tulburare bipolara tip 2

schizofrenia nu vireaza in alte boli, dimpotriva are tendinta de agravare pe an ce trece. Este o boala cu defecte in multe domenii si cu degradari intelectuale si functionale. De multe ori e insotita de adictiuni la diferite substante de la alcool, nicotina pana la droguri. Ceea ce e insa f caracteristic ptr schizofrenie este lipsa acceptarii de bunavointa a tratamentului pur si simplu prin faptul ca bolnavul nu are absolut nici o constiinta de a fi bolnav. Regula mea e ca cine accpta un diagnostic psihiatric de genul schizofrenie si accepta de bunavoie sa ia medicamente nu e schizofren.
Din lipsa cunostintei de cauza si uneori prin simplu fapt ca medicii se concentreaza asupra unui episod psihotic cand pun diagnosticul (psihozele insa au o multime de etiologii) sunt multi pacienti diagnosticati gresit, si de multe ori etichetati ca fiind schizofreni cand de fapt e vorba de cu totul o alta afectiune. Din acest motiv boala bipolara este de multe ori gresit diagnosticata. In trecut psihiatria nu cunoastea o gama larga de afectiuni si multe tulburari psychotice si afective nu erau recunoscute la timp.
O afectiune ce e ca o punte intre schizofrenie si boala bipolara este boala schizoafectiva.
Pe internet sunt resurse imense de informatie referitor la aceste boli, criteriul lor diagnostic si tratamentul posibil.
Ptr schizofrenie sunt doar antipsihoticele relevant in tratamentul de intretinere, iar benzodiazepinele se adauga la recidivele psihotice paranoide si anxioase.
Benzodiazepinele pe termen lung isi pierd efectul insa cresc dependenta. Ele trebuie scazute treptat si oprite la momentul in care pacientul se amelioreaza.
In boala afectiva bipolara si in boala schizoafectiva tratamentul poate consta din antipsihotic, un stabilizator de genul litiu sau depakine, uneori un antidepresiv mai ales in faza depresiva (antentie insa la efectul hipomanic sau manic) si benzodiazepine.
Cine are nevoie de litiu sau un alt stabilizator nu e schizofren. Multi colegi psihiatrii insa nu au aceasta parere. Problema e ca mai ales psihiatrii din generatiile trecute nu sunt prea deschisi la schimbarile dinamice ale stiintei si tind sa isi pastreze opiniile diagnostice invate in anii 70 sau 80 si ignorand ultimele dezvoltari in domeniul medical.
Sfatul meu este sa cereti un second opinion intr-un centru universitar si sa parcurgeti (hetero)-anamneza si dezvoltarea psihomotorie din prezent si pana acum. Mergeti insotita de o persoana apropiata care poate relata felul de manifestare a recedivelor. Doar un istoric al bolii cat mai corect si detailat, eventual o internare ptr observarea clinica a comportamentului sau al unui episod de recediva, modul de reactie la tratamentul medical si modul de viata in perioadele ''''sanatoase'''' pot duce la un diagnostic corect.
Va doresc succes

schizofrenia nu vireaza in alte boli, dimpotriva are tendinta de agravare pe an ce trece. Este o boala cu defecte in multe domenii si cu degradari intelectuale si functionale. De multe ori e insotita de adictiuni la diferite substante de la alcool, nicotina pana la droguri. Ceea ce e insa f caracteristic ptr schizofrenie este lipsa acceptarii de bunavointa a tratamentului pur si simplu prin faptul ca bolnavul nu are absolut nici o constiinta de a fi bolnav. Regula mea e ca cine accpta un diagnostic psihiatric de genul schizofrenie si accepta de bunavoie sa ia medicamente nu e schizofren.
Din lipsa cunostintei de cauza si uneori prin simplu fapt ca medicii se concentreaza asupra unui episod psihotic cand pun diagnosticul (psihozele insa au o multime de etiologii) sunt multi pacienti diagnosticati gresit, si de multe ori etichetati ca fiind schizofreni cand de fapt e vorba de cu totul o alta afectiune. Din acest motiv boala bipolara este de multe ori gresit diagnosticata. In trecut psihiatria nu cunoastea o gama larga de afectiuni si multe tulburari psychotice si afective nu erau recunoscute la timp.
O afectiune ce e ca o punte intre schizofrenie si boala bipolara este boala schizoafectiva.
Pe internet sunt resurse imense de informatie referitor la aceste boli, criteriul lor diagnostic si tratamentul posibil.
Ptr schizofrenie sunt doar antipsihoticele relevant in tratamentul de intretinere, iar benzodiazepinele se adauga la recidivele psihotice paranoide si anxioase.
Benzodiazepinele pe termen lung isi pierd efectul insa cresc dependenta. Ele trebuie scazute treptat si oprite la momentul in care pacientul se amelioreaza.
In boala afectiva bipolara si in boala schizoafectiva tratamentul poate consta din antipsihotic, un stabilizator de genul litiu sau depakine, uneori un antidepresiv mai ales in faza depresiva (antentie insa la efectul hipomanic sau manic) si benzodiazepine.
Cine are nevoie de litiu sau un alt stabilizator nu e schizofren. Multi colegi psihiatrii insa nu au aceasta parere. Problema e ca mai ales psihiatrii din generatiile trecute nu sunt prea deschisi la schimbarile dinamice ale stiintei si tind sa isi pastreze opiniile diagnostice invate in anii 70 sau 80 si ignorand ultimele dezvoltari in domeniul medical.
Sfatul meu este sa cereti un second opinion intr-un centru universitar si sa parcurgeti (hetero)-anamneza si dezvoltarea psihomotorie din prezent si pana acum. Mergeti insotita de o persoana apropiata care poate relata felul de manifestare a recedivelor. Doar un istoric al bolii cat mai corect si detailat, eventual o internare ptr observarea clinica a comportamentului sau al unui episod de recediva, modul de reactie la tratamentul medical si modul de viata in perioadele ''''sanatoase'''' pot duce la un diagnostic corect.
Va doresc succes

schizofrenia nu vireaza in alte boli, dimpotriva are tendinta de agravare pe an ce trece. Este o boala cu defecte in multe domenii si cu degradari intelectuale si functionale. De multe ori e insotita de adictiuni la diferite substante de la alcool, nicotina pana la droguri. Ceea ce e insa f caracteristic ptr schizofrenie este lipsa acceptarii de bunavointa a tratamentului pur si simplu prin faptul ca bolnavul nu are absolut nici o constiinta de a fi bolnav. Regula mea e ca cine accpta un diagnostic psihiatric de genul schizofrenie si accepta de bunavoie sa ia medicamente nu e schizofren.
Din lipsa cunostintei de cauza si uneori prin simplu fapt ca medicii se concentreaza asupra unui episod psihotic cand pun diagnosticul (psihozele insa au o multime de etiologii) sunt multi pacienti diagnosticati gresit, si de multe ori etichetati ca fiind schizofreni cand de fapt e vorba de cu totul o alta afectiune. Din acest motiv boala bipolara este de multe ori gresit diagnosticata. In trecut psihiatria nu cunoastea o gama larga de afectiuni si multe tulburari psychotice si afective nu erau recunoscute la timp.
O afectiune ce e ca o punte intre schizofrenie si boala bipolara este boala schizoafectiva.
Pe internet sunt resurse imense de informatie referitor la aceste boli, criteriul lor diagnostic si tratamentul posibil.
Ptr schizofrenie sunt doar antipsihoticele relevant in tratamentul de intretinere, iar benzodiazepinele se adauga la recidivele psihotice paranoide si anxioase.
Benzodiazepinele pe termen lung isi pierd efectul insa cresc dependenta. Ele trebuie scazute treptat si oprite la momentul in care pacientul se amelioreaza.
In boala afectiva bipolara si in boala schizoafectiva tratamentul poate consta din antipsihotic, un stabilizator de genul litiu sau depakine, uneori un antidepresiv mai ales in faza depresiva (antentie insa la efectul hipomanic sau manic) si benzodiazepine.
Cine are nevoie de litiu sau un alt stabilizator nu e schizofren. Multi colegi psihiatrii insa nu au aceasta parere. Problema e ca mai ales psihiatrii din generatiile trecute nu sunt prea deschisi la schimbarile dinamice ale stiintei si tind sa isi pastreze opiniile diagnostice invate in anii 70 sau 80 si ignorand ultimele dezvoltari in domeniul medical.
Sfatul meu este sa cereti un second opinion intr-un centru universitar si sa parcurgeti (hetero)-anamneza si dezvoltarea psihomotorie din prezent si pana acum. Mergeti insotita de o persoana apropiata care poate relata felul de manifestare a recedivelor. Doar un istoric al bolii cat mai corect si detailat, eventual o internare ptr observarea clinica a comportamentului sau al unui episod de recediva, modul de reactie la tratamentul medical si modul de viata in perioadele ''''sanatoase'''' pot duce la un diagnostic corect.
Va doresc succes

eu am fost diagnosticata cu schizofrenie mai demult,dar acum am tulburare afectiva bipolara.este vreo diferenta?care?e posibil?

Am fost internata in ultimul timp la o clinica univevrsitara, cu diagnosticul tulburare schizoafectiva de tip bipolar- viraj depresiv

Prietena mea sufera de tulb.bipolara,parintii sai par ca ar avea sindr dawn,aceste boli sunt genetice?

Prietena mea sufera de tulb.bipolara,parintii sai par ca ar avea sindr dawn,aceste boli sunt genetice?

Nu sunt medic, dar totusi nu inteleg de ce spui "par a avea" sindrom Down. Asta nu este clar?