vreau un sfat....

buna ziua,

intradevar trebuie sa faceti un efort sa incercati sa consultati un psihoterapeut. cu siguranta un simplu raspuns aici in care vi se zice ca ''''este normal ce se intampla si cu totii trecem prin asa ceva la un moment dat in viata'''', nu va ajuta prea mult. intradevar sub o forma sau alta trecem cu totii prin aceasta situatie, din pacate la dumneavoastra este cam devreme la varsta de 40 de ani sa moara ambii parinti, iar situatia in care oricum erati singura la parinti si amandoi au murit sub privirile dumneavoastra, chiar in patul dumneavoastra, cu siguranta v-a afectat profund.
totusi aceasta stare de tristete si durere este perfect normala, daca nici moartea celor mai apropiate rude nu ne-ar afecta, nu am fi oameni, nu am avea suflet.
nu va cere nimeni sa treceti peste, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, este normal sa ii plangeti, dar cu timpul, incet incet, incercand sa va ocupati timpul cu activitati care necesita concentrare, veti vedea ca durerea va trece, va fi inlocuita de amintirea placuta a celor mai apropiate persoane din viata dumneavoastra, dupa cum probabil si-ar dori si parintii dumneavoastra sa faceti acum.
totusi ac***a in vedere simptomele pe care le aveti , va recomand si o vizita la un psihoterapeut. puteti apela cu incredere la psihologii de pe acest site care sunt foarte buni si cu siguranta va vor ajuta. ii puteti gasi urmand acest link:
//sfatulmedicului.ro/comunitate/psihologie-si-psihoterapie_285/membri

va urez o zi buna

Buna ziua,

Una din cele mai dure lectii ale vietii este PIERDEREA unei fiinte dragi .Vine un timp cand si cele mai solide constructii se darama.
In viata fiecaruia vine un moment in care trebuie sa ne luam ramas bun de la ceea ce inseamna forma fizica a celor pe care ii iubim.
Pierdem contactul cu ceea ce o persoana sau alta a adus in viata noastra , si poate cel mai dureros, pierdem imaginea a ceea ce a insemnat. Pierdem " poveste noastra'''', si pentru cei mai multi dintre noi aceasta este de departe cea mai grea.
In fata unei pierderi avem multe alegeri.
Pierderile, intr o prima etapa ne ingrozesc. Cu toata impotrivirea noastra insa ele nu dispar,...si fiecare va trebui, intr un moment al vietii sale sa le intalneasca , mai devreme sau mai tarziu, intr o forma sau alta.
Orice pierdere creeaza, insa, spatiul ca ceva nou sa se nasca, o speranta, un inceput, o alta viziune, o fereastra deschisa catre o intelegere mai profunda.
Putem simti furii puternice cum n-am mai trait niciodata, putem experimenta teama ca vom ramane singuri sau disperarea ca va fi mult mai greu sa ne adaptam la noua situatie, putem simti furii ca nu am facut mai mult pentru ai tine in viata.
Oricat de greu ar fi sa induram aceste sentimente, putem alege sa ni le asumam, sa pasim mai departe, poate dezorientati si fara sa stim incotro. Nu trebuie sa facem ceva anume ci doar sa permitem sentimentelor sa se miste, sa ne invaluie, sa treaca prin noi pana ce intalnesc linistea.
Avem nevoie sa parcurgem acest proces de vindecare.
Daca putem accepta in mod constient asta, vom ajunge intr o zona de intelegere, din care putem ulterior privi cu recunostinta catre ceea ce a fost candva.

Ce s-ar intampla daca aceasta stare a dvs , de care va plangeti n-ar mai exista!?

Cum ar fi!?

,....Se spune ca viata este un mister,... indrazniti sa dansati cu misterul ei!....si mult CURAJ!!!


Cu bine!

Lelia Camelia Ulmeanu,
Psiholog/Psihoterapeut
Tel. 0724383072

Stimata Lucia,

Pierderea definitiva a unei fiinte dragi este foarte dureroasa, mai ales daca vorbim despre fiintele cele mai dragi noua. Este normala, starea de tristete si disperare pe care o simtiti.
Moartea parintilor dvs. v-a marcat profund existenta. Faptul ca nu stiti cum sa scapati de gandurile si trairile pe care le aveti imi sugereaza ca va este dificil sa gestionati singura aceste doua experiente de viata majore.
As vrea sa subliniez faptul ca ar fi mai benefic pentru dvs. sa meditati nu la cum sa scapati pur si simplu de aceste stari suparatoare, ci sa invatati sa le acceptati ca facand parte din travaliul de doliu prin care treceti, sa le gestionati eficient astfel incat ele sa isi piarda din intensitate canalizandu-le energia spre scopuri mai pozitive(spre exemplu, sunt convinsa ca ceea ce ati trait in ultima perioada v-a ajutat sa va maturizati considerabil si sa priviti viata si moarte din alt unghi, cu mai multa maturitate si intelepciune; aceasta experienta de viata ii poate ajuta pe alti oameni sa treca mai usor prin astfel de momente dureroase)si sa le acordati noi semnificatii mai usor de gestionat.
Va recomand totusi, ac***a in vedere simptomele prezente, sa apelati la un specialist in terapie psihologica.

Cu respect,
Ioana-Corina MARCU,
Consilier Psihologic - copil, adult, cuplu, familie;
Nr. tel. - 0754/024.213;
Email - [email protected]