Mai am sanse sa ma vindec?

Buna ziua,
Sfatul meu este sa mergeti la un medic psihiatru pentru o evaluare a simptomatologiei si puteti incerca in paralel si psihoterapia. Incercati pentru inceput sa va gasiti activitati placute in fiecare zi (ascultati muzica, cititi sau orice altceva) si cred ca e o idee buna sa incercati sa va cautati ceva de lucru (luati anunturile cu joburi din ziare sau de pe internet de exemplu)
Va doresc multa sanatate!

Imi pare sincer rau pentru experienta neplacuta prin care ati trecut si inteleg ca v-a dezamagit medicul respectiv, dar poate incercati totusi sa mergeti la un alt medic sau la un psihoterapeut(psiholog sau psihiatru cu competenta in psihoterapie), sa nu renuntati.
Va doresc curaj si multa sanatate !

Buna.Citind cazul tau mi-am adus aminte de o perioada mai grea din viata mea cand aveam cam aceleasi idei cu ale tale.N-as putea spune ca mi-a fost usor si aveam impresia ca problemele mele sunt cele mai mari.Sfaturi am primit,mai mult sau mai putin bune.Ba aveam impresia ca n-am fost inteleasa ba ei spuneau si eu nu ma adunam deloc.Ba mai faceam si atacuri de panica si aveam impresia ca nu o sa le fac fata niciodata.Pana intr-o zi cand m-am dus totusi la un psiholog.Unul bun(nu toti sunt rai).Ideea e ca m-a luat foarte usor cu intrebarile dar suficient pt el sa-si dea seama ca aveam totusi o depresie.In acele stari ale mele nu prea eram comunicativa,mi-era frica sa nu mi se intample ceva si aveam aproape tot timpul o frica nedefinita.Cu prietenii nu prea discutam multe de teama sa nu creada despre mine c-am luat-o razna.De fapt am inceput totusi cu ceva vitamine;calciu,magneziu si b-urile.Am inteles de la acel medic ca e foarte important sa gandim mai pozitiv,sa gandim ca sunt alti oameni cu probleme mult mai grave si ca noi(cei cu aceste probleme)suntem puternici pt simplu fapt ca incercam sa le facem fata.Te rog sa ma crezi ca acele vorbe m-au ajutat enorm.Daca spui ca ti-ai rezolvat problema cu anemia atunci ce te tot gandesti ca ai ceva? Elimina acele ganduri.Gandeste-te ca ai o familie,ca faza cu locul de munca se va rezolva si oricum nu esti singura in situatia asta,incearca sa te bucuri de lucruri marunte,iesi cu prietenii si abordati subiecte mai vesele,du-te cu sotul intr-o vacanta...Fa-ti preocupari care sa te distraga de la ideile tale si incearca sa fii mai optimista.Fruntea sus si nu uita ca tu esti o femeie puternica si poti sa treci cu bine peste acest obstacol.O zi buna !

Multumesc mult pentru incurajari am crezut ca nu o sa conteze niciodata faptul ca stau in casa dar s-a dovedit ca nu este asa.Daca poate incercam mai mult sa lupt din iarna de cand s-au declansat aceste atacuri cu siguranta acum nu se mai aprofundau.Erau sarbatorile iar ai mei erau acasa dupa care au inceput serviciul si iar am ramas singura acasa sa ma gandesc la tampenii.Ii asteptam pe ei sa vina de la servici si sa ma scoata afara.De doua luni mi-am luat "inima in dinti"si am incercat sa ies singura in apropierea casei dar parca de cateva zile iar parca nu mai pot iesi parca nu sunt adaptata la ce este in jurul meu.Au mai fost zile in care faceam gimnastica dimineata si parca imi era mai bine dar de la un timp nu am mai facut crezand ca obosesc si incepuse putin sa ma doara si picioarele.Ce imi mai facea bine era sa dau muzica mai tare si parca nu mai ma puteam gandi la p***ai dar am renuntat sa mai dau drumul si la muzica ca parca simteam ca parca nu si-ar mai face efectul.Mi-e frica ca aceste stari or sa ramana pentru totdeauna in mintea mea si o sa fiu din ce ce mai rau sa nu ma mai bucur de nimic.Golul din stomac si faptul ca nu ma mai bucura nimic ma innebuneste.Parca din creierul meu s-au sters toate lucrurile frumoase si au ramas doar cele rele.Ma iertati ca am scris atat dar simt nevoia sa povestesc cat mai mult poate au mai fost si alte persoane in sitoatia mea si s-au vindecat pentru ca daca nu treci prin asa ceva nu poti intelege.Unii imi spuneau sa nu mai ma gandesc daca ar fi fost atat de usor cu siguranta nu m-as mai fi gandit odata instalate aceste stari in creier te trezesti cu ele dimineata si adormi cu ele.Am noroc ca am vise normale asa cum eram innainte.Este bine ca macar in vise nu am aceste stari.
Va multumesc din suflet ca mi-ati citit framantarile.

Ideea cu gimnastica e foarte buna, cred ca ar merita sa reluati exercitiile, treptat , la fel si ascultarea muzicii. Poate incercati sa mergeti si la o plimbare prin parc de exemplu, cu sotul sau cu prietenii/prietenele dumneavoastra. O sa observati ca va ajuta diversificarea activitatilor, in sensul ca o sa reusiti sa va ganditi si la altceva, si treptat o sa eliminati gandurile negative si o sa incepeti sa va bucurati de viata.
Curaj si multa sanatate!

Buna ziua
Va pot ajuta, in rezolvarea problemei Dvs. de sanatate. Deasemenea, va pot recomanda o munca cinstita pe care sa o desfasurati in familie , cu prietenii si cunostintele. Daca sunteti interesata, scrieti-mi va rog , pe e-mail [email protected].
Va doresc multa sanatate.

Buna.Draga mea stari de apatie avem fiecare.Nu cred ca exista cineva care se poate lauda ca viata-i super roz.Dupa cum ai spus si tu,stai singura in casa si-ti vin in cap tot felul de idei sau tampenii.Ma gandesc ca le chiar alimentezi.Daca incerci putin cate putin in fiecare zi sa te gandesti la tine in alt sens,adica esti tanara,n-ai nici o problema care nu poate fi rezolvata.Nu incerca sa vezi doar latura neagra in orice.Cunosti tu vorba aia ;ajuta-te ca si D-zeu te ajuta!TU si NUMAI TU te poti ajuta.Ai spus ca-ti place uneori sa asculti muzica sau sa faci exercitii.Vezi ca te atrage totusi ceva? Sunt sigura ca-ti plac insa cu mult mai multe lucruri.Atunci de ce il iei pe acest;nu pot,nu ma bucur,am in cap tampenii...Stiu ca nu e usor,ca ti se pare greu insa doar cine trece prin asa ceva te poate intelege.Ti-am spus ca si eu am avut ceva similar,poate mai rau.Doar noi ne facem rau cu mana noastra prin faptul ca credem ca problema noastra e foarte mare.Ei bine,nu e chiar asa.Viata e o lupta continua si cred ca ar trebui sa incercam noi sa ne-o facem mai frumoasa.Vrei asta?Incearca macar sa constientizezi ca totul are o rezolvare si incet,lururile vor deveni la normal.Hai,curaj!

Daca te gandesti ca odata instalate nu se mai pot sterge, atunci intr-adevar nu se vor mai putea sterge. In momentul in care te vei gandi ca se sterg fara probleme, atunci se vor sterge. Totul e in tine.

Deja ajungi sa mergi prea departe.Acuma tu stii ce idei iti trec prin cap dar daca intradevar crezi ca nu poti lupta singura cu aceste stari sa stii ca nu este rusinos de loc sa ceri sfatul unui specialist.Un psiholog isi da repede seama daca intradevar ai o problema si ti-ar recomanda sigur un tratament.Nu sunt specialista,vorbesc doar din experiente personale sau din ce-am vazut la altii.Si inca ceva.Un schizofren nu cred c-ar realiza ca ar avea o problema,din contra n-ar cere sfaturi si nu prea ar constientiza ca se intampla ceva cu el.Cred totusi ca n-ar trebui sa mergi asa departe.Tu propriu zis iti alimentezi teama si atunci ai impresia ca esti mai rau sau ca nu stiu ce boli ai.Poti incerca sa iei ceva vitamine,omega 3-6-9,ceva calciu si magneziu.Nu te mai gandii la p***ai,cand iti vin in cap ceva idei aiurea schimba tactica.Gandeste-te la ceva mai frumos si nu-l mai lu atata pe nu in brate.Ideile aiurea iti ies din cap daca tu vrei.Cine te pune sa te gandesti la ele,te obliga cineva?Nu cred.E important sa comunici cu cei din jur si nu te mai gandi la aiureli ca nu ai nimic.Ok?

Toate aceste ganduri si idei iti vin si din faptul ca petreci mult timp singura. Ma gandesc ca nu prea ai ce face si esti coplesita de singuratate. Si eu ma simteam cam aiurea cand aveam copil mi si stateam de dimineata si pana seara, uneori nu ieseam zile intregi din casa, singura cu copilul. Trebuie sa iesi, sa lucrezi. macar 4 ore. Poti merge la o fundatie sa faci munca voluntara. Nu am inteles de ce nu ai un loc de munca: ori nu gasesti ori nu vrei si preferi sa stai acasa. Vad ca esti o fata invatata, imi dau seama dupa felul in care scrii. De aceea te si coplesesc gandurile. Alta femeie, mai putin educata, nu ar avea nici o treaba cu asta. Ar sta de dimineata si pana seara cu matura in mana, dand de 2-3 ori in acelasi loc si lustruind mobila intre 2 telenovele. Inchei spunandu-ti sa-ti cauti o ocupatie, sa-ti faci prieteni, sa iesi in lume. Chiar si pe cei apropiati ii poti plictisi la un moment dat daca vin acasa si te gasesc posaca si cu cine stie e ganduri. Pentru ei, casa nu va mai fi oaza de liniste ci de nefericire.

Imi aduc aminte ca am fost demult la o conferinta tinuta de o doamna doctor care spunea ca atunci cand esti coplesita de ganduri ar trebui sa speli vase, sa faci curat si altceva prin casa si vei vedea ce spor ai si cum se duc problemele.
Eu personal cand am probleme din acestea in general procedez cam asa:
fac circa o jumatate de ora gimnastica, apoi fac un dus, iau toate hainele curate ( adica pe care nu le-am mai purtat) si toate problemele s-au dus.
Foarte eficient este si participarea la slujbele de la biserica.
Va doresc numai bine.
Marina