mare problema

Postata de cozonacsorin cu 13 ani in urma.

Ziua buna!

incep cu inceputul

am avut un soc psihic asa de puternic acum cateva zile pentru cateva secunde am fost parca deconectat de la corp . un singur episod o singura data.tremuram tot foarte puternic si plangeam de dadeam si sufletul din mine.cum s.a intamplat:

am o fobie reala si ciudata legata de adunari de oameni care nu au un scop sigur iar scopul meu e indecis...ceva de genul...mi-e greu sa pierd vremea in jurul unor oameni care pierd si ei vremea la randul lor si credeti-ma...e o fobie reala si care mi-a pus grave bete in roate(de la orbire temporala pe scena in fata multimii la serbarile scolilor pana la ameteli si varsaturi la vizitarea rudelor)la capitolul viata sociala mai ales ca m-am nascut crescut inconjurat de prieteni si activitati

am suferit 2 depresii puternice pana acum la varsta de 21 de ani . prima a aparut cam pe la varsta de 10 12 ani datorita schimbarii mediului ... ne-am mutat iar diferenta intre locuri a fost asa de mare incat am intrat in depresie ... de la zeci de copii si activitati tot timpul trecusem la ... 2-3 copii maxim ... si eventual un patratel intre blocuri...parintii mi-au luat un calculator in care m-am afundat si mi-au trebuit 2 ani si ceva sa revin la normal (mult prea mult timp necesar adaptarii...dezavanaj frica de mai sus de lalaiala ... avantaj ca s-a inmultit lumea intre timp) deci si activitatile s-au diversificat

a 2-a depresie reala si puternica a fost cand am trecut de la scoala la liceu ... acolo iar diferenta uriasa ... de la o clasa in care te afirmai de drag si faceai ce te taia prin cap la o clasa plina de fitze si nazuri in care sa te afirmi inseamna sa stai printre aia cu nasul pe sus si sa ii calci pe p***a in picioare iar daca faci o gluma ai venit sa te distrezi nu sa inveti ... deci de la un elev de 10 am ajuns un elev de 8 fara sa imi mai dau interesul.iar calculatorul a fost modul meu de a ma ascunde.

acum jumatatea cealalta ... la prima depresie datorita mutarii s-au accentuat certurile deja existente intre parintii mei si rau de tot ... a doua depresie a p***ancis cu o bataie luata de mama la care fiind de fata am cedat nervos acesta fiind capacul problemelor mele...in timp am ajuns la medic si am avut tratament.ajunsesem sa ma sperii si sa ma blochez cand ridica cineva tonul la mine si sa aud ca cineva imi rade in urechi ... dupa interpretari amintiri si situatii am realizat ca imaginatia mea repeta o secventa in care tata era linistit si treptat sau dintr.o data ridica tonul si ajungeam sa ma blochez.in fine tratamentul si plecarea parintilor in italia au facut ca al 2-lea episod sa dureze cam 2 ani din nou .

in prezent: de 2 ani de la revenire nu am avut nici o problema doar ca atunci cand ridica tonul insistent la mine devin mult prea agresiv(nu am sarit niciodata la bataie nervos pentru ca am ceva conditie fizica si mi-e teama de consecinte insa m-am calmat si ne-am rezolvat problemele in mod amiabil indiferent daca e vorba de prieteni sau rude...de regula calmi si cu vorba buna...) .

acum de o luna jumate sunt in vizita la parinti si ii mai aud certandu-se ... tata mai ridica tonul si culmea ca ma da peste cap ... ultima data a ridicat tonul asa de tare ca l-am auzit de la 3 camere distanta.automat m-am suparat si m-am dus sa il rog sa se calmeze.el a facut mai rau si urland la el la un moment dat s.a facut alb la fata.fara sa imi dau seama corpul mi-a intrat rau in convulsie puternica si plangeam de imi dadeam sufletul.totul intr.o clipa.tremuratul a trecut dupa 20 de secunde dar plansul nici dupa 6 10 minute.imi era frica de tonul lui de moarte.mintea imi era lina dar nu imi puteam controla corpul.eram parca spectator.au mai ridicat pana la el si de la el altii tonul la alte persoane si la mine si poate mai rau si nu am avut o asa reactie dar la el parca nu stiu ce s.a intamplat . de atunci i-am promis ca ori se linisteste ori imi face bagajul prematur.nu imi e frica de el si in general de lume pentru ca stiu ca suntem oameni si putem vorbi civilizat iar daca nu se poate ... o mai iau pe coaja o mai dau ... dar e tata si ultima faza nu se aplica.oricum dupa episodul de atunci a inteles ca indiferent cat as fi de suparat nu o sa fac chestii necugetate si nici el nu are rost sa faca p***a din orice cu toate ca mai are tendinta dar se abtine si se vede.chiar daca dispare sa zic factorul tata ... totusi ar trebui sa apelez la un medic specialist iar dupa episodul acesta ? frica aia de lalaiala am avut-o din tot deauna ... iar frica de ridicat tonul o stapanesc bine cand e vorba de alte persoane ... a trecut ceva timp si am intrat in normal ... iar el nu mai racneste macar cand sunt eu prin preajma