Postata de maytree cu 12 ani in urma.
Totul a inceput in noiembrie 2010 cand unicul meu baiat, atunci in varsta de 14 ani si 6 luni a fost diagnosticat cu schizofrenie.
Pentru mine, ca mama, suferinta este ingrozitoare si imposibil de descris. De atunci, sta mai mult prin spital ( o luna spital, o saptamana - doua acasa). Simptome de ameliorare nu au fost, dimpotriva este din ce in ce mai rau. I s-au prescris: fluanxol, haloperidol, zyprexa, rispen, levomepromazin, rivotril, eglonyl, in prezent fiind sub tratament cu clopixol, iarasi la spital. Pur si simplu este din ce in ce mai agitat, devenind si agresiv in ultimul timp, el fiind un copil linistit. Este de nerecunoscut, incat stau si ma intreb: daca nici unul din aceste medicamente n-au absolut nici un efect asupra lui, cum ar fi totusi fara? Sau ce s-ar mai putea incerca? Mai exista vreo speranta? In curand implineste 16 ani. Viata lui s-a terminat la aceasta varsta? Noi ca parinti nu ne mai dorim decat sa fie cat de cat bine incat sa-l putem tine acasa. Nu ne mai intereseaza nici daca mai reuseste sa mai termine vreo scoala ceva, vrem doar sa putem fi impreuna, sa stea si el linistit acasa la el.
acum 12 ani
Nu sunt o persoana pregatita in acest domeniu dar un lucru e clar pentru mine: nu ati ajuns cu copilul unde trebuie!
Incercati si alte variante, adica consultati si alti medici.
Suntem in secolul 21 si medicina a avansat, asadar trebuie sa nimereasca cineva si tratamentul pentru baiatul dumneavoastra.
acum 12 ani
Multumesc pentru sfat. Observ cu tristete ca medicii forumului nu au raspunsuri decat pentru intrebarile simple. Sunt la al doilea medic deja, o sa mai caut. Sa nu credeti ca am renuntat! Multumesc inca odata!
acum 12 ani
Tratamentul schizofreniei este unul dintre cele mai fructuoase si interesante pentru medicul care NU atribuie propriului său merit cazurile de vindecare cu totul spontana a acestei psihoze. Deoarece originea biologica a acestei tulburari este doar probabila; si asta numai in anumite schizofrenii. Motiv pentru care niciun medic (psihiatru) NU poate avea certitudinea ca prescrie vreun tratament care sa trateze cauzele acestei afectiuni.
Prin urmare, ac***a in vedere ca tratamentul medicamentos al schizofreniei este pur si simplu simptomatic, intelegem de aici si NECESITATEA PSIHOTERAPIEI (pana in prezent solid fundamentata), demers curativ imperativ in sfera psihozelor (si nu numai a psihozelor), in conjunctie cu chimioterapia si fizioterapia.
acum 12 ani
Doamna daca ar fi copilul meu eu l-as lua acasa. Cel putin sa vada lumina zilei de afara nu doar de dincolo de ferestre (la care poate sunt gratii), sa simta adierea vintului si caldura soarelui, sa vada cerul, sa auda pasarile, sa simta iarba si parfumul florilor... As sta cu el, am vorbi la nivelul lui, despre ce ar vrea el si l-as incuraja sa aiba o preocupare care ii face placere.
Nu este o indiscretie dar cum ati fost dv ca parinti? Nu ati spus nimic despre asta, nici nu trebuie ci doar sa va ginditi si la asta.
Parerea mea, dar si din ce am citit este ca spitalizarea indelungata scade sansele sau ii distruge ireversibil creierul.
Noi suntem asftel facuti incit sa avem zilnic legatura cu un mediu natural pentru ca din asta ne improspatam organismul, nu prin inghitirea zilnica a unor substante chimice.
Imi pare asa de rau pentru baiat.
Sa il ajute D-zeu !
acum 12 ani
Pentru Dana
Copilul este acasa inca inainte de Paste. Observ ca toata lumea se pricepe la dat sfaturi! Nu doresc nici celui mai mare dusman sa treaca prin ce trecem noi ca parinti. Intrebati cum am fost ca parinti? Te asigur Dana ca suntem niste oameni OK, nu avem in familie nici printre rudele indepartate persoane cu boli psihice. Copilul a fost normal, noi l-am ajutat si sustinut mereu, nu a dus lipsa de nimic, s-a nascut normal, a fost un copil dorit. Este unicul nostru copil! Este cumplit sa-ti vezi copilul schimbat in totalitate, sa nu poti comunica cu el oricat te-ai stradui. Boala este cumplita, maniferstarile sunt ingrozitoare, noi traim in permanenta cu o mare spaima. Noi avem servici amandoi, ar trebui sa renuntam unul din noi la servici, este o problema, pentru ca si asa ne descurcam greu. In rest, cand ajungi la necaz, rudele te parasesc, copilul este vazut ca un paria! De asta spuneam la inceput, ca la sfaturi se pricepe toata lumea, dar nimeni nu-ti ofera nici un ajutor. Noi am dori ca baiatul sa fie cat de cat binisor ca sa-l putem tine mai mult timp acasa! Sa fereasca D-zeu pe toata lumea de boala!
acum 12 ani
Dana a scris: "... dar cum ati fost dv ca parinti? Nu ati spus nimic despre asta, nici nu trebuie ci doar sa va ginditi si la asta"
Intr-adevar, cei care se specializeaza in terapia familiala nu pun prea mult accent pe tulburarea mentala ca o caracteristica a individului, ci mai degraba se apropie de viziunea potrivit careia tulburarile unui membru al familiei constituie un simptom pentru functionarea intregii familii.
Problema care intervine aici este ca un pacient este adesea scos din terapie (terapia poate fi intrerupta de familie) daca ameliorarea sa ameninta sa deranjeze echilibrul familiei sau sa duca la relevarea unor secrete ale familiei.
acum 12 ani
Dana a scris: "Parerea mea, dar si din ce am citit este ca spitalizarea indelungata scade sansele..."
Preferabil ar fi ca spitalizarile prelungite sa fie evitate, din cauza efectului dezastruos pe care il au asupra capacitatii de relationare sociala, capacitatii de comunicare, testarii realitatii si a functiilor cognitive. Se recomanda spitalizarea in situatiile absolut necesare.
Tratamentul psihoterapeutic
- Psihoterapiile individuale specifice si-au dovedit o eficacitate partiala in tratamentul schizofreniilor. Multi terapeuti (din experienta mea) afirma ca schizofrenia e incurabila. Prin aceasta ei vor sa spuna ca, de fapt, "Schizofrenia este incurabila cu tipul meu de terapie (psihanalitica) si sa fiu al naibii daca am de gand sa incerc altceva."
- Este eficienta TERAPIA SUPORTIVA care identifica problemele reale ale pacientului si il ajuta sa le rezolve. De asemenea, este foarte importanta educarea familiei atat pentru a depista semnele prodromale* ale bolii in vederea identificarii recaderilor, cat si pentru a ajuta pacientul sa se integreze.
- REABILITAREA. Are ca scop reluarea relatiilor interpersonale de catre pacient, reluarea activitatii sociale, scolare/profesionale in scopul cresterii increderii in sine si in capacitatile sale.
_________________
*) Prodromal (stadiu) - se refera la perioada care se scurge de la aparitia primelor semne de boala si pana la aparitia manifestarilor clinice caracteristice ale bolii.
acum 12 ani
Doamna draga,
(maytree) ,
Poate ca nu faptul ca nu va straduiti ci felul in care va straduiti este o piedica in comunicarea cu fiul dv. Eu as incerca sa intru in mintea lui , l-as insoti in lumea lui unde poate ca e asa de singur... ca de asta vorbeste el cu el, apoi cind as simti ca ma ia in seama, sau mai mult, ca are incredere in mine, foarte usor, treptat cu rabdare bucurindu-ma de fiecare pas am face drumul inapoi spre lumea reala.
Va dau un exemplu simplu: vreau sa deschid o usa; cum pot face asta? -
cautind cheia potrivita.
acum 12 ani
Dana a scris: "... Poate ca nu faptul ca nu va straduiti ci felul in care va straduiti este o piedica in comunicarea cu fiul dv. Eu as incerca sa intru in mintea lui, l-as insoti in lumea lui unde poate ca e asa de singur..."
- Problemele psihologice au, adesea, o baza interactiva. Una dintre modalitatile de esec in ingrijirea copilului consta in incapacitatea parintilor de a distinge clar intre fantasmele copilului si realitate, ajungand sa prezinte o idee ca pe un fapt sau sa reactioneze la o idee ca si cum ar fi o actiune, deoarece parintii pot fi mai inspaimantati de idei decat de actiuni.
- Pe de alta parte, fiecare are gradina lui secreta pe care o apara de intruziunea brutala a celorlalti. Insa, cu totii avem capacitatea de a actiona nu doar prompt, ci si adecvat, ceea ce implica a face ceva nou, mai bun, mai creativ decat inainte. Chiar si cel izolat are aceasta capacitate.
______________________
Dana a scris: "... Va dau un exemplu simplu: vreau sa deschid o usa; cum pot face asta? - cautind cheia potrivita."
maytree a scris: "... o sa mai caut. Sa nu credeti ca am renuntat!"
- J.L. Moreno (fondatorul psihodramei si unul dintre pionierii psihoterapiei de grup) a scris ca suntem responsabili de "a ne fi teama de spontaneitatea noastra, la fel cum stramosilor nostri le era teama de foc". Intelegerea spontaneitatii a fost cea care i-a oferit lui Moreno curaj si abilitate de a lucra cu psihoticii (el a reusit sa intre in lumea lor).
- Moreno a fost criticat pentru aţâţarea ideilor delirante ale pacientilor, insa el a crezut, de fapt, ca "a veni in intampinare" si "a acorda permisiunea" era opusul fugii de realitate. Pentru cei cu tulburari grave, este un prim pas catre "a face contact", catre o intrevedere semnificativa dintre terapeut si pacient, fara de care nu este posibil progresul terapeutic.
acum 12 ani
maytree a scris: "... unicul meu baiat... a fost diagnosticat cu schizofrenie. Pentru mine, ca mama, suferinta este ingrozitoare si imposibil de descris... ce s-ar mai putea incerca? Mai exista vreo speranta?"
Rasp: Mai mult decat atat, ţin sa subliniez ca, spre deosebire de notiunea de demenţă (in intelesul de pierdere ireparabila a capacitatilor psihice), care are darul de a paraliza orice tentativa terapeutica, notiunea de schizofrenie are prin ea insasi o valoare terapeutica; ideea de demenţă este izgonită de aici.
- Simptomele elementare specifice schizofreniei, departe de a fi semnele unei distrugeri ireparabile a capacitatilor psihice, constau mai degraba intr-o deviatie, dintr-o dereglare a acestora, determinata de pierderea contactului cu realitatea. In acest sens, putem spune ca schizofrenia este o "maladie de directie".
- Insasi notiunea de PIERDERE a contactului cu realitatea implica ideea posibilitatii RESTABILIRII acestui contact, fie in intregime, fie cel putin partial.
- Pur si simplu, "schizofrenic" inseamna susceptibil de a fi inteles si calauzit de noi, tocmai din cauza caracterului terapeutic al acestei notiuni. Este deosebit de important sa pastram clar inaintea ochilor mintii noastre acest fapt de nezdruncinat.
- Si sa ne aducem mereu aminte ca, pentru a-i permite copilului ei sa faca primii pasi, mama trebuie sa creada ca el nu va cadea; si copilul va merge.
acum 12 ani
Societatea si-a pierdut directia.
Sunt prea multe familii in care parintii sunt despartiti de copii sau pentru ca acestia nu muncesc in tara sau pentru ca muncesc in tara, dar intr-un program de lucru (real) cu ore fara numar, pentru o plata infima. Iar atunci cind in fine ajung acasa, sunt atit de epuizati si nu timpul necesar pentru a se reface ei insisi.
Cum mai pot fi soti sau parinti?
Asa ca si in acesta situatie.
acum 12 ani
Dana a scris: "Societatea si-a pierdut directia. Sunt prea multe familii in care..."
R: Dana, pentru aceasta exista sociologi si asistenti sociali. Si recunosc necesitatea muncii in echipa. Recunosc si nevoia de solidaritate umana. Si mai recunosc si nevoia de modele. Totusi, psihologul - si eu sunt unul (gestaltist) in curs de specializare - este dator, in primul rand, nu atat societatii, cat mai ales clientului său - omului aflat in suferinta, si anume aceluia care i-a solicitat ajutorul.
acum 12 ani
Teoriile sunt interesante, le-am citit cu atentie. In practica insa, lucrurile stau altfel. In primul rand copilul a fost foarte apropiat de noi ca parinti, ne povestea absolut tot de la scoala, inclusiv "secretele". Daca am putea fi acuzati de ceva ca parinti, ar fi ca poate l-am supraprotejat. Acum ne descurcam mai greu, ca toata lumea probabil, dar unul din noi nu am avut un salar infim, iar cine a avut salar mai mic, a avut in schimb timp sa stea cu copilul. Ne-am descurca foarte bine cu el daca macar unul din aceste tratamente l-ar scapa de acele voci. Pentru ca, dupa atata timp inca nu a scapat de ele si credeti-ma ii este foarte greu sa inteleaga ca nu are nici o "obligatie" fata de aceste voci si ca, corpul lui ii apartine. Ce ne povesteste el este cutremurator! Copilul are psihiatru, psiholog si duhovnic. Incercam orice! Insa speranta mea tot spre medicina se indreapta, pentru ca la psiholog l-am dus totusi cu vreo 3 ani inainte de a se imbolnavi si-mi spunea ca-i totul ok. Am inceput sa-l ducem la psiholog cand a inceput sa nu mai vrea sa iasa afara cu prietenii decat rareori (el iesea zilnic si abia puteam sa-l chemam in casa), a inceput sa scrie foarte urat. Afectiunea este prea serioasa, simptomele sunt inspaimantatoare iar psihologul nu reuseste sa obtina de la el nici cat obtinem noi ca parinti.
Deci, draga Dana am citit si eu o multime de studii, articole, nimeni nu a descoperit exact care ar fi cauza declansarii acestei afectiuni. Daca tie ti se pare incurajator pentru noi ca parinti, sa arunci vina asupra noastra, este problema ta personala. Si nu ai spus daca ai ingrijit vreodata un bolnav cu aceasta afectiune, eu cred ca nu, pentru ca atunci ai fi stiut ca ei nu vorbesc cu ei insisi, in schimb , comunica cu vocile pe care le aud. Si ai fi stiut si ca vocile le comanda de exemplu sa-ti traga o palma, comportamentul este pur si simplu imprevizibil.
Oricum va multumesc tie si lui Liviu pentru postari. Pana si criticile sunt constructive!
acum 12 ani
maytree a scris: "Teoriile sunt interesante, le-am citit cu atentie. In practica insa, lucrurile stau altfel."
Maytree, eu am lucrat intr-o vreme (si) cu bolnavi schizofreni. Si anume, cu unii considerati irecuperabili, internati intr-un azil, uitati de lume. Chiar am glumit, am dansat si am ras impreuna cu multi dintre ei, cu toate ca unii erau cuprinsi de multa vreme de mutism; si aveau chiar si muschii faciali atrofiati, incat nu mai stiau nici cum sa râda. In timp ce altii... vorbea lumea ca ar fi deosebit de agresivi, desi eu insumi n-am putut constata niciodata, in mod direct, ca ar fi asa.
Si poate ca parea destul de sinistru chiar si pentru personalul de ingrijire sa vada cum un vechi schizofren cu faţa impietrita izbucnea, pur si simplu, in hohote de ras, atunci cand eu insumi obisnuiam sa recit cate o poezie deliranta (compusa chiar de mine), tocmai cu acest scop :)
Si totusi, (doar) daca vrei sa ma crezi, iti spun ca - asa cum zicea cineva - nimic nu e mai practic decat o buna teorie. Pentru ca, dupa ce patrundem in lumea lor, avem nevoie de fiecare data sa recunoastem macar cateva principii elementare de igiena mintala - care ne permit sa ne intoarcem, in siguranta, de pe taramul psihicului obiectiv, in lumea reala (intrucat arhetipurile inconstientului au o mare putere de fascinatie asupra oricui!)
Pana cand, intr-o buna zi... mai precis, atunci cand aproape ca nu ne mai asteptam, cate unul se hotaraste sa ne urmeze (atunci, bucuria te face sa uiti de toata oboseala acumulata, si te simti cumva coplesit... dar de un fel de sentiment de recunostinta). Si cam atat.
acum 12 ani
Incercati cu toata increderea la dl Birt Mircea medic primar psihiatru-clinica de ERGOTERAPIE-Cluj.
Nu am nici un drept sa va judec si nu asta a fost intentia. A fost doar o sugestie. In confruntarea cu o asemenea situatie revizuiesti in minte tot, faci supozitii mai mult sau mai putin bizare, cauti si speri ca poate...
Si eu cred ca noi prin actiunile noastre putem sa influentam mersul lucrurilor.
Si bineinteles rugindu-L din tot sufletul pe D-zeu sa ne ajute.
Va doresc tot binele.
acum 12 ani
Pentru a va inscrie pentru consultatie la dl dr Birt Mircea - medic primar psihiatru - sunati la tel. 0264 522 255. Consultatiile se fac in zilele de luni si joi de la ora 17.
Cred ca Gle are dreptate; pina acum cu un tratament adecvat ar fi avut o evolutie buna, dupa care ar fi urmat cel de intretinere acasa.
De asemenea daca lipseste reactia de raspuns a copilului la terapia cu psihologul incercati cu un altul care poate empatiza cu copilul.
Dar nevoie de un astfel de psiholog are, pentru ca asa cum dv ati spus ati fost superprotectivi si viata lui s-a desfasurat si in afara familiei unde sigur a fost diferit.
Iar vocile fac parte din sinele sau.
Sper sa aveti vesti bune. Cu bine.
acum 12 ani
Maytree, schizofrenia este o boala psihica ce debuteaza de cele mai multe ori la varsta pubertatii. Este o boala cronica, ce poate fi insa tinuta sub control de tratament.
PSIHOTERAPIA ESTE DE O IMPORTANTA CRUCIALA IN TRATAMENTUL SCHIZOFRENIEI.
Lucrez cu tineri diagnosticati cu schizofrenie....unii din ei au rezultate remarcabile, pt ca respecta tratamentul medicamentuos, dar si terapia la cabinetul psihologic.
Iti recomand sa mergi la un medic psihiatru bun, apoi la un psiholog/psihoterapeut.
Nu-ti pierde speranta !!! Lupta pt copilul tau !!!
IULIANA FŰLAS, psiholog clinician.
http://www.romedic.ro/iuliana-fulas-cabinet-individual-de-psihologie/articol/9870
acum 11 ani
salutare........... am avut mai demult un atac de panica, ....stres, lipsa unui loc e munca , somaj, suparari cotidiene...etc.... am fost la medici... mergi la farmacie si ia medicamente au zis, ...am fost la farmacii, preturi mari, ... la medici pe culoare tot felul de pacienti, altii noi, altii dupa retete, etc.. am renuntat sa iau medicamentele prescrise, mi am schimbat viata cunoscandu mi actuala partenera de viata, am inceput sa iubesc, sa nu mai fiu ingrijorat de atatea probleme , am cunoscut iubirea... Doctorii au contracte cu farmaciile sa le c***aa medicamente, FUCK YOU ..... malpraxis se cheama ... ATENTIE LA DOCTORI SI FARMACII, ...iubiti si faceti bine in jur, DUMNEZEU ajuta oamenii, puneti va credinta in Domnul ,si fiti buni , sa stiti ca eu am cunoscut Mana lui Dumnezeu, acum sunt refacut fara medicamente si tratamente de la doctori, TREBUIE SA AVEM MINTEA SI SUFLETUL MEREU CATRE CREDINTA SI IUBIRE,asadar, iubiti va aproapele,
Nu ai gasit ce cautai? Cauta intrebari similare
sau adauga o intrebare noua
Adauga o intrebare noua