Depresie sau bipolar?
Postata de Nelly28 cu 13 ani in urma.
Buna, sint o mama singura care a trecut prin foarte multe. Am avut un timp o usoara depresie,ma simt mai bine dar nu sint sigura ca sufar de depresie, sint fff stresata...tensiune nervoasa si de multe ori sint f incordata in tot corpul meu..usoara panica.,cineva mia zis k sint cu "acele"afara gata de atac...off.
Incerc sa fiu o mama buna dar e f greu cind esti singur fara ajutor, copilul nu vrea sa asculte,vorbesc degeaba si atunci mi se pare k ma blochez,sint f furioasa dar in acelasi timp imi vina sa pling simt k nu o sa fac fata acum trebuie sa si termin studiile,sint slabita psihic si simt k nu pot face fata la toate citeodata. Cred k e vorba de altfel de boala,nu sint adepta medicamentelor dar daca este unica sansa..Multumesc!
Raspunsuri (7)
acum 13 ani
Buna ziua
Puteti trece peste aceste stari cu ajutorul unui specialist, care va putea stabilitidaca este nevoie sau nu de medicatie si care poate sa va ofere niste indrumari privind metodele de educatie.
Ce varsta are copilul dumneavoastra?
acum 13 ani
Draga Nelly, depresia este strigatul tacut dupa iubire!
In ultimile decenii bolile depresive au devenit intr-un fel boli pop**are. Desi nu sunt in masura sa va fac un diagnostic, acest lucru il poate face un psihiatru sau un psiholog clinician dupa un interviu si o anamneza. Ceea ce pot sa fac este sa va descriu simptomatologia bolii depresive:
-perturbarea dispozitiei bazale - depresivul are o dispozitie trista, nu se mai poate bucura, nu mai poate spera, nu mai pune pret pe viitorul sau;
-inhibitia gandirii - depresivul este neproductiv si monoton, se poate concentra cu dificultate asupra unui lucru;
-scaderea initiativei, inhibitie psihomotrie - initiativa rara, nu mai are chef, nu mai e interesat, cel mai mic efort este de temut;
-afectarea vitalitatii - oboseala, lipsa puterii si a energiei;
-simptome vegetative - tulburari intestinale, senzatia de presiune abdominala sau la nivelul capului, uscaciunea gurii,bradicardie sau tahicardie, scaderea temperaturii, transpiratii sau frisoane, etc;
-tulburari ale somnului.
Terapia unui sindrom depresiv se face dupa investigarea cauzei.
In cazul depresiilor conditionate somatic evolutia depinde de ameliorarea sau vindecarea bolii organice de fond.
Depresiile endogene vor fi tratate in primul rand psihofarmacologic - antidepresive.
In cazul depresiilor nevrotice se recomanda o combinatie de psihoterapie, administrare de antidepresive si socioterapie - adica incercarea de a indeparta situatiile sociale deranjante sau de a rezolva tensiunile intrafamiliale.
Primul pas pe care vi-l recomand este sa va adresati unui specialist ptr. diagnostic.
acum 13 ani
Va multumesc mult pt raspuns, unele din simptome le regasesc, dar nu toate! De aceea nu sint sigura. Si aveti mare dreptate cu ceea ce ati scris la inceput.
Copilul are 6 ani.
acum 13 ani
Nelly, copilul tau este la varsta la care poate exprima ceea ce simte. Incurajeaza-lsa vorbeasca deschis si asculta-l. Puteti impreuna, cu calm din partea amandorura, sa stabiliti ceea ce are voie sa faca si ceea ce nu are voie. Poti sa te axezi ma imult pe comportamentele lui pozitive si sa le recompensezi iar pe cele negative sa le ignori, atata timp cat nu se pune in pericol pe el. Mare parte din ele pot aparea si datorita faptului ca doreste atentie din partea ta, timp petrecut impreuna in care sa faceti lucruri care va plac amandorura.
Problema cu care tu te confrunti in relatia cu copilul tau este a multor parinti din zilele noastre. Exista cursuripentru parinti in cadrul unor gradinite sau scoli care lucreaza chiar pe astfel de probleme. Sau poti contacta un psiholog specializat in probleme de familie.
Numai bine!
acum 13 ani
Nu suferiti decat de o extenuare psihica - adica a nervilor sau a energiei care este rezervata nervilor.
In cazul dvoastra este mai mult decat evident acest lucru, insa tot atat de evident este si faptul ca nu este vorba de o depresie clasica. Depresia poate insoti aceasta epuizare si chiar o face des, dar nu este cauza starii pe care o aveti. Depresia este urmare aunei boli si nu cauza ei.
Acesta epuizare psihica nu o puteti repara nici prin discutii si nici prin medicamente chimice ci numai prin odihna, concediu, schimbare modului de viata sau eliminarea cat mai mare a problemelor zilnice care va epuizeaza psihic si fizic. Exista solutii simple daca le cautati, speranta in medicamente
este desarta in cazul dvoastra.
Prin intarirea sufletului, a psihicului si a nervilor cu remedii naturiste sau mai bine cu homeopate vi se poate reda energia pe care ati pierdut-o. Cu chimie si cu substante toxice, care in generel blocheaza numai dopamina sau alti hormoni, facand sa dispara anumite simptome, nu se poate face reface energia vitala ci numai amana caderea totala.
Datorita acestei epuizari psihice - de care de fapt si spuneti - sunteti si nervoasa, furioasa, etc.
Este firesc sa deveniti asa in urma acestei epuizari si orice om care nu doarme suficient devine
in scurt timp la fel de iritabil.
Cateva sfaturi pt. pastrarea energiei vitale:
- evitati cafeaua si tot ce contine cofeina caci acestea va termina cel mai sigur nervii. Beti ceai din seminte de fenicul in loc de cafea.
- evitati masturbarea sau contacul sexual pana va intremati caci consuma masiv energia vitala
- incercati sa gasiti timp de recreere dand copilul cuiva in grija pt. cateva ore zilnic sau folositi timpul
in care este la scoala /gradinita ca sa va recreeati.
- iesiti in natura zilnic la plimbare
- nu va culcati tarziu seara
- nu va uitati prea mult la televizor
Mergeti la un medic homeopat cu experienta care practica homeopatia clasica. Un singur remediu homeopat bine ales va poate da energia sa iesiti din starea aceasta si daca nu aveti posibilitatea sa gasiti unul, lasati aici o adresa de mail.
acum 11 ani
[email protected]
Ma intereseaza un medic homeopat cu experienta pentru refacerea energiei. Multumesc.
acum 12 ani
Buna ziua,
Ma regasesc si eu din pacate intr-o situatie asemanatoare. Insa o ultima reactie mi-a pus capac si m-a speriat chiar si pe mine. Sunt extrem de nervoasa iar ultima data am tipat la fetita mea care venea sa ma imbratiseze doar ptr ca eram ocupata. Plang tot timpul. Sunt in somaj si nu-mi pot permite sa ma duc la psiholog. Ce Dumnezue sa fac caci nu-mi revin si nu am pe nimeni la care sa apelez.
Vezi si alte informatii utile
Sanatatea mentala: ce e normal si ce e anormal Influenta nutritiei asupra sanatatii mentale Sanatatea mentala si pandemia Stigmatizarea in boala mentala - cum poate fi depasita? Anxietatea si senzatia de ceata mentala. Exista vreo legatura?Nu ai gasit ce cautai? Cauta intrebari similare
sau adauga o intrebare noua
Adauga o intrebare noua