Postata de Emmmma cu 12 ani in urma.
Buna ziua!Incep prin a va spune ca am urmat tratament psihiatric ultimii 3 ani pt diferite tipuri de depresie.Apoi s-a aflat ca nu e defapt depresie,ca sunt mai degraba ''simptome negative'' aparute ''din senin''.Nu mi s-a potrivit nici un tratament,m-a ajutat doar un singur antidepresiv,la inceput,cand simptomele erau mult mai blande si apoi nu si-a mai facut efectul.Mi-am terminat cu mare greutate studiile,acuma sunt in strainatate,urmez un master.Nu fac fata,abia ma trezesc dimineata din pat de oboseala,apoi plang in nestire din lucruri nesemnificative, din senin,ori in locuri publice.Abia rezist la cursuri,abia ma concentrez,nu retin lucruri.Totul parca se misca prea repede pt mine,am ajuns sa nu mai inteleg fraze complicate,ca si cum as dormi pe jumatate,de parca totul e un vis si nu sunt reala.Nu pot termina studiile de caz la timp:nu am idei(de obicei aveam multe),formulez cu greu,iar a doua zi nici eu nu mai inteleg ce am vrut sa scriu asa ca ma apuc din nou de treaba.Am observat ca la cursuri nu mai pot face calcule simple din cap,uit deseori tabla inmultirii(sau gramatica) sau zile importante de nastere etc,lucruri pe care le stiam dintotdeauna.Cand starea asta de vis/oboseala(fara un motiv) e accentuata fac lucruri ''pe pilot automat'' gen pun lucruri unde nu ar trebui(mai tarziu imi dau seama) sau vb singura in public(eu credeam defapt ca vb cu mama la telefon,dar telefonul era in buzunar si eu eram cu o prietena la cumaparaturi).Mi s-a atras atentia dar am zis ca gandeam doar cu voce tare,in orice caz asta a durat cateva secunde cred,nu stiu exact.Marea problema e urmatoarea:deoarece tartamentele nu au dat roade parintii(mai ales tata) a zis ca e clara treaba:lipsa mea de motivatie e de vina,si ca in fiecare zi trebuie sa ma fortez sa fac un pic mai mult si tot asa pana imi revin.Eu abia ma mentin acum cu masterul si simt aici ca e limita,si asa nu stiu de o sa il termin.Ma duc si la fitness la insistentele lor,desi sunt fara vlaga,stiu ca nu ma ajuta,desi stiu ca sportul e sanatos,de aia o fac.Apoi,mai urmeaza si un job part-time de la anul.Inainte de medicatie,am mai incercat schimbarea stilului de viata(alimentatie/sport),apoi medicamente naturiste dar nimic.Nu stiu ce sa mai fac.Nu stiu de unde sa incep,lucrurile se complica la o rata exponentiala si eu nu pot nici sa procesez.Am mai consultat si aici un medic,care nu parea tare interesat,am facut ceva analize,apoi m-a trimis la psiholog(desi am urmat deja psihoterapie 9 luni),deci sedintele le incep in cateva luni,listele de astepare sunt lungi.Asta nu a facut decat sa intareasca convingerea tatalui meu ca nu e nimic inafara de lipsa de ambitie.El a zis ca sunt f normala,ca tin pasul,ca doar nu vin acasa in camasa de forta.Are dreptate,ceea ce nu stie el e ca eu abia rezist,aici mi-e limita.Pur si simplu speram sa nu dau iara in starea asta de suparare,care amplifica toate simptomele deja demult existente,dar uite,s-a intamplat.Sa nu mai vb de viata sociala/personala,nu am timp de asa ceva si nu mai simt placere in nimic.Cand am totusi timp liber prefer sa dorm si sa nu ma mai trezesc,presimt ca am fost,sunt,si voi fi (mai ales) o povara pt ai mei.Am scris aici in speranta ca poate cineva va avea vreo idee pt pasul urmator.Nu ma astept la solutii/pastile miraculoase si nici la faptul sa imi rezolve cineva problemele.Daca ati citit pana aici,va multumesc din suflet pt. rabdarea si interesul acordat(am incercat sa fac un rezumat cat mai scurt). Va multumesc,doresc multa sanatate tuturor !
Adauga raspunsacum 12 ani
Emma, se pare ca ai tulburare de personalitate borderline. De ce? Ar trebui un roman intreg sa-ti explic ce inseamna asta. In orice caz, niciun medic din strainatate nu-ti va putea pune acest diagnostic din cauza diferentelor culturale si de limba. E greu de pus si in Ro, ar trebui sa fie un medic foarte bun. Antidepresivele nu-ti fac bine pentru ca nu ai nicio depresie. Sentiment permanent de vid interior, teama de abandon, lipsa satisfactiei, sentimentul de inutilitate a tot ce faci iti spun ceva? Te-au crescut bunicii si te-ai simtit abandonata si lipsita de iubire si protectie dupa ce te-au parasit? De ce faci masteratul in strainatate? De ce il faci? Esti autentica sau indeplinesti rolurile pe care crezi ca ceilalti le asteapta de la tine? te cunosti pe tine insati? cum de ai aderat atat de bine la rolul de pacient psihiatric?
Toate intrebarile astea ti le-ar pune un psihiatru roman. Dar mai bine sa incepi cu o evaluare psihologica, bineinteles psiholog roman. Nu ai nicio tulburare psihotica, te poti ajuta singura, dar pentru asta intreaba-te intai pe tine cine , ce si cum esti. Apoi du-te si la un psiholog clinician bun.
acum 12 ani
"Daca ati citit pina aici, va multumesc din suflet"
Este o fraza atit de sincera si cred ca prin sinceritatea fata de tine si fata de ceilalti vei gasi iesirea din hatisul acesta de trairi mai mult sau mai putin confuze, mai mult sau mai putin personale.
Fii pur si simplu tu insati!
Cred ca esti in cautarea propriei identitati.
acum 12 ani
Buna seara!Va multumesc pentru promptitudine.Tocmai am citit despre aceasta tulburare si acum inteleg si de ce mi-ati pus aceste intrebari.Tot ce pot spune e ca nu m-am simtit abandonata niciodata in viata mea,pt. ca am fost mereu inconjurata de iubire,protectie etc..Nu am suferit nici un fel de traume,am avut o viata linistita.Relatiile mele au fost si sunt foarte stabile.Nu fac circ/scandal/scene nici macar daca as avea motiv,asta pt. ca nu imi place sa atrag atentia in niciun fel.Si asta nu e doar o parere personala.Am ales sa imi continui studiile deoarece mi-a placut linia de studiu,tot ce vreau e sa pot continua si sa redevin persoana care am fost.Deoarece nu am reusit singura sa gasesc o cale,intr-un final am ajuns la diferiti medici care au zis ca au gasit problema,ca e de natura psihologica,deci eu nu mi-am asumat nici un rol si nici o eticheta.Dar da,dupa nenumarate analize(bilogogice) au reusit oarecum sa ma convinga;desi mai cred ca exista o posibilitate de a fi altceva,ceva organic,nu stiu ce.Consider ca sunt doua varinate:credeti ca mint sau ca exagerez(cel putin) pt ca simptomele nu se incadreaza concret intr-un anumit diagnostic.Si asta pt. a atrage atentia,de care practic nu am nevoie.Daca aveam nevoie de atentie as fi ales sa fac un specatcol gratis de toata minunea in care sa imi etalez talentele de magie(inexistente) in timpul unei slujbe,de ex..Imi cer scuze de sarcasm,a fost doar o comparatie,nicidecum un semn de lipsa de respect.Din aceasta cauza,eu va respect parerea,aveti cunostiinte in domeniu,eu nu am.Tot ce am vrut era sa mai adaug ceva la prima postare,deoarece am impresia ca nu am fost destul de clara.Va multumesc pentru interesul acordat!(Elf:spun asta din politete,nu pt ca ma bucur ca am facut pe cineva sa creada in minciunile mele :) )
acum 12 ani
O problema de suflet-psihologica-o traversez prin comunicarea de la sufletul meu, la un alt suflet, care sper ca va sti sa imi spuna la un anumit moment, intr-un anumit fel, ceva care va schimba perceptia mea asupra a ceea ce mi-a produs durere.
Conexiunile creierului meu se inoiesc , se diversifica, se imbogatesc.
Daca prefer sa traversez o suferinta psihica in singuratatea fiintei mele, cu un pahar de apa intr-o mina si cu pastile in cealalta, atunci acele pastile vor reusi sa inhibe o parte a creierului meu, nu voi mai simti durerea, dar nici bucuria, pentru ca nimic nu poate sa existe fara opusul sau, prin care de altfel se defineste.
Inhibarea unei parti de creier, sau ca sa ma exprim mai plastic, aceasta lobotomie chimica, va avea urmari asupra functionarii intregului, conexiunile se vor modifica in sensul saracirii lor, nu doar acelea care privesc afectivitatea, dar acelea care privesc si alte procese psihice precum vointa, cunoasterea si implicit memoria, gindirea,etc…
Daca dupa 3 ani vrei sa fii cum ai fost inainte nu vei fi, pentru ca in orice moment suntem rezultatul experientelor traite.
Dar poti sa decizi ce vrei sa fii in continuare.
Succes !
acum 12 ani
Daca e ireversibil,nu mai pot fi precum inainte,deci decizie nu exista pt. ca nu exista optiuni. Interesant.Multumesc de idee !
acum 12 ani
Totdeauna exista optiuni.
De ce sa faci abstractie de o ceva ce ai trait, cind poti sa faci din asta un beneficiu, o sursa care sa te inspire in evolutia ta, pentru ca datorita acestei experiente acum stii mai mult decit stiai inainte ?
Cu riscul de a ma repeta, iti spun, fii tu insati !
acum 9 ani
Te-ai gandit sa verifici tiroida? Ea ar putea da aceste simptome de oboseala continua. Mia putin episodul cu vorbitul singura.
Nu ai gasit ce cautai? Cauta intrebari similare
sau adauga o intrebare noua
Adauga o intrebare noua