Ajutor

Buna seara Nicu,
Ca sa te pot ajuta as dori sa stiu in primul rand despre ce tip de simptome vorbesti, ca sa imi dau seama catre ce specialitate sa te indrum si ac***a in vedere ca ai 16 ani, deci esti inca minor, cred ca va trebui sa fii insotit de un adult la consultatie.
Multa sanatate!

pai defapt am nevoie doar de explicatii nu si de consultatie.se zice de acea voce interioara.eu pot sa o controlez si cred ca e doar gandirea mea.plus ca alte voci doar cand eram mic copil si imi indrumau constiinta si imi infruntam temerile.acum cred ca e normal sa imi aud eul meu personal nu pot gandii fara sa vorbesc in mine decat cand fac actiuni spontane nu?m-am mai relaxat ...ma-m regasit si in depresii care cred ca sunt tipice adolescentei
tulburari ale personalitatii: pierderea apartenentei la “eu”, actele si starile proprii fiind percepute ca fiind produse, conduse sau influentate de altii; pierderea unitatii propriei persoane la un moment dat; stergerea granitelor intre “eu” si “non-eu”, bolnavii identificandu-se cu obiecte exterioare, transpunand asupra celor din jur trairile lor; ---asta e un citat nu inteleg exact dar am crize de personalitate adica nu stiu cum sa fiu ca si caracter ...poate pentru ca sunt in formare si imi lipseste modelul masculin
Multumesc de ajutor chiar vreau sa fie totul bine si astept intrebari pentru a avea o situatie concreta.

Cred ca este bine ca ai o ''''voce interioara'''', aceasta fiind constiinta. Sunt multe persoane care fac lucruri grave, faradelegi, pentru ca nu acea voce interioara care sa-i cenzureze. Ma bucur ca esti un adolescent care gandeste, care-si pune intrebari, care cauta raspunsuri. In privinta modelului masculin, cred ca nu este necesar ca acesta sa fie tatal sau o persoana anume. Poti studia oamenii in general si sa iei din comportamentul fiecaruia ceea ce ti se potriveste, ce-ti place. Uneori tatal este un antimodel, asta nu inseamna ca un copil nu se poate dezvolta frumos luand exemplul altor persoane.Citeste carti de literatura, priveste filme, asculta muzica, fa-ti prieteni de varsta ta, discuta cu mama, ca mama poate fi un bun prieten, mergi la un preot si te spovedeste si... invata. Succes!!

Buna..
Dupa tot ce am citit mi s-a facut frica.Aud si eu vocea interioara,uneori am impresia ca vorbesc cu mine si pe langa toate astea mi-e frica de fantome.Nu pot sa scap de gandul asta,de frica aceasta.Ma simt urmarita atunci cand ma gandesc la fantome si nu reusesc nici cum sa scap,pur si simplu nu pot.Nu imi amintesc sa fi avut alte simptome..insa exista posibilitatea sa le fi ignorat,nu pot sa-mi dau seama.

Eu zic sa stai linistit/a depinde ce varsta ai deoarece la o varsta inaintata poti fii putin paranoic/a.Eu zic sa te linistesti ca si eu am patit ca tine cat despre fantome toti avem frici si temeri plus ca tu nu te indentifici ca o fantoma tu fugi de una asa ca nu e una din simptomele grave.O sa fie bine lasa timpul sa treaga gaseste-ti divese activitati si distreazate.Bafta