buna ,si eu sunt cam in aceeasi situatie ...nu ma simpt deloc frumoasa,iubita sau dorita ,,,dar ce sa fac daca eu nu pot macar sa ma gandesc ca ma despart de el ...doar daca ma gandesc la despartire simpt ca mor ,,il iubesc cu toata fiinta mea ,si din pacate nu pot si eu sa ma simp iubita si dorrita asa cum se simpte el .ce sa facem? :(
Nu ai gasit ce cautai? Cauta intrebari similare
sau adauga o intrebare noua
Adauga o intrebare noua