S-a vindecat cineva definitiv de schizofrenie?

Buna ziua! .Am un coleg de clasa care minte. As vrea sa stiu daca asta un simptom al schizofreniei?

Va multumesc!

Buna seara,

Sunt intr-o situatie dificila.

Prietenul meu a avut si are probleme, in copilarie a avut atacuri de panica (senzatie iminenta de moarte), care s-au repetat de cateva ori de atunci. Apoi dupa perioada adolescentei au dus la o mare curiozitate fata de droguri...care i-a facut mult rau.

Acum merge la un psiholog si a fost diagnosticat cu psihoza depresiva, iar domnul la care merge nu i-a prescris medicatie ci face doar terapie cu el.

Vreau sa aflu daca se va vindeca vreodata de aceasta boala si daca se transmite genetic?

Va multumesc din suflet!

Cristina

Va multumesc foarte mult Dna Demian! Voi incerca sa fiu puternica si sa ii fiu alaturi.

Inca e la inceputul sedintelor de terapie si sper din suflet sa nu fie psihoza unipolara..din cate am citit e o boala care afecteaza psihicul si viata sociala pe termen lung si care nu se poate ameliora doar, bolnavul avad probleme toata viata.

Psihologul la care a mers i-a spus ca este inca stabila starea lui si de aceea nu e nevoie de medicatie. Sper sa il ajute terapia. Voi fi si eu atenta la schimbarile din comportamentul lui.

O zi buna si inca odata multumesc mult!

Cristina

Buna ziua. Am si eu o intrebare. Am avut un episod psihotic acut acum un an. Nu a fost diagnosticat ca atare. Mi s-a pus diagnosticul de depresie atipica si mi s-a prescris Solian 400. Mi-am revenit in cateva zile. Tot episodul a durat (cu recuperare cu tot) aproape trei saptamani. Am avut halucinatii auditive. Episodul s-a declansat la doua zile dupa o cearta urata cu vecinii. Mi-a fost rusine sa-i povestesc medicului ce mi s-a intamplat. M-am informat pe net si am aflat ca trebuie sa continui tratamentul cel putin un an. Am luat 2 luni Solian 400. Dupa doua luni am redus la 200, dupa alte doua luni la 100 si apoi la 50 mg. Intre timp am aflat ca Amilsulprid are efect antipsihotic doar de la 400 mg in sus. A trecut anul si nu am avut nicio recadere. Credeti ca am schizofrenie? Credeti ca ar trebui sa reincep sa iau Solian 400?

Am si eu o intrebare,de unde stii ca nu ai fost diagnosticat(a) ca atare? Sa stii ca si in cazul depresilor poti avea halucinatii,mai rar dar sunt destule cazuri. Eu am avut vreo 3 ani o tentativa de suicid,si am fost diagnosticata cu depresie si tulburare bordeline. Mi-a luat mult mai multa vreme sa imi revin 2 luni numai cat am stat in spital,plus inca un an si 2 luni de medicatie sub observatie.
Cred ca ar trebui sa cereti parerea si a unui alt specialist daca nu esti de acord insa nu va diagnostica-ti singur(a). Apoi sa stiti ca medicul psihiatru ..nu va va critica ,nu are dreptul de a critica actiunile noastre.rolul lui este de a asculta pacientul de a afla cu exactitate ce a declansat acea stare,chioar are nevoie pentru a putea pune un diagnostic bun,si de a va da un trtament bun. Apoi eu v-as mai recomanda niste sedinte de terapie,ajuta foarte mult va ajuta in dezvoltarea dv.
Si apoi daca a trecut anul si nu aveti nici o recadere ar trebui sa fiti incantat(a).

Dumnezeu sa va ajute...eu zic ca trebuie sa aveti mai multa incredere in El, ca doar El poate sa vindece. Am citit tot ce ati scris si se pare ca ceata e din ce in ce mai deasa... Medicul nu poate supraveghea pacientul, daca acesta nu este intr-o relatie apropiata si apoi nu vad medic care sa isi piarda timpul pentru a afla cauza. Si preotul poate fi un bun psiholog, poate asculta, indruma...iar medicul prescrie, pacientul trebuie sa respecte tratamentul si cum poate respecta tratamentul daca el este total aiurea si nu este supravegheat permanent de o alta persoana?

Stimata Corina002,

Ca sa raspund la intrebarea ta,daca au existat cazuri de schizofrenie vindecate, raspunsul este DA: in SUA exista un spital in apropiere de Boston unde se trateaza schizofrenia cu succes.
Spitalul este condus de d-na doctor Patricia Deegan, doctor in stiinte, cu doctoratul luat in psihologie clinica, chiar ea atinsa de aceasta boala pe cand avea 17 ani.Asistenta dansei este si ea o fosta diagnosicata cu o maladie psihica grava.
Poti afla mai multe consultand site-ul www.patdeegan.com
Daca nu cunosti limba engleza poti selecta Ph D Patricia Deegan pe google.com la limba romana.
Ce pot sa-ti spun, este ca d-na Deegan nu raspunde pe e-mail decat la mesajele in limba engleza.Eu insami i-am scris, dar in limba franceza, limba pe care o stapanesc foarte bine, dar nu mi-a raspuns.Am procedat astfel, intrucat si eu am fost diagnosticata in urma cu 23 de ani cu o maladie psihica grava.Nu pot decat sa-ti spun ca medicii din Romania care mau tratat in spitalele di Brasov si Bucuresti (Obregia) au oscilat in formularea diagnosticuluimeu intre sindron discordant paranoid, episod psihotic maniacal si schizofrenie.Mi-e greu sa cred ca nepriceperea lor si-a pus ampreta pe evolutia starii mele de sanatate.Spre deosebire de majoritatea pacientilor , care devin "clienti fideli ai spitalelor de psihiatrie din Romania, eu am avut ocazia sa ma tratez si in Germania, la Spitalul de Neuro-psihiatrie din Munchen, la d-na doctor Erika Holze. Conditiile de spitalizare si ambiantacreata de ele joaca un rol esential, dupa parerea mea, in vindecarea rapida a maladiilor psihice.
Spun asta , ca pe cand aveam 31 de ani, la declansarea bolii, mizeria si dezordinea din Spitalul de psihiatrie din Brasov(lipsa robinetelor la dus, lipsa apei calde si a apei la WC) mi-au alimentat impresiile gresite ca a venit razboiul;tancurile care circulau , pe atunci, la Revolutia din Brasov din 15 noiembrie 1987 nu au facut decat sa-mi confirme impresiile mele gresite.Ulteror, am fost pensionata de boala timp de 6 luni.De atunci viata mea de munca nu a fost intrerupta decat de spitalizari periodice, cauzate de faptul ca pana nu de mult nu exista pe plan mondial o medicatie adecvata.
In Germania am fost tratata cu o fiola de Fluaxol injectabil la fiecare doua saptamani.
Pe langa tratamentul medicamentos, faceam si psihoterapie cu un psiholog, o doamna doctor in stiinte, care cunostea vreo 6 limbi staine, printre care si limba franceza.Alte terapii conexe, cu mare eficacitate erau:terapia prin munca, in cadrul careia am invatat sa prelucrez metalul si sticla si sa confectionez diferite obiecte in tehnica Tiffany; pentru munca prestata eram remunerata( primeam bani), intucat obiectele erau c***aute intr-un magazin de prezentare si desfacere din incinta spitaluluialte terapii au fost terapia prin muzica, terapia prin ingrijirea animalelor (cai) , terapia prin desen, terapia prin echitatie;ultimele tipuri de terapie le-am efectuatin cadrul unei ferme agricole care avea contract de colaborare cu spitalul, situata la vreo 40 km de Munchen.
Ce pot sa-ti spun, este ca prin terapiile conexe se cauta responsabilizarea pacientilor in scopul prestarii cu consticiozitate a unor activitati cu grad variat de dificultate si sporirea gradului lor de implicare sociala.Aaa bunaoara, periodic eram antrenati de catre personalul spitalului in jocuri de societate, in activitati utile(spalarea veselei, a obiectelor personale de imbracaminte);periodic eram condusi in grup catre locuri de agrement din exteriorul spitalului unde serveam o citronada sau o ingetata, la o cofetarie si discutam, cu ceilalti pacienti, despre hobby-urile lor.
Tratamentul complex de care am beneficiat, corelat cu o dieta corespunzatoare, urmarita de nutritionisti care "stiau meserie", au facut sa nu mai am caderi timp de 10 ani, chiar daca viata mea privata si profesionala a fost una stresanta(un divort, elaborarea tezei de doctorat in conditiile date de lipsa unei locuinte adecvate etc.
In anul 2006, dupa ce am intrat la menopauza in urma unei paradontoze si a durerilor suferite pentru inlocuirea danturii cu proteze mobile, efectul stesului a fosta fost potentat.In plus socul psihologic, resimtit de paradontoza a fost dublat de un soc si mai mare, produs la sfarsitul anului 2005, cand am c***aut, la dorinta celorlalte surori casa parinteasca si cad ele nu au vrut sa ma despagubeasca cu banii dati de mine la inmormantarea mamei mele.Vazandu-ma cu bani putin in mana, insuficienti sa-mi cumpar o locuinta decenta, am avut o cadere psihica timp de un an (octombrie 2006-octombrie 2005).
Constientizarea maladiei mele si credinta in Dumnezeu(desi nu sunt bigota, habotnica, m-au facut sa reusesc in viata mea privata si profesionala cu mult succes.
In ceea ce o priveste pe sora ta , ar fi recomandat sa calatoreasca o vreme in localitati montane, in compania unuimembru al familiei, cel putin o luna de zile.Chiar si sanatoriul de la Predeal-Paraul Rece i-ar face bine...si in plus serviciile sut gratuit.
Va recomand cabinetul d-lui doctor Liviu Antonescu -Botezat, cabinet individual, situat in str Dionisie Lupu , din sectorul 1, Bucuresti, medic cu mult tact si competent, la care ma tratez in prezent.

Succes si sanatate!

Multumesc pentru respuns, am intrat pe site-ul patdeegan.com, ma descurc bine cu engleza, dar nu imi permit sa o duc pe sora mea acolo, si asa sunt intr-o situatie destul de disperata cu bani (platirea asigurari si a multor altele) Ma bucur ca sora mea este mai bine, in sensul ca nu mai arunca lucrui din casa, nu mai spune ca o urmareste cineva, nu mai are probleme cu antenele, cablurile....amd..
Ceea ce mi se pare greu este ca nu intelege ca are o problema ca este bolnava nu intelege de ce trebuie sa mearga la spital o data pe luna sa i se faca injectia, am incercat sa-i explic atat eu cat si doctora Alexandra Mihailescu de la sp Obregea( este o doctora buna,) dar tot neaga ca ar avea ceva, biine macar ca isi ia pastilele. I felul ei de a gandi s-au schimbat anumite chestii ( uneori nu o recunosc) acum ea ar vrea sa plece la tara sa cultive cartofi LOL. Nu stiu ce sa spun pentru ca tocmai in fundul moldovei unde mai avem niste rude pe care nu l-ea mai vazut de mai bine de 7 ani si care sunt mediocri si incredibil de ingusti la minte si foarte critici nu cred ca s-ar simt bine. Si nu ar avea cum sa isi faca tratamentul. Deci daca ar avea vreo criza pe acolo ar considera-o posedata si nu bolnava. Eu nu imi pot abandona sotul si copilul , serviciu sa ma duc acolo sa stau cu ea.
Am sa incerc in concediu sa mergem la munte. Intrebarea mea este daca e bine pentru ea sa interactioneze mai mult cu persoanele din exterior sau sa stea mai mult cu familia? ( mai bine de un an ea nu a iesit deloc afara din casa abea acum cu tratamentul a inceput sa mai iasa pana la paine, pana in parc) Ac***a in vedere ca si-a abandonat facultatea si prietenii acum e mai creu sa se reintegreze.
Sylvia tu inca mai urmezi tratament medicamentos sau pshihoterapie? Pentru ca cam la asta se refera intrebarea mea.
Iti multumesc inca o data pentru raspuns si iti doresc multa sanatate si sa ai parte numai de fericire in viata ta

Buna ziua. ,Mama mea a fost internata de curand cu schzofrenie. simptomele vizibile. credea ca unele persoane au murit, ca sunt rapite si altele. se poate vindeca fiind internata si tinuta sub tratament?

Buna, imi pare rau ca treci prin asemenea momente, imi imaginez si cred ca este foarte dificil, stiu ce inseamna, pentru ca si eu am fost victima la un asemenea episod psihotic, care a durat mult timp.Cam 3 luni, am igonrat medicatia, si mai apoi mi-am dat seama ca poate si ele au un surplus pozitic, si asa si fost, nu sunt om refacut si nu stiu daca voi mai fi vreodata, si am doar 21 de ani..dar medicamentatia te poate ajuta foarte mult.Sper si CRED ca mama ta se face bine, am mai auzit cazuri similiare si s-au vindecat.Sper sa ai si tu nadejdea si credinta asta!