S-a vindecat cineva definitiv de schizofrenie?

PENTRU TOTI SI PENTRU TOATE,VA TREBUIE RELATIE ADEVARATA CU DUMNEZEU! EU SANT ILIE GHEORGHE IULIAN SI SANT DIN ORASUL AMARA,JUDETUL IALOMITA. POATE VA TREBUIE SI ASIGURARE DE SANATATE SAU SI DE VIATA!

Buna ziua!
Am si eu o sora de 23 de ani. Acum 2 saptamani a fost internata la psihiatrie cu diagnosticul de tulburare psihotica acuta. A fost internata 1 saptamana, dupa care a fost lasata acasa, bineinteles sub tratament care va dura circa 1 an de zile. Sora mea a fost gasita in gradina pe zapada, desculta vorbind singura. Intre timp am descoperit ca consuma si droguri, etnobotanice si marijuana. Se poate ca acestea sa-i fi provocat aceasta stare?
De cand s-a intors acasa are momente bune si momente in carre isi acuza familia, ca noi am internat-o la nebuni , ca suntem rai etc.
Credeti ca are sanse de vindecare?
Suntem disperati si ne rugam tot timpul ca ea sa fie bine.
Va multumesc

Buna Mihai!
Ti-am citit povestea si e impresionanta, pt ca ma aflu si eu intro situatie asemanatoare. As vrea tare mult sa aflu mai multe detalii, te rog contacteaza-ma p adresa de mail [email protected]!
Sa ai multa sanatate si liniste!

Buna ziua.Ma numesc ANA MARIA trec printr-um moment foarte greu din cauza fratelui meu care a suferit o depresie in urma cu 7 zile''''ac***a tentativa de suicid,motivul nu i-l intelegem,ce stim este ca a fost la munca in strainatate pana acum,nu i-a fost tocmai usor,am trecut prin milte probleme in copilarie,tatal nostru a decedat in urma cu 6 ani,iar mama a suferit o depresie la varsta de 18 ani,acum are diagnosticul ,SCRIZOFENIE PARANOICA.noi am crescut la matusa sora tatalui,am avut o copilarie tragica,fratele era un baiat retras nu supara pe nimeni, era cel mai bun din clasa,anul trecut a terminat clasa a 12a.faptul ca nu avea nici-un ajutor financiar la determinat sa mearga in strainatate apoi sa urmeze scoala militara de pompieri,acum nu mai are sperante.e4pte internat la cel mai apropiat spital adica in SEVERIN.nu stim ce fel de spital este si unde ar trebuii sa mergem si daca se poate face ceva pentru el.va rog ajutati-ma trec prin cea mai grea perioada din viata mea e tot ce am mai scump pe lume am impartit totul am trait clipe grele impreuna,ieri am plecat eu de la spital am stat continuu cu el nu l-am lasat singur,ma ruga sa i-l iau acasa,am simtit ca mor spunandu-mi NU MA LASA AICI''''IA-MA ACASA.SIMT CA MOR O ZI PANA AJUNG LA EL.CER SFATUL dumneavoastra

imi pare rau de sora ta .dar si eu am un frate cu aceasi boala de scrizofenie si este foarte nasol i sa recomandat ca va trebui sa ia tratament toata viata si are duar 27 de ani are aceasta boala de 4 ani si nici un rezultat sa ai mare grija cu ia ok fratele meu in ultima perioada a incercat sa se sinucida .

poate cineva sa mai imi dea fericirea inapoi dupa ce am pierdut din cauza sotului meu care este diagnosticat cu aceasta boala si cred ca o iau si eu pe urmele lui pt ca nu mai am putere sa lup pt casnicia noatra mia mancat sanatatea si zilele nu mai pot imi vine sami iau viata

credinta ta te a vindecat scrie in biblie pune pe sora ta sa citeasca biblia iubiti o cei din familie si daca se poate si ceilalti oameni scria o mare vrajitoare intr o carte schizofrenia se poate vindeca daca crede in ce vede nu sa creada nici in dumnezeu nici in dracu sa nu i fie frica de nimic sa nu foloseaca alcool tutun cafea si sa nu fie credula etc

sa bea ceai de sunatoare citeste in cartea scrisa de maria trebant sa foloseaca ulei de catina ulei de peste sa manace de toate sa bea suc de noni

eu citisem ca diagnosticul de schizofrenie se pune cand simptomele sunt prezente in majoritatea timpului, mai mult de 6 luni. pana la 1 luna are alta denumire, iar daca dureaza mai putin nu stiu ce e, pot fi stari datorate oboselii. din pacate unii oameni nu sunt convinsi ca nu exista extraterestri (desi abia s-au descoperit urme de viata si s-ar putea sa existe, dar important este ca MEDICII considera utopice povestile cu extraterestri si cu Iisus care se arata oamenilor)
Unii oameni pot fi mai harnici cu treburile casnice decat altii, la fel cum unii pot rezolva probleme de fizica cuantica iar altii nu.. deci cei "puturosi" nu au neaparat probleme psihice, sunt facuti pt alte activitati predominant. un laureat al premiului NOBEL a fost diagnosticat cu schizofrenie, iar un IQ ridicat se considera un factor de risc pt boala asta, pur si simplu pt ca bolnavii gandesc PREA MULT. ca sa se vindece e nevoie sa stie ca: manip**are, etc exista si pot cauta pe google pt a invata despre ea, si pt a nu mai completa cu imaginatia lucrurile pe care nu le cunosc. despre orice lucru se pot pune intrebari, de exemplu: exista extraterestrii? NU (poate exista, dar daca mai multi zic ca esti beat, du-te si te culca. totusi NU, nu exista, niciun extraterestru nu va veni la tine, iar daca va veni, ia-l de urechi si du-l la vreun institut de cercetare.. daca nu poti face asta, atunci el NU exista) . exista Dumnezeu? DA, dar nu va vorbi cu noi niciodata. de ce? pentru ca el ne-a dat viata ca sa facem alegerile pe care vrem NOI sa le facem, cunoscand invatatura lui. viata este a noastra, alegerile pe care le facem sunt intotdeauna ale noastre. preferam lumea reala sau lumea imaginara? daca vom folosi mai mult ideile conceptuale si mai putin cele care se refera strict la lucruri pe care le putem testa.. probabil imaginatia noastra va prelua controlul. starea normala este cea in care noi suntem in control si nimeni nu are dreptul sa ne citeasca gandurile, mesajele private (asta se poate intampla, insa nu ne deranjeaza pt ca noi avem dreptul sa spunem orice vrem, in limita legii), nimeni in afara de Dumenezeu nu are dreptul sa ne judece. important e sa cautam fericirea noastra, nu sa traim viata noastra asa cum vor altii sa ne impuna, prin norme, traditii etc care nu apar in legile tarii in care traim. deci tot ce avem de facut e sa respectam legile. sa recunostem cine suntem. imi e f clar ca unele cazuri de schizofrenie pornesc dintr-un rationament pagubos, iar stressul provocat de ideile noastre poate cauza halucinatii. de exemplu credem intr-un lucru care poate fi real insa pe care nu il putem controla si nici verifica, testa daca este real sau nu. daca ne gandim prea mult la el, vom selecta din realitate numai lucruri care vor sustine aceast cadru de interpretare. fiecare om are un cadru de interpretare, important este sa punem la baza gandirii numai lucruri pe care le putem controla. de exemplu, teoria conform careia pamantul se invarte in jurul soarelui, azi poate fi considerata o idee deliranta (daca am inteles eu ce sunt alea idei delirante). daca un om nu este sigur ca Dumnezeu nu va vorbi niciodata cu el in timpul acestei vieti, si tot asteapta sa vorbeasca cu el, la un moment dat isi va imagina ca asta se intampla, la fel cum cineva care asteapta un telefon important poate spune "mi s-a parut ca a sunat telefonul". ii rog frumos pe cei care au idei aiurea, sa nu creada in ele si sa caute bucuria in viata reala pe care o au. parerea mea este ca cei care ajung in situatia asta nu au cu cine comunica real, nu sunt compatibili cu persoanele din jurul lor, in sensul ca au idealuri si viziuni despre viata diferite, dar in alte medii s-ar integra foarte bine. important este ca ei sa ramana persoanele care sunt, nu sa tot incerce sa se adapteze la altii. (asta s-a intamplat la mine, la altii nu stiu cum e). as vrea mult de tot sa pot ajuta persoanele sa nu ajunga in starea in care ajunsesem eu, de-asta am scris atat.. eu am interpretat niste evenimente reale ca pe niste "semne".. si incet-incet am inceput sa caut peste tot semnele astea. (asta pt ca vroiam sa comunic si nu aveam cu cine, stiu ca poate parea incredibil, dar in afara de buna-ziua, buna-ziua, nu aveam cu cine) credeam ca e un fel de comunicare. era logic rationamentul meu si putea fi chiar real, insa important este ca nimeni nu are dreptul sa violeze intimitatea vreunei presoane, sa impuna idealuri care nu ne apartin etc si daca lasam pe cineva sa faca lucrul asta uite unde ajungem. poate unele lucruri nu le-am scris ok, inca nu am cunostinte de psihologie.. daca am gresit undeva ii rog mult pe cei avizati sa ma corecteze.. eu asa m-am facut bine si nu am cazut in alta lume, descoperind ca trebuie sa ma intereseze in limitele legii doar ceea ce vreau eu sa fac cu viata mea
De asemenea, pt medicii de aici: am citit pe un site ca un doctor a diagnosticat pe cineva cu o boala psihica pt ca persoana respectiva spunea ca are un microfon in pantof. pixuri si alte obiecte cu microfoane se gasesc de cumparat pe internet. sunt sigura ca persoanele cu astfel de idei pur si simplu nu au cunostintele teoretice necesare pt a se adapta intr-o lume in care suntem bombardati cu mesaje paranoice de unele mijloace mass-media. adica, raportat la cunostintele lui despre lume, cred ca era mai mult dezorientat decat bolnav..
la toti de aici, in preajma Pastelui, multa fericire si iubire va doresc

acum m-am gandit ca se poate intelege din raspuns ca m-am vindecat de schizofrenie, dar nu am avut niciodata boala asta. eu am scris ca asa m-am facut bine in sensul ca mi-am schimbat total felul in care incepusem sa gandesc si asa am eliminat stresul pe care il simteam mai tot timpul, in plus am avut sansa sa pot schimba mediul in care eram.. nu vreau sa dau sperante desarte

Nu inteleg de ce medicii apeleaza la aceste medicamente de gen Zyprexa si Co. ?
De exemplu in SUA Zyprexa este interzis iar Concernul Eli Lilly & Co. care il fabrica a fost obligat la plata unor sume de milioane de Dolari(peste 680 de milioane) celor care au folosit acest medicament "miraculos" Zyprexa !
Numai in Europa se foloseste pe scara larga, cu toate ca acest medicament este relativ nou.
Zyprexa are foarte multe contraindicatii si urmari secundare foarte grave care in multe cazuri au cauzat decesul persoanei !!
Si daca o porsoana a luat acest medicament nu mai poate renunta la el fiindui viata in pericol !!!
Deci este un medicament (inclusiv celelate antidepresive)
Astept raspunsul medicilor psih.!!!

pt corina002: am gasit mai multe articole in care scrie ca genele se pot modifica in timpul vietii, ca mediul de viata influenteaza ADN-ul uman, poti cauta pe net.. nu exista teste de laborator care sa poata evidentia schizofrenia la fel cum poate fi evidentiat un virus al gripei de exemplu.. un studiu dintr-o tara dezvoltata arata ca in cazul persoanelor diagnisticate cu schizofrenie, 42% nu au mai avut caderi.. insa nu se poate spune daca o persoana o sa mai aiba caderi sau nu.. Bruce Lipton este un doctor in biologie care spune ca genele pot fi influentate de credintele pe care le au oamenii.. iar despre schizofrenie in general am vazut ca scrie ca e influentata de factorii genetici si de mediu..

Buna Corina,
din pacate cunosc aceasta boala indeaproape, mama mea fiind diagnosticata cu schizofrenie de 2 ani. Dar episoadele psihotice au inceput in urma cu 10 ani, prima data la o frecventa de 2-3 ani, apoi cu o frecventa din ce in ce mai rapida, ajungand in momentul de fata sa reintre in stari psihotice dupa cateva saptamani de la internare.Prin urmare de asta a durat si atata diagnosticarea, deoarece episoadele psihotice trebuie sa aibe o anumita frecventa, si durata.
DIn nefericire, nici doctorii nu pot spune cu siguranta ca o persoana bolnava de schizofrenie isi revine 100% sau nu. Depinde foarte mult de cum reactioneaza omul la medicamente, ce medicamente ii sunt date etc.
In cazul mamei mele , nici unul din medicamente nu a dat roade mai mult de maxim 6 luni, nu pot fi sigura ca si le ia, oricat am incerca sa o supraveghem, si cu siguranta am pierdut orice speranta in a o mai vedea cu era acum 10 ani. DIn acel om puternic si luptator,care a reusit sa ma creasca si sa imi ofere orice, acum nu mai recunosc nimic.
Aceasta boala o vad ca pe cea mai crunta posibil, atat pentru pacient cat si pentru familie, pentru ca in acelasi timp mai ai persoana langa tine, dar din pacate nu mai este nimic din ce era odata. Sa nu mai vorbim despre faptul ca nu intelegem boala , si nici un schizofrenic nu se considera bolnav...
In atentia doctorilor, daca aveti orice fel de informatie despre vreo clinica privata care poate oferi suport, si pe care o recomandati, despre vreun tratament adiacent pastilelor care credeti ca ar ajuta, tratament in testare , grupuri de suport pentru familii cu asemenea cazuri, v-as ruga din tot sufletul sa spuneti.
Din pacate oricat citesc pe net si ma interesez, tot nu pot sa gasesc niste suport care sa ma ajute in aceasta lupta, si mi se rupe sufletul cand nu pot face nimic pentru propria mama.

Buna seara

Scuze dar e un post cam lung, si vreau sa fiu ajutat...

Mama mea este diagnosticata cu aceasta boala, eu nu am trait langa ea, asa a fost viata, am crescut cu tatal, am 24 ani, si am fost tinut departe de acesta problema, rezultate am avut in viata, olimpic national, sef promotie, si altele, de cand lucrez in ceea ce imi place f mult,

m-am concentat pe progresarea mea in munca si acolo rezultatele se simt, intamplator sau nu, mama mea a terminat totul cu media 10(nu a avut nota 9 niciodata), insa a avut o copilarie nefericita, tatal consuma alcool, era impulsiv, o batea, nici a mea nu a fost extrem de fericita, insa de la 16 ani, am inceput sa ma descurc singur, pana in prezent(anul acesta termin a 2-a facultate, una tehnica, si una economica),

n-am avut tulburari nervoase majore, uneori ma mai enervez pe clienti, mai injur prin casa, uneori arunc cu ceva ca sa aud un trosnet si ma linistesc(dau cu agenda de masa, aud un poc si ma linistesc pe loc), suparacios nu sunt, sociabil, poate prea exagerat, vorbesc ore la telefon pe zi, ba cu clinetii ba neamuri, lucrez f mult, pana nu mai pot, si parca numai telurile le vad, trec peste limite...

nu-mi pasa in mare parte de nimic, si de nimeni, daca ajuta cu ceva, nu am nici o planeta retrograda(caz mai rar intalnit, adica nu am de platit la nimeni nimic pe lumea asta, asa ar interpeta astrologii)

munca ce o fac, se bazeaza mult pe imaginatie, logica, viziune, dar extrem de mult se bazeaza si pe relatii sociale, si f multe conexiuni...

traiesc fiecare stare extrem de intens, imi trec ff repede toate supararile, in 2 minute nu mai am nimic...nu imi e ciuda pe nimeni...

problema a aparut de cand cu a mea, care imi spune ca, imi cam fac filme, adica, anticipez reactiile oamenilor, interesele lor, rareori iau tzepe, sau sa profite cineva de mine(doar daca ma las), si a mea spune, ca imi fac filme pentru ca mai tot timpu zic, ce a gandit ala de fapt, ce crede celalalt despre un lucru, un fapt(90% din cazuri am dreptate,10% dau rateuri nu f mari)

uneori imi spune ca eu le stiu pe toate, si ca prea mult gandesc situatiile altora, mai ales la clienti, cand ii sucesc in discutii pana spun ei cu gura lor ca vor sa lucreze cu mine... dar si exagerez
tot timpul trebuie sa mai pun eu ceva in plus la un lucru, o stare, de ex. daca ma lovesc la picior a mea imi spune ca ma vaiet prea mult timp dupa ce mi-a trecut durerea...

de multe ori sunt f stresat, pt ca multi clienti depind de mine, si afacerile lor, si atunci sunt stresat pentru rezultate, ma consum f mult...

impreuna cu a mea am cam stabilit ca in 2 ani sa ne luam, dar de putin timp o da la intoareslea, si se intereseaza mai mult de boala mamei mele care este scrizofenica, si are senzatia ca as putea sa devin si eu, sau copii mei(ea este extrem de impulsiva, se enerveaza f repede, fata de mine care la situatii extreme, rad, ma duc sa ma plimb, etc.)

intrebare ce sanse sunt ca eu sa mostenesc aceasta boala, ac***a in vedere ca sunt extrem de diferit fata de mama mea, ea era inchisa in ea, nu prea era sociabila, se inchidea in carti, eu nu prea suport sa invat, doar sa fiu f atent la cursuri seminarii sa fac sinergii, sa imi imaginez cele transmise de profesori, si atat, si sunt poate prea sociabil...

am avut frica asta de multe ori, si am preferat sa nu ma gandesc, uneori ma doare f tare, mai ales ca nu am avut mama care sa imi zica "te iubesc baiatul meu" macar odata in viata, dar am transformat inconstient, toate iubitele pe care le-am avut in "mini" mamici, si chiar daca m-au jignit, suparat, mintit, n-am putut niciodata sa ma razbun pe ele, sau sa le fac rau...

ce sanse sunt sa o mostenesc pe mama mea?(cred ca la inteligenta, din pacate sau fericire o mostenesc se pare, adica am avut rezultate la invatatura f bune), tatal meu e ok, in familia lui nu au fost cazuri, si nici pana la mama mea nu au fost cazuri, boala in cazul ei s-a manifestat prima data episodic cand avea 17 ani, pe urma la 21-22-23..

si cel mai intens la nasterea mea, cand a devenit inconstienta o perioada de timp, acum este internata, si nu prea stie cine este, doar din cand in cand, bunica mea imi povestea ca uneori mergea in camera sa povesteasca cu Einstein, si inainte sa se imbolnaveasca spunea ca toata lumea asta e prea p***a ca sa o inteleaga, ca toti sunt p***a in jurul ei(parinti, frati, etc), si la scoala profesorii ziceau ca nu mai stiu ce sa o invete, vorbea 6 limbi cu dictie si dialecte...bunica mea a fost si ea contabila...

acum cel mai trist este ca a mea vede totul ca pe o problema majora asta intre noi, si ii este frica ca nu cumva eu sau copii mei, sa declanseze aceasta boala, si 2. poate comportamentul prieteni, care este impulsiv, stresant adesea sa imi declanseze aceasta boala. 3. o am?

scuze daca am fost cam lung... sper sa va fi ajutat detaliile pt raspuns, si multumesc frumos ca am putut sa va scriu, chiar ma simt ca m-am descarcat de atatea energii presante, toate cele bune...