mama la 17 ani

Daca e deja gravida, asta e. Sa nu omoare noua viata care deja exista si se dezvolta in ea. Nu e o varsta foarte frageda, inainte, femeile aveau copii de la 15 ani si erau toti sanatosi. Va termina si scoala in timp ce isi creste pruncul.

Daca fata vrea sa pastreze copilul, nu puteti s-o obligati sa renunte la el. Toata viata v-ar reprosa daca ar renunta si-apoi, daca nu mai poate avea copii?? Sunt multe femei care, in urma unui avort, nu mai pot avea copii. Chiar vrei sa-ti incarci constiinta cu asa ceva? Cel mai bine ar fi sa o lasi sa faca copilul si sa o ajuti sa-l creasca. Nasterea unui copil nu este o tragedie. Chiar daca intrerupe un an scoala, o poate continua dupa un timp. Totusi regulamentul scolar ii permite sa mearga la scoala, la zi, chiar daca este insarcinata. Exista posibilitatea sa treaca la seral ori la fara frecventa. Si eu sunt mama a 2 fete, una de 17 si una de 20 de ani. M-am intrebat uneori ce-as face daca s-ar intampla ceea ce ti s-a intamplat dumitale. Cred ca nu mi-ar pasa de gura lumii si m-as implica in cresterea copilului. Nu sunt de acord cu avortul, ci cu asumarea responsabilitatii. Poti sa-i spui ca o ajuti sa-l creasca daca-si continua scoala. Ar putea fi o conditie. Dar tatal copilului? Vrea sa-l recunoasca?

Am impresia ca cei care v-au raspuns nu au inteles prea bine problema pentru care apelati la un sfat: problema nu este doar faptul ca face un copil la o varsta atat de frageda, desi este o p***ae imensa pe care o va regreta o viata intreaga si sunt convinsa de asta, ci mai mult decat atat faptul ca vrea sa renunte la scoala! Nu stiu ce sa va spun, v--as recomanda sa va sfatuiti cu un psiholog care sa va spuna cum sa o abordati sau daca acest lucru ar fi posibil, sa discute chiar ea cu un psiholog. Trebuie totusi sa intelegeti de ce a facut acest gest intentionat la aceasta varsta, este totusi ceva la mijloc. I-a fost teama ca il pierde pe iubitul ei daca nu face asa? S-a intamplat ceva de nu mai vrea la scoala? Poate vrea sa plece de acasa? Care este ratiunea? Poate asa ati reusi sa ajungeti mai usor la ea.

chiar daca este insarcinata si cu atat mai bn k vrea sa-l pastreze,poate sa-si continue si studiile,desi m-as indoi k o sa-i mai fie gandul la carte.A fi mama e o responsabilitate destul de mare si poate cel mai indicat ar fi sa vb cu ea si cu tatal copilului (k presupun k exsista,dak nu s-o razgandi),si vedeti ce zic amandoi.Sa stiti k dak ea vrea sa renunte la scoala o va face,indiferent de ce o sfatuiti dvs.Singura sansa kre o vad eu e sa faca bebele apoi sa mearga sa-si caute de lucru,copilul lasandu-l cu dvs asta numai dak sunteti de acord...dak nu,deja situatia devine din ce in ce mai complicata,sa stiti.E foarte usor sa zici:,,fac copil'''',dar inainte de a lua aceasta decizie tr sa gandesti de 10 ori inainte sa faci acest pas,mai ales k ea ink nu are stabilitate,adik sa fie casat,sa stie sigur k ea si copilul are siguranta zilei de maine.E tare greu.IULI ARE SI EL DREPTATE LA RANDUL LUI.Vorbiti cu fata si incercati sa ajungeti la un rezultat satisfacator pt amandoua.

Cel mai frumos cadou pe care il puteti primii vreodata este un nepotel sau o nepotica...primiti-l si aveti grija de el . Sa stiti ca Dumnezeu da fiecaruia dupa puteri...si incercati sa priviti totul ca pe un miracol...de fapt chiar este un miracol. In ceea ce priveste scoala...eu am facut facultate la 34 de ani, cu sot si 2 copii si a mers destul de bine. Nimic nu este mai frumos decat atunci cand vii acasa si esti prmit de zambetul unui inger. Dumnezeu sa va ajute ! Nu incercati sa o convingeti sa faca vreo crima...!

daca va iubiti cu adevarat copilul, il veti iubi asa cum e ea, cu deciziile care le ia singura. Deja e majora, si constienta de alegerile ei. Nu mai puteti decide in locul ei.
Iubiti-o, sustineti-o, si cand va fi linistita si cu incredere, isi va alege singura drumul in viata, indiferent de ce visati dvs.
(Si eu sunt mama de fata)

Eu am 2 copii (ambele fete). Daca pastreaza copilul, pa scoala, pa profesie, pa bani. O sa stea ca o miloaga pe la toti sa si-l creasca. Faptul ca fetele tinere sunt cu capul in nori si au impresia ca a avea un copil este ca si cum ti-ai lua o pereche de cizme si cand te plictisesti o pui in dulap frumusel, imi dau fiori. Habar nu au ce le asteapta. A creste copii este cel mai greu lucru de pe pamant. O sa regrete amarnic ca a luat aceasta decizie acum, care ii va da peste cap toata viata. Dupa 30 de ani era altceva, ar fi avut timp sa-i si ofere cadrul normal de crestere. Dvs ca si parinte aveti o mare parte din vina pentru ca educatia pe care i-ati oferit-o nu a fost destul de "concentrata" astfel incat sa-si treaca intai prin creier, fluturii din stomac.

buna ziua!da......copiii ne pun uneori in situatii pe care noi ca parinti,acum maturi ,ne e greu sa le acceptam.indiferent cat de grea vi se pare situatia .....nu e ceva din care nu se [poate iesi.....acum maimult ca oricand trebuie sa fiti alaturi da copilul dvs ....nu iii reprosati nimik chiar daca santeti tentata sa faceti asta,nu iii cereti sa faca avort pentru ca asta ar insemna odata sa ucideti o viata care nu se poate apara si apoi sa o ucideti pe fica dvs netinand cont de dorinta ei de a avea acest copil. eu cred si dvs trebuie sa credeti ca nu santem o intamplare ci santem unici cu totii creeati de un dzeu bun si mare care asacum il cunosc eu nu va ramanea indiferent fata de aceasta problema......apropo ...nu santeti curioasa sa vedeti cum arata poate primul dvs nepot .acum vin si va spun ca eu pot sa ofer hainute pentru copil sau sa va sustin cumva .....nu vafaceti griji de viitorul lui pentru cadeasta deja s-a ingrijit dzeu ...innaite ca elsa se nasca..fiti mama si bunicuta blanda si iubitoare ...nu va transformati in ucigas . e-mail meu este [email protected] doriti saa ma contactati ....cu m,are drag ....fiti binecuvantate !!!!

Si eu sunt mama de la 18 ani.A fost greu ,intocmai pentru ca nu am avut familia aproape.Din fericire a fost tatal copilului cel care m-a sprijinit.Dupa un timp si-au dat seama toti ca nu am facut ceva iesit din comun si s-au gandit ca trebuie sa accepte situatia.Am facut si scoala si cariera cu greu, dar am facut .Poate ca nu exact cu mi-am dorit ,dar de fiecare data cand ma intorceam acasa gaseam un zambet sincer de copil in ochii cereia vedeam toata dragostre din lume.Nu o abandonati,nu o criticati ,daca ea isi doreste acest copil ,inseamna ca are nevoie de acesata etapa din viata ei si poate si voi viitorii bunici.Mult succes si sanatate!

Doamne, cred ca cei care comenteaza pe aici sunt niste visatori. Numai Catalin este legat de realitate.
Mie una mi se pare un gest de razvratire sau poate crede ca asa il va tine pe tatal copilului langa ea. Cel mai important mi se pare acum sa aflati daca este asa si sa ii explicati ca in ziua de azi un barbat nu mai sta langa o fata/femeie doar pentru ca au un copil, etichetele sociale care obligau tatal s-au demodat de mult.
Pe de alta parte, cred ca s-ar cuveni sa ii puneti in vedere ca va trebui sa isi asume responsabilitatea de a-si creste copilul, fara ca aceasta sa insemne ca o s-o abandonati, dar ea trebuie sa stie ca nu va face cineva treaba in locul ei si sa-si dea seama de adevaratele responsabilitati pe care le implica cresterea unui copil.
Nu am trecut prin aceasta situatie, dar va inteleg: poate Dvs lucrati, aveti o viata si asa destul de ocupata, ca sa nu mai spun de ce zice gura lumii, de care putem sa spunem cat vrem ca nu ne pasa, pentru ca oricum tot prost-vazuti suntem.

Buna , am citit cu mare atentie ce ati scris dvs si raspunsurile pe care le-ati primit!
Ce pot sa spun e ca o discutie cu fiica dvs despre cum isi imagineaza viitorul dupa nasterea nepotelului/ei, ar fii benefica dar fara stres, asa ca de la mama la mama, stiti dvs.
E foarte important faptul ca fiica dvs simte ca s-a maturizat si a fi mama dvs stiti e minunat odata adoptata o atidtudine matura si pozitiva la situatia fiicei dvs, nu o fortati la cv ce nu ar aduce rezultat bun:in acest caz avortul, nu e nevoie, fvoi 2 impreuna veti invata o noua etapa de apropiere intre mama si fiica, una deosebit de pozitiva. Intr-adevar nasterea unui bebe aduce sacrficii dar cine nu le are?Eu o prefer unei boli grave, mai bine un bebe decat statul intr-o camera fiind depresiv sau mai stiu eu ce!!!!
Viata merita traita, si ar fi benefic sa va incurajati fiica in a termina scoala daca nu pentru ea insasi dar mai ales ptr bebe sa nu-i lipseasca nimic iar ca urmare fiica dvs ca mama sa fie multumita. Feriti-va sa fiti imatura acuzand-o de fel de fel sau judecand-o..nu e un lucru bun, ca urmare adoptati o atitudine matura si iubitoare , aratati exemplu bun ca la urma sa culegeti fructul actiunii dvs ca exemplu de mama, intelegeti?
Foarte bine ca v-a spus si nu si-a luat lumea in cap sa dispara te miri unde...inseamna ca are incredere in dvs doar ca ea doreste copilul si gata, o/il va naste si gata si va termina apoi scoala si gata, daca nu la aceeasi scoal dar la alta unde nu multi se vor ambala in tema ca ea e mamica...sunt o gramada de scoli peste tot atat profesionale cat si de alte feluri si ea va stii sa aleaga la momentul potrivit din dragostea de mama pentru copilul ei :)
Spune ea multe caci baga de seama isi da ea seama ca defapt o asteapta ceva cu totul nou si parese crede ca va deveni dependenta de bebe dupa nastere:aici trebuie sa-i aratati maturitate dvs ca mama ei: explicatii cu bunatate si blandete, ca doar o iubiti nu? :) ca faptul de a fi mama impune responsabilitatea de a iubi copilul cum trebe si pentru asta va termina studiile si va merge la lucru.
Normal ar fii si mai usor , sincer daca tatal bebelusului l-ar recunoaste si vizita, caci asa e normal unui copil sa isi vada si iubi ambii parinti, spuneti-i fetei dvs ca asa este bine pentru o dezvoltare benefica pe plan psihologic al pruncului, nu uitatisa ramaneti blanda si pozitiva, nu lacrimand sau tipanad descreierata ca o veti dezechilibra de tot si nu va fii o mama buna cu toate ca ea si-a pus in cap ca va fii:dvs nu trebuie sa intretineti copilul ei neaparat si asta ea trebuie sa stie , sa afle de la dvs caci limpezirea acestei situatii fericite pe de o parte vine de la dvs caci sunteti trecuta peste asta deja :)
Nu va faceti griji, cu bunatate si o atitudine pozitiva la faptul ca va fii mamica si ca va trebui sa munceasca dupa ce a terminat studiile, ceea ce e perfect normal si femeile au dovedit ca pot s-o faca ca doar cu totii trebuie sa muncim sa avem ce imbraca si manca, si in acelasi timp sa ne bucuram de viata. Mult bine va doresc!

D-na Cristu, eu cred ca mai mult decat fiica dvs, dvs aveti nevoie de ajutor, de sprijin. De ce spun acest lucru? Pentru ca daca statul da legi in care poti face ce vrei, asta nu inseamna ca si putem sa facem ce vrem. Daca statul permite avortul, asta nu inseamna ca suntem liberi sa-l si practicam. Mai presus de orice putere si lege omeneasca exista Dumnezeu. Nu credeti acest lucru? Suntem fiinte morale, nu animale. Distrugeti tot ce mai exista moral in dvs, si veti deveni cu siguranta o fiinta imorala, care va ajunge intr-o zi sa nu mai deosebeasca binele de rau.

Am invatat ca o greseala trebuie indreptata, si nu smulsa sau taiata de la radacina -asa cum vreti sa faceti dvs..
Daca de partea binelui sunteti indemnata sa pastrati copilul, atunci indepartati orice gand rau din inima, cantarind bine dovezile. Nu va mai ganditi ca e criza si ca nu aveti cu ce sa cresteti copilul. El TREBUIE sa fie o bucurie in TOATA familia. Ganditi-va la bucuriile pe care le poate aduce un copil. De el se bucura toti, chiar daca nu poate sa aduca vre-un folos vreunuia dintre voi; ba chiar mai face si mizerie, si mai cere si de mancare; ba chiar trebuie sa fii tot timpul cu ochii pe el! Si cu toate acestea el este o bucurie pentru toata familia.

Am vorbit mai sus de consecinte. Acum si fata dvs se va sacrifica foarte mult pentru copil, si va pierde mult din beneficiile vietii libere pe care o avea mai inainte; si poate chiar pentru toata viata.
Sa spunem ca nasterea copilului este o greseala; dar ce va spune constiinta? Sa staruiti sau sa inaintati si mai mult in acesta greseala -macar ca nu este greseala- mergand pana la avort? Nicidecum. In primul rand, mai inainte ca acel copil sa fie al mamei sale, este al lui Dumnezeu. Luand viata acelui copil -caci avortul este o crima- luati viata unui copil al lui Dumnezeu. Si cum crede ca va scapa cel ce va face lucrul acesta?
Ganditi si priviti lucrurile prin ochii lui Dumnezeu. Faceti ce este placut inaintea Lui, si veti avea tot sprijinul Lui.

Parerea mea e ca sinteti prea stresata. Daca copii ar avea in parinti un prieten, un sprijin, si nu un critic permanent, ar fii mai putin razvratiti. Fiti alaturi de ea si discutati cu calm. Fiti alaturi de ea in orice hotarire si incercati sa aduceti pe tava toate variantele si convingeti-o de sprijinul dvs in orice decizie ar lua. Acum sint si eu mama, dar am avut momente cind as fii vrut ca mama mea sa imi spuna: orice faci, te ajut si te sprijin chiar daca nu sint de acord cu tine. As fii fost mai fericita si m-as fii gindit de 2ori inainte sa fac ceva. Sa va ajute Dumnezeu sa cresteti copilul cu sanatate si fericire.

Domnule Catalin si dvs. ati fost copil...si aveti la randul dvs copii nu e o drama a creste un copil,este adevarat ca nu e usor,dar viata merge inainte si acest copil ce urmeaza sa se nasca are dreptul la viata ca noi toti,nu avem dreptul de a ucide.Sunt mama de la 20 de ani si pot spune ca nu mi-a fost usor pentru ca oricat de mult mi-am dorit copilul nu eram nici pregatita si nici nu aveam experienta,dar instinctul matern ia nastere imediat cu nasterea copilului si nevoia te invata tot ce trebuie sa faci fara sa dramatizezi mai ales daca mama este aproape.Dumnezeu nu da omului mai mult decat poate sa duca.Nu va fi usor,dar pe parcurs tanara mama in devenire va invata multe lucruri si va incerca noi experiente si sunt convinsa ca nu o sa regrete faptul ca va avea un copil asa de tanara si cu siguranta isi va asuma responsabilitatile de mama.

draga catalin ,nu de educatie e vorba ,pot spune chiar ca am educat-o foarte bine dar de un an de cand l-a cunoscut pe acest baiat face totul contra fata de ceea ce a fost invatata .......si crede-ma ca anul asta chiar am insistat sa folosesca prezervativul ...parca presimteam ceva .....sa se poata feri de boli dar si de sarcina nedorita ,dar parerea mea e ca a fost convinsa sa nu folosesca acel prezervativ .........aici cred ca el a avut cea mai mare parte din vina

Stimata doamna,faptul e consumat...si da tind sa va dau dreptate in privinta prezervativului,pt ca barbatiilor nu le place cu prezervativ si de multe ori isi conving perechea sa nu il foloseasca,dar nu inseamna ca e o drama in faptul de a avea un copil.Chiar daca a gresit trebuie sa fiti alaturi de ea si sa ii explicati ca acum trebuie sa-si asume anumite responsabilitati.Nu este adevarat,nu tine de educatie,oricata educatie ai avea cand iti pierzi capul pt un barbat nu mai tii cont de nimic.Domnul Catalin vb in necunostinta de cauza si din punctul de vedere al unui barbat.Domnul sa va binecuvinteze si sa auzim numai de bine!!!

Doamna Mari!stiu ca va este foarte greu cu situatia pe care o aveti in familie in momentele acestea.poate ca si sotul dumneavoastra va spune in fata ca nu ati fost in stare sa va educati copilul mai ales ca este fata,fetele in general sunt mai apropiate mamelor ma refer ca ele vb mai mult cu mamele decat cu tatii.acum sa va spun nu este vb de educatie aici cum spunea domnul catalin ci este vb de mentalitatea fetei,iar acum ce sa intampla ea poate decide ceea ce vrea in momentul de fata.eu nu sunt deacord cu avortul si nici nu voi fii vreodata.de ce spun asta?am 26 de ani si un baietel de 1 an si 4 luni este primul meu copil dupa foarte multi ani de incarcari de a avea un copil,am suferit foarte mult innainte de al avea plangeam tot timpul si ma rugam la dumnezeu sa-mi dea un copil ca toate alte fete nu doream altceva decat asta un copil.va spun cu toata sinceritatea din inima sunt cea mai fericita fiinta de pe pamantul acesta si ii multumesc lui dumnezeu zii si noapte pentru copilasul meu este bucuria casei cand am o problema si ma uit la el ce face imi trece totul asta inseamna un copil in casa O BUCURIE ENORMA.va rog sa nu va ganditi la un avort este cel mai mare pacat in fata lui Dumnezeu.nu avortul este o solutie ci solutia cea mai buna este sa fiti alaturi de fica dv sa va sfatuiti cu ea si sa o sprijiniti daca aveti nevoie de ajutor cunosc multa lume care ar putea contacta cu dv sa va ajute cu multe hainute si ce mai este nevoie nu trebuie sa exasperati dumnezeu va iubeste si daca va puneti increderea in el va asigur ca veti fii foarte linistita si veti avea pacea sa in inima dv.daca doriti sa contactati cu mn pentru orice emailul meu este [email protected].