Postata de d3044 cu 14 ani in urma.
Buna ziua! Pentru mine situatia in care ma aflu este destul de clara, insa as vrea si parerea unui specialist pentru a avea incredere in mine si a lua deciziilie corecte, si pentru a-mi demonstra ca s-ar putea sa am dreptate. Am o relatie de multa vreme cu un baiat care mi-a facut viata un clavar, nu prin lucruri pe care le face, ci prin multe pe care nu le face. Banuiesc ca este psihopat, sau ma rog, sociopat din moment ce i-am studiat comportamentul destul de in amanunt si e clar ca este antisocial. Nu are nicio reactie la lucrurile bune, nici la cele rele, nu e deloc induiosat de suferinta mea, atunci cand ma doare ceva, cand sufar din cauza lui, nu constientizeaza atunci cand face rau, are impresia ca bineinteles eu sunt nebuna si el e perfect sanatos si face totul corect. Uneori e violent, impulsiv e intodeauna, nu poti sa deschizi un subiect cu el ca se aprinde imediat, nu se ocupa de cariera lui, e multumit cu ceea ce are nu vrea sa faca niciun pas inainte, fuge de responsabilitate, nu ii place sa se duca la serviciu, nu ii place sa faca nimic , mai ales cu mine, decat hobby-urile lui, sa stea pe net, si sa se uite pe diferite site-uri toata ziua. Doarme foarte mult, uneori pana la 6 seara, e obsedat insa de corpul lui, de cum arata, ia tot felul de pastile, de vitamine, de preparate sa arate bine, se opreste pe la toate oglinzile sa se admire, si nu actioneaza decat in interesul lui intotdeauna. Ii place sa bea foarte mult in fiecare saptamana se duce in cluburi, si singura disctractie este sa bea. Am observat ca nu are acest comportament doar fata de mine , ci de toata lumea, minte pe toata lumea cu lucruri marunte,si chiar si cu lucruri garve, si apoi crede si el, insala, cu familia se poarta la fel, nu-l misca nici boala mamei lui nici daca fratelui lui ii este rau, insa daca i s-ar intampla lui ceva ar fi un capat de lume. Daca se intampla sa raceasca, totul in jurul lui se prabuseste, toata lumea trebuie sa il ingrijeasca, se simte pe moarte. De asemena simte nevoia sa faca pe victima mereu, sa ne faca sa ne fie mila de el, sa ii fim indatorati pentru NIMIC, sa ne fie chiar teama daca nu-l ajutam in vreun fel. In momentul cand ii reprosez lucruri pe care le face nelalocul lor, el este de gheata, vad in ochii lui ca pentru el, vorbesc limbi straine. Am crezut un timp ca e mai prostut si nu stie, apoi ca e nesimtit si le face intentionat sa ma necajeasca, dar apoi mi-am dat seama le face si nu-si da seama de nimic, le face din plictiseala, pentru ca oricum nu le constientizeaza. Problema e ca m-a facut sa imi pierd increderea in mine, sa ma subestimez, sa ma supun lui, sa ma simt indatorata, si sa-mi fie teama, si sa n-am curajul sa-l parasesc, desi ma secatuieste de energie si de rabdare. Pur si simplu in loc sa inlatur un rau, ma adaptez. Pentru el nu sunt un om, o iubita, o persoana, care are sentimente si care trebuie iubita, sunt un fel de trofeu, si se comporta ca si cum as fi un obiect. De fapt cu toata lumea se comporta asa, de la parinti la colegi de serviciu, la prieteni, ac***a cu acestia o relatie tip parazit. Vreau sa am puterea sa recunosc ca acest om nu are constiinta si nu simte ceea ce noi ceilalti simtim, sa nu mai incerc sa-l fac pe el sa inteleaga pentru ca nu va intelege niciodata, si sa nu ma mai las pacalita de farmecul lui superficial si sa nu mai sufar, pentru ca altfel imi voi pierde mintile. Te aduce in stare sa crezi ca tu esti nebuna si ai nevoie de ajutor. Partea p***a e ca eu, chiar am nevoie de ajutor :) Si as vrea sa le deschid ochii oamenilor care au astfel de persoane in preajma, sa nu le mai caute scuze si sa incerce sa relationeze emotional cu ei, ci sa fuga, pentru ca acesti oameni sunt bolnavi si periculosi, insa paradoxal arata la fel ca noi . Multumesc
Adauga raspunsacum 13 ani
In mare parte povestea ta este asemanatoare cu a mea doar ca el isi recunoaste vina intr o oarecare masura.
Totul a inceput acum 2 ani si 8 luni,A fost barbatul aproape perfect pentru primele 5 luni dupa care am inceput sa observ o oarecare agresivitate in comportamentul lui pe care la momentul data nu mi am dat seama ce se intampla,am crezut ca pur si simplu este stresat din cauza serviciul s au responsabilitatilor care vor urma pt ca trebuia sa ne casatorim.Ne am mutat impreuna ,era foarte atent cu mine si grijului vroia ca totul sa fie PERFECT.De ce am ingrosat cuvantul perfect?!pt ca la orice lucru caruia lui nu i se parea perfect se enerva si era foarte afectat si singur se controla spunand ca nu este nici o problema exista solutii pt orice.Adevarat dar problema este ca trata lucrurile marunte care nu mergeau perfect ca pe o tragedie.A inceput calvarul incet incet......daca vroiam sa ma odihnesc dupa ce veneam de la serviciul ma interogat de ce? nu esti puternica deloc,nu te bucuri de viata,trebuia sa urmaresc filmele caruia lui ii placeau,trebuia sa mananc ceea ce lui ii place,trebuia sa ma imbrac cu ceea ce vrea el,urasc sa ma uit la filme horror iar el oarecum ma forta sa ma uit...de ce nu te uiti? este doar un film.....Daca refuzam sa merg intr un loc anume se supara si ma intreba de ce anume nu vreau sa merg si tinea minte si ma intreba aceiasi chestie dupa 3,4 luni de ce anume nu am vrut eu sa merg in aqua park in ziua respectiva.....imi reprosa ca imi cumpar prea multe creme cu toate ca nu era asa, ca orice femeie aveam crema de fata si de corp,dar atunci cand el vroia imi cumpara produse cosmetice scumpe dupa care imi reprosa, apoi a inceput imi puna intrebari banale cum ar fi de ce am atatea alunite?ma uit la alte fete si nu sunt frumoase dar au fata senina si clara ( in perioada respectiva aveam acnee), a inceput sa ma compare cu fosta lui iubita, a inceput sa mi spuna ca de fapt nu crede ca ma iubit de la inceput doar ma placut si ca a realizat dupa si ca nu sunt fata visurilor lui....zi de zi simteam ca mi pierd mintiile am inceput sa ma consider urata sa mi pierd increderea in mine,si in acelasi timp ceva ce este foarte straniu care eu nu pot sa mi explic CA NU POT TARII FARA EL.Avea zile in care se comporta ca un om normal si isi cerea scuze pt tot ce imi spuse si ca nu a intentionat sa ma raneasca dar pur si simplu era nervos iar eu credeam totul.La ceva timp numai putea dormii noaptea se ducea sa doarma pe la 5,6 dimineata,a inceput sa mi spuna ca mereu isi imagineaza o femeie ca se uita la el in timp ce el incearca sa doarma.....intr un final mi a spus ca nu ma mai iubeste.Ok atunci am luat decizia sa plec.Am plecat,la 6 luni dupa despartire ma suna iar si ma intreaba daca vreau sa mai incercam odata sa fim impreuna.Pt ca eu inca il iubeam am acceptat, a vb foarte calm si a mentionat si greseleile lui si ca orice om normal am considerat ca nu o sa le mai repete dar nu a fost asa.Am continuat pt inca 2 saptamani dupa care imi spune ca pur si simplu nu stie ce i se intampla dar el nu se simte comfortabil in relatia cu mine si ca nu vrea sa ma faca sa sufar si ca merit ceva mai bun, ca uneori considera ca are probleme mentale si ca nu stie ce vrea ca astazi simte ca ma iubeste maine nu si ca se simte foarte demoralizat cand este in relatia cu mine.Nu stiu ce sa cred, are probleme psihice s au pur si simplu nu ma iubeste?
acum 13 ani
nu stiu daca e tocmai un psihopat, se poate sa aiba probleme psihice, oricum si daca n-ar avea, cu un "nebun" ca asta n-as mai sta in veci:)) eu am trecut peste, acum de 9 luni am deja un alt prieten, un om normal, asa ca vorba cantecului: ce-am iubit acum un an, nu mai face niciun ban, dar acuma ce iubesc, n-am parale sa platesc:) mult succes si nu uita: nu conteaza daca nu te mai iubeste sau daca are probleme, conteaza ca locul tau nu e langa el oricum ar fi!
acum 13 ani
Sotul meu sufera de tulburari psihotice. Are 29 ani, avem un baietel de 2ani si 3 luni si a fost diagnosticat acum cateva luni, cu toate ca comportamentul lui lasa de dorit cam de cand am ramas insarcinata. Pe scurt-a avut o perioada in care i se arata necuratul-cum zice el- aude voci care zice ca-l injura pe el si pe toti sfintii, a devenit foarte bisericos, se roaga 2 ore seara 2 ore dimineata plus in timpul zilei cat apuca, nu mai poate muncii, doarme cat pentru 2, puturos, de cand am ramas insarcinata cam 3 ani pot numara pe degete de cat ori am facut dragoste...daca cele cateva secunde le pot numi asa, a cheltuit vreo 9mii euro pe milostenii crezand ca asta il va duce in rai, am ramas faliti, crede ca credinta il va vindeca si nu doctorii. Cu chiu cu vai l-am dus la 3 dr.care au confirmat diagnosticul dar zice ca-s mai nebuni decat el, se crede atotstiutor, Sentimente pt el nu mai am , ma enerveaza si cand il vad, acum ne-am mutat la casa noua dar nu-l intereseaza nimic,asa au ramas toate prin curte in santier de cand l-a apucat nebunia totala-cam din mai-. Oare ce sa fac, nu mai vorbim aproape de loc, eu am cam renuntat sa-l intreb,el neantrebat nu zice nimic nimic,de copil nu se ocupa , sta cu ochii atintiti in tavan si se gandeste si gandeste incontinuu...acum face tratament cu seroquell 300 dar cam degeaba. Oare sa renunt la tot si sa-mi vad de viata sau sa ma mai chinui. Sfaturile mele nu sunt bune d nimic zice el.
acum 13 ani
Doamne, pentru ce sa-ti distrugi viata? si a ta si a copilului? pleaca cat mai repede de langa el, si gaseste-ti un rost in viata, pe altcineva. pentru ca daca o sa mai ramai acolo, o sa innebunesti si tu si apoi pacat de copil. Trebuie sa ai o mama, un tata, o sora, o prietena sa te sprijine si sa te ajute. Nu conteaza lucrurile materiale pe care le-ar avea el sau casa noua, conteaza sa fii zdravana la cap si sa ai pace sufleteasca si implinire.
acum 13 ani
buna ziua tuturor!cum sa ne comportam cu nebunii astia?ei devin dependenti de a ne face viata noastra un calvar,astia sunt gunoaiele societatii..nu stiu ce e respectul ptr semeni,nu stiu de responsabilitati,nu stiu nimic decat sa fie trantori sa stea pe spinarea altora sa faca rau...si ma mir ca nu se testeaza pop**atia psihic macar din cand in cand ,asa sa iasa la iveala sociopatii ca ne termina ne desfiinteaza ca oameni fara pic de remuscare,apoi stiu sa se eschiveze atat de bine incat nu ii gasesti niciodata in puscarii ci printre noi,oamenii normali care credem farmecului lor superficial,si care nu duce decat la sfarsit la nebunie in masa!treziti-va dragilor..nu suntem in secolul trecut cand femeile trebuiai sa suporte..luati-va ce aveti si fugiti cat mai departe!Nu se merita sa suportati...toti banii din lume nu pot valora propria viata!!!sanatate si putere va doresc!
acum 13 ani
nu numai femeile trebuie sa suporte :)) si barbatii de asemenea! SUNT O GROAZA DE FEMEI PSIHOPATE CA SI BARBATI DE ALTFEL
acum 13 ani
Oameni buni sunt niste diferente intre Sociopat , Psihopat complet si Un om fara sentimente un sociopat e tot o problema psihica care se aplica violenta la femei/barbati problema de care vorbiti voi este o combinatie intre sociopat si un om fara sentimente iar un Psihopat nu are sentimente este extrem de violent si foarte linistit tot ce are el in cap si cel excita este sa ucida daca ati fi stat cu un psihopat numai erati in viata de mult :) sunt niste persoane care nui intereseaza de nimeni doar de ei si scopul lor pe lume e sa ucida cat mai multi oameni pentru asi dovedi existenta:)
acum 13 ani
Si va spun acest lucru pentru ca si eu sunt cv aseamanator cand eram mic eram foarte bun si daruitor dar de pela varsta de 12 ani am inceput sa constientizez situatia zi de zi eram stresat la scoala imi faceau colegi/profesori nervi acasa lafel afara lafel mereu stateam numai asa si niciodata nu mam descarcat am tinut aceste sentimente in mine si dupa un timp mam inchis in mine am inceput sa numai simt sentimente oameni nu inseamna nik pt mine dar daca stiu ca nus instare sa dovedesc acest sentiment de dragoste nici numi caut o persoana sa stau cu ea ca ma streseaza si pe mine si ii fac si ei rau de scoala mam lasat ma pasioneaza actele violente imi plac filmele gen crima sunt pasionat dupa cum sa faci crime perfecte/mafie si altele si nus o persoana sa ma enervez sunt foarte calm si inteleapta inteleg multe chesti doar ca astai modu meu de viata... poate o veni o zi in care mioi reveni la felu cum eram dar nici nu sunt ca alti sa zic ca doar eu am dreptate si toti sunt nebuni nu stiu ca nui bn asa cum sunt sunt constient dar nu ma pot schimba poate intro zi oi intalni o persoana draga si ma voi schimba asta doar dumnezeu stie daca o exista si el... cn vrea sa mai vb despre acest subiect il astept pe id Salvatore.Vicenzzo va multumesc o seara buna
acum 13 ani
Psihopati
Insă au nevoie de consult psihiatric acei copii care fac rău altora, după care nu simt nici cea mai mică remuşcare sau chiar le face plăcere suferinţa pe care o produc.
Violenţa lor se poate manifesta faţă de animalele de companie, fraţi sau surori, prieteni de joacă şi în general orice fiinţă vulnerabilă în faţa lor.
Când sunt certaţi tind să dea vina pe altcineva sau se comportă ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic.
De ce devin unii oameni psihopaţi
Ce ar putea face un copil să devină nepăsător faţă de durerea altora? Mulţi psihopaţi au fost abuzaţi sau neglijaţi de părinţi. Şi într-adevăr, psihiatrii spun că un astfel de copil începe să-i vadă pe toţi cei din jur ca fiind insensibili, egoişti şi răi, iar ca metodă de apărare capătă el însuşi un astfel de comportament.
Totuşi, mulţi copii abuzaţi sau neglijaţi se dezvoltă normal şi devin adulţi sensibili, departe de a fi psihopaţi. Ca urmare a tratamentului la care sunt supuşi, aceştia dezvoltă sindromul de stres post-traumatic, adică devin foarte sensibili, au coşmaruri şi se tem de orice. Psihopatia este exact opusul acestui sindrom, spun oamenii de ştiinţă.
Ei consideră că un copil ce suportă un stres copleşitor se poate apăra fie devenind insensibil, fie devenind hipersensibil. Felul cum va reacţiona depinde de mai mulţi factori, printre care şi moştenirea genetică. Din observaţiile psihologilor, mulţi psihopaţi, inclusiv unii din cei faimoşi, au moştenit problema de la unul din părinţi.
Totuşi, există şi psihopaţi care nu au fost vreodată abuzaţi şi care au avut părinţi cât se poate de normali. În cazul lor cercetătorii spun că există anumite particularităţi la nivelul creierului.
Mai exact, nu funcţionează normal cortexul orbito-frontal, acea zonă a creierului care răspunde de luarea deciziilor şi care analizează care vor fi consecinţele unei anumite acţiuni. Drept urmare, psihopaţii nu au reacţii emoţionale normale în faţa unor situaţii periculoase, nu-i deranjează când văd pe cineva suferind sau când asistă la pedepsirea unei persoane, deci nu simt nici teama de a fi pedepsiţi, nici compasiune.
acum 13 ani
Decat sa induci lumea in eroare mai bine informeaza-te corect si da-ne o sursa credibila. Psihopatii nu sunt neaparat violenti si nu sunt numai aceia pe care ii vezi in filme care ucid si planuiesc crime perfecte cu sange rece. Esti intr-o grava eroare.
acum 13 ani
La inceput a stiut sa se ascunda foarte bine, dupa ce am facut un copil a inceput adevaratul calvar deja sunt epuizata nu mai stiu ce este bine si ce este rau.Stie ca nu am unde sa ma duc, nu are cine sa ma apere, am un copil si pentru el indur totul.Ce sa fac.Descrierea lui este identica cu d3044.
acum 13 ani
La inceput a stiut sa se ascunda foarte bine, dupa ce am facut un copil a inceput adevaratul calvar deja sunt epuizata nu mai stiu ce este bine si ce este rau.Stie ca nu am unde sa ma duc, nu are cine sa ma apere, am un copil si pentru el indur totul.Ce sa fac.Descrierea lui este identica cu d3044.
acum 13 ani
nu se poate sa n-ai un mama, un tata, o sora, o prietena sa fugi de-acolo si sa iti recastigi viata? sa cunosti pe cineva care te merita si care sa te vindece? eu am gasit. se poate si altfel!
acum 12 ani
atunci cum se numeste ce am eu adik nu simt nici un sentiment doar placere de sange si de crime e cv care ma pasioneaza:)
acum 12 ani
un admnistrator as vrea sami stearga comentariile sau imi puteti zice mie cum sa fac Va multumesc chiar si pe acesta care lam scris
acum 12 ani
Da , este un psihopat iar psihoza de care sufera se numeste paranoia ! Para = pe langa , noia = judecata. Am stat cu cineva foarte asemanator 5 ani de zile , stiu comportamentul oamenilor care au aceasta afectiune. Cultul personalitatii sau mania grandorii , impulsivitate , agresivitate , nimic din jur nu-l penetreaza , singura persoana care conteaza este el , de fapt totul pleaca de la el si se termina cu el , el fiind buricul pamantului , rigiditate s.a...! Cu un astfel de om nu trebuie sa cauti raspunsuri logice caci nu vei primi. Ai dreptate , de asa ceva trebuie sa fugi , altfel incetul cu incetul te va distruge el pe tine !!!
acum 12 ani
Oare de ce este numit un psihopat cu acele programe de heckari este instare sa omoare oameni? sau ce ca nu inteleg daca nu poate asta nu ar mai fi numit cu termenu de psihopat....
acum 12 ani
eu ce fac daca am si un copil cu un astfel de "animal"? nu ma lasa sa o mai vad dar totusi ma iubeste nu ma lasa sa imi iau lucrurile dar tousi.. ma iubeste , ma ameninta ca i-a jumate din firma mamei care a fost pe nm meu dar totusi... ma iubeste el m-a adus la mama el a bagat divortul dar totusi..... chiar ma iubeste nu mai poate trai fara mine! avocatul nu-mi da mari sanse pt ca s-au schimbat legile are 50 % sanse sa o ia mi-a spus ca il insel desi nu am mai cunoscut pe nimeni de 7 ani ca aveam ochi doar pt un debil mintal azi ma ameninta maine ma iubeste si tot asa eu am ajuns sa-l scarbesc pur si simplu imi vreau copilu inapoi caruia i-a bagat numai p***ai in cap nu pot avea o conversatie cu el pt ca totul e ca el daca ii dau un argument il intoarce impotriva mea el are dreptate eu nu numai el a muncit eu nu.... spuneti-mi va rog macar cum as putea dovedi toate astea e destept totusi in sms-uri nu-si arata coltii vreau doar putina incredere ca-mi pot recupera copilul
acum 12 ani
Incearca sa reintri in sufletu/inima lui presupun ca are asa ceva daca zici ca te iubeste fi de acord cu orice spune oricat de nervoasa/stresata/suparata ai fi tu trebuie sa nu arati deloc asa mai pe exact un fel de camuflaj incearca sa te faci cat mai placuta de el si dupa ce ai facut toate astea cand ii e lumea mai draga atunci sa-l ataci fa intr-un fel sa faca ceva gresit incat sa iti creasca sansele pentru copil incearca sa-l manipulezi Sau poate se va schimba si el si o sa va intelegeti...
acum 12 ani
Lucrurile nu sunt simple, insa cu cat trece mai mult timp, cu atat iti va fi mai greu. Oricum, din punct de vedere emotional, al dinamicii relatiei tale, lucrurile nu mai pot fi reparate, sau cel putin, nu vor mai fi la fel. Nu sustin argumentul ca o relatie perfecta este o relatie lipsita de discutii sau neintelegeri, cladita pe un teren de turta dulce, prin mijlocul caruia trece un rau de miere. Sustin insa faptul ca inegalitatile se platesc.
Opreste-te o clipa si imagineaza-ti cum ar fi daca de maine ar fi totul perfect? Ai putea uita tot ce s-a intamplat pana atunci? Ai trece peste tot ce ai suferit si ai simti ca e un nou inceput pentru voi? Ai ramane langa acest om, desi stii ca imaginea pe care o ai despre el e nefundamentata? Sau pentru ca el e cum vrei tu sa fie, pentru ca asa vrei tu, si nu pentru ca asa e el, in mod natural?
N-as prea crede ca te pacalesti asa, pari inteligenta....
Toate ranile astea lasa urme.. Care urme se exprima sub forma de frustrari, peste care nu se trece atat de usor, in special daca nu ai cu cine sa le discuti, astfel incat sa le lamuresti, sa le digeri si sa le faci fata. Oamenii, prin esenta lor, chiar si cei sanatosi, sunt foarte diferiti. Este o performanta sa poti sa il iubesti si sa il accepti pe celalalt, in felul in care e el. Poate suna a revista, dar ca sa ajungi la performanta asta, exista cativa piloni pe care nu ii poti darama, printre care si comunicarea. Daca lipseste, sau daca desi e prezenta, e sub forma de monolog, fie pentru ca mesajul tau nu ajunge la destinatar, fie pentru ca va adresati mesaje paralele, sau nu va mai auziti, e cazul sa constati deficientele si sa reduci pierderile.
Poate nu imi dai dreptate, sau poate nu acum.... Sau, cum se zice in Ardeal, "sa dea Domnu'''' sa ma''''nsel"....dar in mod sigur peste cativa ani, sau poate intr-o zi din urmatoarele, una aleatorie, vei vedea in parc o "ea" careia ii e putin rece si un "el" care ii ofera haina si bratele lui, fara ca ea sa trebuiasca sa scoata vreun cuvant, moment in care te vei intreba "eu de ce nu am avut asa ceva? si mie mi-a fost rece......" Si o sa doara. Timpul e cea mai de pret valoarea. El nu se rascumpara.... nu ti-l da nimeni inapoi, nu te despagubeste nimeni pentru cel pe care l-ai pierdut, din pacate, trece tot mai repede si, din cunostintele noastre, viata e doar una..
De asemenea, indecizia e mult mai daunatoare decat alegerea unei cai, fie ea si cea gresita.
Eu spun asa: analizeaza problema obiectiv, fa-ti curaj, ia-ti avant, ia o decizie, tine-te de ea.
Viitorul suna bine :) Nu uita sa fi optimista!
Pe de alta parte, in ceea ce priveste latura medicala a problemei, trebuie sa intelegi ca asemenea afectiuni nu se vindeca si, cu atat mai putin, nu esti datoare sa le vindeci tu, mai ales pentru ca nu iti sta in putinta. Ti-as sugera chiar sa discuti si tu cu un specialist, sa ai grija de sanatatea ta psihica si emotionala si sunt convinsa ca vei depasi momentul.
Nu uita: exista numai una ca tine... cineva te cauta si te doreste tocmai pentru asta :).
Mult succes!
Nu ai gasit ce cautai? Cauta intrebari similare
sau adauga o intrebare noua
Adauga o intrebare noua