Postata de Eva Diana87 cu 12 ani in urma.
Buna ziua
Cam de la varsta de 20 de ani am inceput sa resimt tot mai mult o stare de anxietate...care mergea pana la atacuri de panica. Cand mergeam pe strada mainile si picioarele imi intepeneau si trebuia sa ma opresc ... Am avut perioade cand nu putea iesi din casa...Sufar de drepresie de mult timp cred. Acum am 25 de ani insa in copilarie am avut niste probleme. Nu am crescut cu mama mea parinitii m-au avut in tp facultatii si m-au dat unir rude sa ma tina pana pe la 4 ani. DE cand a venit mama mea nu o mai re3cunosteam.... Cred ca din cauza saraciei si a stresului nici ea nu a fost f fericita ..mereu era nervoasa si deprimata si mereu ma pedepesea.. Nu pot si nu am putut sa o iubesc ca pe o mama. Ma simteam f vinovata b...si cand eram mica am hotarat sa nu spun altor copii ca nu ma inteleg cu mama- si sa nu vb despre ea. A devenit un secret care am apasa....Si in tp am inceput sa simt o apasare... Toata adolescenta am fost o persoana mai restrasa... acum sunt femeie mi se spune ca am toate atuurile - inteligenta , frumusete - primesc astfel de complimente de la straini- da'' ma simt cateoada ca si cum nu as exista. Ca si cum am un gol imenss pe care nu pot sa il; umplu decat cu lucruri rele- cand am asemenea stari simt nevoia sa imi fac rau sa beau sau sa iau diverse pastile tot ce imi cade in mana. Cu tata am inteleg si mereu am fost mai apropiata de el insa el e mai slab- momentan bea si mereu sunt certuri intre ei - ma simt vinovata din cauza mea s-au casatorit fiindca ea era insarcinta cu mine cand el a hotarat sa o ia de sotie . Ma simt oribil ca si cum eu le-am distrus viata. El stiu ca bea din cauza ei - mama e o femeie deprimata , si poate fi foarte dura cand are starile ei ne nervozitate. In copilarie mereau simteam starea de tensiunedin familie si scandalurile absol;ut teribile. Stiu cum inca de la 14 ani ea ma numea in toate felurile si ma batea. De acteva ori s-a pus el in fata ei ca sa ma apere si atunci a inceput sa spuna lucruri oribile desp[re noi...Cum ca l-as iubi si ca am fi ca doi indeagostiti. Nu mai pot sa simt vreo speranta ca as putea sa imi revin.....nu mai gasesc suficienta cai pt e amorti durerea asta surda...Mereu am avut probleme de relationare ...de la barbati indisponibili...casatoriti...barbati care nu ma intelegea.u ..mereu caut sa merg inspre mai rau...si nu stiu cum sa supravietuiesc...Ma poate ajuta cnv cu un sfat? Va multumesc
acum 12 ani
imi cer sz pt greselile nenumarate de tastare...si va multumesc anticipat pt raspuns.
acum 12 ani
Cel mai bun sfat e sa apelezi la un psihoterapeut. Vinovatia, rusinea, sentimentul de neadecvare, sunt apasatoare si poate nu ar fi corect fata de propria persoana sa te impovarezi in continuare cu ele. Golul acela imens se va estompa o data cu prelucrarea pierderilor suferite. Cauta pe cineva in orasul tau si gaseste-ti curaj sa pornesti pe acest drum. In timp vei vedea ca a fost cea mai buna decizie.
Mult succes!
acum 12 ani
Draga mea, si eu te stafuiesc la fel ... vorbeste, povesteste ... descarca de pe suflet povara pe care o porti. Daca nu gasesti un psihoterapeut cauta un preot (dar un preot adevarat) daca nu un/o prietena, o ruda ... dar VORBESTE ... vorba vindeca. Intra intr-o biserica goala si povesteste-i lui Dumnezeu, plangi, roaga-te cu toata incrededea, cu cuvintele tale ... vei vedea ca ajuta.
acum 12 ani
Intr-adevar vorba vindeca. Si asa cum ai observat singura se ivesc o multime de probleme din trecut pe care nu le mai poti controla, ba mai mult te controleaza ele pe tine. Probabil un demers psihoterapeutic in cazul tau s-ar intinde pe o perioada mai indelungata insa este necesar sa il faci. Simptomele nu trec de la sine iar tu singura nu detii instrumentele necesare de care sa te folosesti. O terapie te poate ajuta. Mult succes si curaj!
acum 11 ani
Intra pe http://www.centrularmonia.ro/ sper sa te ajute!
acum 11 ani
Draga Eva, nu te lasa coplesita de vina. Fiecare a avut o copilarie mai mult sau mai putin fericita care ne-a marcat pentru tot restul vietii. Fiecare am facut greseli la tinerete ... sunt lucruri normale ...dar asta nu inseamna ca nu avem sansa in viata sa ne gasim drumul bun. Draga mea ... viata nu e un drum drept, bine delimitat ... putem derapa si pierde controlul uneori ... sa nu-ti fie rusine este absolut normal. Si nu te invinovati. Am aproape 50 de ani, de 4 ani traiesc intr-o alta tara si abia dupa ce-am ajuns aici am inteles ca am dus in spate povara unor vini imaginare ani indelungati. Am o viata frumoasa acum si implinita. Nu-ti pierde increderea in tine si nici in cei din jur ... poti fi fericita si implinita si tu la randul tau. Se simte ca ai toate atuurile ... esti o femeie desteapta si puternica. Impaca-te cu trecutul si ia-ti viata in maini ... se poate
acum 11 ani
Va multumesc pentru raspunsuri...nu m-am asteptat sa raspunda cineva. Imi dau seama ca tot ce am scris seamana a autocompatimire .insa am mai apelat la psiholterapie si a mers doar o perioada scurta ..plus mi se dadeau medicamente - antidepresive care nu aveau nici un efect...... Cred ca voi mai acorda o ultima sansa psihoterapiei in speranta ca ceva se schimba in final.. Iti multumesc Antoneta pentru sfaturi inseamna mult pentru mine sa simt ca cineva poate intelege... sa aveti o saptamana usoara!
Nu ai gasit ce cautai? Cauta intrebari similare
sau adauga o intrebare noua
Adauga o intrebare noua