Postata de Simo12 cu 7 ani in urma.
Buna,
m-am decis sa scriu pe acest site in ideea ca cineava s-amai confruntata cu aceasta problema si ar putea sa ma ajute cu sfaturi.
va scriu deoarece stiu ca sunteti psiholog si psihiatru si as dori sa stiu daca ati putea sa imi dati cateva sfaturi referitoare la o problema pe care o am, daca exista un tratament pentru asa ceva sau daca ati mai avut parte de asa cazuri.
Promblema mea este urmatoarea: am 28 de ani si recent am avut o relatie, pe care mi-am dorit-o foarte mult, insa ceea ce am descoperit in urma acestei relatii m-a infricosat de-a dreptul, m-a inspaimantat chiar. Eu de mica am fost mai interiorizata, nu vorbeam cu foarte multa lume sau vorbeam doar cat trebuia si atat, si lumea a inceput sa se obisnuiasca asa cu mine, si eu la fel si ma gandeam ca asa sunt eu, dar in momentul in care voi cunoaste persoana potrivita se vor schimba lucrile, voi capata mai multe incredere in mine, voi fi mai desschisa si asa mai departe.
Insa acum ca si adult, daca pot sa ma intitulez adult, am descoperit ca eu sunt incapabila sa port conversatii cu oamenii, pentru ca nu stiu despre ce sa vb, nu am subiecte de discutie, nu reusesc sa ma concentrez cand citesc ceva imi fug gandurile si parca as fi in transa, nu reusesc sa redau ceea cea am vazut de ex un film sau un video, mi-e foarte greu, am un vocabular limitat, daca cineva imi vorbeste mai mult nu reusesc sa raman concentrata pe tot parcursul discutiei, mi se intampla chiar fiind mai multi intr-o incapere si se dezbatea un subiect eu sa fiu in alta parte cu gandurile si toti reactionau la ceea ce se discuta, insa eu ma trezeam dintr-o data si ma gandeam, dar tu unde ai fost. nu reusesc sa invat sau daca da, ceea ce imi amintesc parca e in ceata si uit dupa cateva zile tot; nu ma pot organiza; nu imi gasesc cuvintele cand trebuie sa comunic; am dificultati in redarea informatiilor citite, in amintirea subiectului unui text citit de mai multe ori cu atentie;foarte greu reusesc sa scriu o lucrare. Mi-e este foarte greu sa desfasor activitati preum restul oamenilor, aman foarte mult unele lucruri, simt ca nu imi ajunge timpul ca sa reusesc sa fac tot ceea ce am de facut si facund o comparatie cu ceilalti oameni, eu nici nu ma pot organiza intr-un mod favorabil pt mine si pt cei din jur.
Ma gandesc cateodata ca sunt limitata, nu ma duce capul, de aceea nu am subiecte de conversatie sau incerc eu sa imi induc ca as avea ceva. TOtodata facand asa o retrospectiva a copilariei mele mi-am adus aminte ca eu tot timpul am fost asa, nu puteam sa ma concentrez mult sau eram cu gandul in alta parte. Fiind in aceea relatie a fost practic ca si cum m-as fi vazut pe mine intr-o oglinda, iar ceea ce am vazut a fost ingrozitor, am vazut o persoana fara pareri, fara idei, care nu stie ce sa vb, care nu se poate concentra si nu mi-a placut deloc ceea ce am vazut. Problema este ca nici nu stiu care sunt pasiunile mele, hobyurile mele, simt ca nu stiu cine sunt.
Devzolt dependenta fata de orice persoana cu care
acum 7 ani
Buna seara, Simo! Deficitul tau de atentie se datoreaza, in mare masura, anxietatii tale. Nu ai avea subiecte de discutat sau esti intimidata? Daca, intr-adevar, vocabularul tau nu este suficient dezvoltat, rezolvarea este la indemana ta: citeste! Citeste scriitorii clasici, literatura universala, poeti romani, istorie, istorie muzicala etc. Iti recomand insa, foarte serios, sa mergi la un psihoterapeut specializat in psihoterapie cognitiv-comportamentala, care sa aiba suficienta cultura profesionala incat sa nu te trimita la psihiatru (dupa cum am vaut ca procedeaza unii dintre stimatii mei colegi) si care sa te ajute sa te re-definesti si sa te re-descoperi. Invata sa vezi cat de minunata esti! Daca te mai pot ajuta cu ceva, ma poti contacta la adresa de mail [email protected]
Succes!
acum 7 ani
Simo12, iata si cateva link-uri utile pentru a intelege mai bine ceea ce ti se intampla si cum pot fi depasite aceaste problema de anxietate sociala, autocunoasterea, cresterea stimei de sine, imbunatatirea capacitatii de concentrare si de memorare, exercitiile de comunicare etc (pentru a le accesa, copiaza-le in bara de cautare):
http://www.psihoutil.ro/dezvoltare-optimizare-personala/timiditate/
http://www.psihoutil.ro/dezvoltare-optimizare-personala/asertivitate/
http://www.psihoutil.ro/psihoterapie-cognitiv-si-comportamentala/fobie-sociala/
http://www.psihoutil.ro/dezvoltare-optimizare-personala/sociabilitatea/
http://www.psihoutil.ro/psihoterapie-cognitiv-si-comportamentala/
http://www.psihoutil.ro/dezvoltare-optimizare-personala/
Ai incredere ca poti depasi aceste dificultati prin sedintele de psihoterapie cognitiv-comportamentala si dezvoltarea personala.
Toate cele bune!
acum 7 ani
Fără să am pretenția că răspunsul meu e unul 100% corect, pentru că din cîteva rînduri nici nu pot să îmi formez o imagine foarte exactă, e posibil ca această relație să te fi adus cu stima de sine undeva la un nivel foarte scăzut, și de acolo tot tabloul pe care ți-l formezi despre tine. E posibil să ai un deficit grav de atenție, să stai prost cu comunicarea, pînă la această relație ai fost funcțională și de acum ți se pare că nu mai ești o persoană care să merite atenția celor din jur pe criteriul performanțelor sociale? După felul în care te-ai exprimat în scris, mă îndoiesc că ești chiar așa de limitată cum te descrii.
Bine-nțeles că ar fi minunat dacă ai merge la un psiholog care te va îndruma spre un demers de restabilire a stimei de sine la un nivel optim, dacă e așa cum bănuiesc eu, sau te va îndruma spre un psihiatru dacă va decide că e vorba de un deficit de atenție încadrabil în seria tulburărilor, mai mult decît o dispoziție de moment. Eu nu consider că e ceva rău îndrumarea spre psihiatru, important e să ne cunoaștem limitele ca psihologi-psihoterapeuți și să facem alegerea cea mai bună pentru clienții noștri.
acum 7 ani
Va multumesc pentru rapsuns,
deficitul de atentie exista dinainte doar ca nu i-am dat importanta insa acuma mi-am dat seama sau l-am constientizat, pentru ca nu mi se intampla doar in relatie ci si la locul de munca sau daca port co conversatie cu cineva,nu ma pot concentra sau ma concentrez putin, dar pe urma ma pierd si pe langa asta nu sunt capabila sa reproduc daca e o discutie mai lunga, ma pierd, la fel este si cu cititul trebuie sa tot recitesc si dupa o ora tot nu reusesc sa redau. Nu pot sa spun ca am fost functionala pana la aceasta relatie, adica vorbeam doar strictul necesar, dar am realizat acuma ca nu vorbeam pt ca nu stiam despre ce sa vb sau sa imi dau cu parerea. AM fost la fel, doar ca nu am sesizat cum sunt de fapt. Ma sperie faptul ca din cauza acestui deficit de atentie si tulburare de concentrare sa nu reusesc sa fiu un om normal si sa fie asta o bariera in relatiile mele cu oamenii.
AM fost si la psiholog, dar nu m-a ajutat zicea ca nu poate fi adevarat si incerca sa ma incurajeze, dar din moment ce eu imi dau seama de acest aspect si observ ca ma impiedica sa relationez cu oamenii din jurul meu e clar ca exista o problema,
acum 7 ani
A merge la un psiholog este departe de a gasi specialistul potrivit pentru problematica dvs. Este de preferat sa cautati un alt psiholog, sa solcitati o evaluare psihologica complexa in vederea identificarii factorilor de personalitate, mecanismelor dvs de coping emotional si comportamental , sondarea credintelor irationale etc. Acesta este primul pas. Veti intelege mult mai multe despre dvs si va fi mai usor de stabilit un plan de intervente personalizat. Cand reusiti sa faceti acest prim pas, va asteptam sa ne dati feedback.
acum 7 ani
Va multumesc pentru rapsuns cu siguranta voi reveni cu un feedback indata ce voi gasi un specialist indicat ,pentru ca ma apasa problema si poate mai sunt persoane in aceeasi situatie.
acum 7 ani
Asa este. Nu e deloc usor. Dupa ani de zile de citit tone de articole si carti legate de acest subiect si tot felul de exercitii mentale, am reusit sa ''rastorn'' situatia in mod foarte favorabil, pe cont propriu. DAR, orice simti tu ca te poate ajuta, e perfect. Si cu siguranta te va ajuta. In primul rand faptul ca ai pornit pe drumul ''vindecarii''.
Succes!
acum 7 ani
Ai putea sa detaliezi putin cum ai reusit sa rastorni situatia, ai avut probleme asemanatoare. Iti multumesc
acum 7 ani
Citind descrierea ta, despre cum erai si in copilarie si cum esti si acum imi dau seama ca ai o stima de sina scazuta si nu ai incredere in tine, in general. Asa eram si eu ( si na, recunosc ca si acum din cand in cand).
Am decis acum cativa ani sa pornesc de la a citi despre ce inseamna timiditatea. De acolo am aflat de conceptul de stima de sine. Apoi, am aflat de simptomele stimei de sine scazute. Si am observat ca am putut bifa aproape fiecare simptom din lista. Si le-am luat pe rand si am incercat sa ma invat sa fac opusul. De exemplu, unul din aceste simptome este ca nu poti face contact vizual cu alte persoane. Si am inceput gradual. Putin cate putin ma "chinuiam" sa privesc oamenii in ochi.
Tot in acea perioada am aflat despre conditionare. Creierul este, neprofesionist spus, o "masinarie" de invatat obiceiuri. Si cu cat repeti mai mult o chestie ( un comportament, o reactie etc.) cu atat mai mult el va invata sa faca automat acel lucru. La fel, cu cat vei efectua tot mai des un comportament, gand etc opus unuia deja devenit obicei, creierul il va prelua pe cel nou, inlocuindu-l pe cel vechi.
De aceea am inceput sa fac toate pe "de-a-ndoaselea" fata de ceea ce gaseam ca era "gresit" in comportamentul meu.
Iar printre cele mai eficiente chestii ce le-am facut, e ca multe le-am facut mental. De exemplu, revin tot la privitul in ochi, imi imaginam cat mai vivid posibil situatii in care cineva vorbeste cu mine si incercam sa-l privesc in ochi. La inceput era tortura. Dar apoi, incercam sa ma gandesc la ceva foarte placut, la o emotie de incredere, de putere, de calm si sa o resimt cat mai intens posibil si sa o mentin, revenind apoi la imaginea cu privitul cuiva in ochi. Si incet-incet, dupa ceva timp, am observat ca fara efort si in viata reala puteam sa privesc tot mai mult oamenii in ochi cand vorbeau cu mine si viceversa.
acum 7 ani
Este doar un exemplu mic din toate astea si poate te gandesti ca nu ti se aplica. Si poate asa e. Tu poate ai alte "greutati" asemanatoare.
Insa ideea principala este dupa ce am reusit sa corectez multe din acele comportamente tipice pentru oamenii fara incredere in sine, totul a inceput sa vina mai natural. Increderea, comunicarea sociala si inclusiv concentrarea aceea de care vorbesti. Mi-am dat seama ca acea lipsa de concentrare provenea si de la faptul ca sunt mai aiurit si visator ( ceva ce nu vreau sa corectez pentru ca imi place asa) dar si de la acea neliniste ce o aveam in situatiile sociale si de la tensiunea emotionala provocata de neputinta de a ma simti comfortabil intre oameni iar probabil creierul se decupla pentru a nu continua sa alimenteze acele stari, si cum ai zis si tu, nu prea mai eram prezent.
Dar de-a lungul timpului si aceasta lipsa de concentrare a cam disparut de la sine. Uneori mai apare dar mai ales deoarece, cum ziceam mai inainte, asa este firea mea, in sensul ca am o fire foarte creativa si de multe ori prea usor incep sa-mi aduc aminte de o chestie la care lucrez si sa caut mental solutii si alte lucruri.
Pe scurt, incearca sa citesti un pic despre cum functioneaza psihicul omului, despre conditionarea mentala, despre experimentul lui Pavlov, afirmatii si mai ales articole despre stima de sine si increderea in sine. Poate chiar aceste studii iti vor deveni hobby.
Pe parcurs, facand progrese, o sa observi ca multe lucruri vor incepe sa iti vina in mod natural: de exemplu, nici eu nu aveam subiecte de discutie in situatii sociale. Si niciodata nu am studiat anume ce subiecte se pot discuta intre oameni ci pur si simplu, pe masura ce incepeam sa ma simt mai bine in pielea mea chiar simteam ca am ce spune cand ma aflam intre oameni si veneau ideile de la sine fara sa fac mari eforturi.
Iar acum ca incheiere, dupa ce te-am facut sa citesti cat pentru 10 ani, iti mai dau de citit.
1). Am uitat sa mentionez ca una dintre cele mai critice schimbari a fost schimbarea a ceea ce se numeste "self-talk". Adica schimbarea ''atitudinii'' acelei voci interioare cu care iti formezi gandurile. Acea voce interioara a mea ( gandurile mele) erau extrem de nocive si pline de ura si critica la adresa mea si a tot ceea ce faceam. ( si acum ma mai blastam uneori dar apoi rad de ce tampenie am gandit). Ideea e ca am schimbat fortat absolut orice gand din negativ, in pozitiv. Oricat de aiurea parea si de exagerat. In loc sa-mi zic constant " ba, ce idiot esti", am invatat sa-mi zic " ba, ce destept esti". Da, stiu. E simpatica situatia. Dar stiam ca obiectivul era sa schimb acel obicei al creierului de a ma considera idiot cand stiam ca sunt idiot dar vroiam sa cred ca sunt opusul. Si creierul, pana la urma crede orice ii repeti indeajuns de des si de puternic. Cauta articole si despre "self-talk" sau vocea interioara ( in domeniul psihologiei, nu cel religios).
2). Iti recomand, una dintre cele mai importante carti, care mi-a schimbat viata: " Mintea subconstienta - Duhul tau fermecat" de Harry W. Carpenter. Are un titlu mai de neluat in serios dar este o carte serioasa si care sper sa te ajute cel putin cat m-a ajutat pe mine.
acum 7 ani
Iti multumesc pentru raspuns,
multe dintre problemele pe care le-ai mentionat le am si eu, cum ar fi cea cu privitul in ochi, pe care si eu incerc sa o rezolv, dar imi este destul de greu, mai ales in momentul in care cunosc persoane noi, apropo de realtiile sociale si eu am o stare de discomfort intre oameni care ma impiedica sa relationez, dar culmea este ca pe de alta parte mi-as dori enorm sa relationez sa pot purta conversatii lejer, nici mie nu imi place de mine si asta ma si deranjeaza foarte tare. Apropo de subiectele de discutie, eu studiam inaninte un anumit subiect si ma gandeam cand ma voi intalni din nou cu peroanele cu care voiam sa socializez voi sti despre ce sa le povestesc, insa ac***a o gandire haotica si ravasita nu reuseam sa redau informatiile exact asa cum eram sau ma pierdeam in detalii, iar acest lucru m-a infuriat la culme, pt ca vedeam ca celelate persoane reusesc sa se exprime foarte bine referitor la un anumit subiect.
AI mentionat si de ''''self-talk'''' , exact aceeasi problema o am si eu, nefiind f vorbareata imi rumeg gandurile ca sa zic asa. Vocea interioara este mereu prezenta si imi spune o gramada de lucruri care nu imidau pace.
Facandu-mi asa o analiza si eu am ajuns la concluzia ca nu sunt suficeint de inteligenta, din mom ce nu reusesc sa ma integrez, sa am suciecte de conversatie, sa dau replica cuiva, iar pe de alta parte ma gandesc daca ar fi o p***ae nativa, nici nu as fi constienta de asta si mi-ar fi mult mai usor, as trai asa.
Stiu ca voi avea mult de lucru isa imi doresc cu ardoare sa ma schimb si chiar daca va fi un drum anevoios sunt dispusa sa il parcurg ca sa ma descopar si sa ma cunosc mai bine.
Multumesc pentru sfaturi si pentru recomandarile tale, daca m-ai ai mi-ar placea sa le impartasesti.
acum 5 ani
Buna Simo. Ac***a cam aceleasi probleme ca si tine, am dat de postarea ta. Am vazut ca a trecut ceva timp de cand ai postat, da voiam sa te intreb daca ai reusit sa imbunatatesti situatia, si daca da, cum? Multumesc frumos.
acum 4 ani
Buna. Ma confrunt cu aceasi problema. Dacă ai reușit sa o rezolvi mi ar plăcea sa primesc niște sfaturi . Dacă nu ai reușit sa o rezolvi poate vom găsi o soluție împreuna pt ca știm prea bine ca noi cei fără încredere in sine avem nevoie întotdeauna de cineva sa ne împingă de la spate iar unde sunt doi puterea creste .
acum 2 ani
Buna, da din fericire am reusit sa imbunatatesc situatia. A fost un drum lung, dar a tinut foarte mult si de mine deoarece mi-am dorit enorm de mult sa imi revin. Si chiar daca in urma cu 5 ani as fi zis ca nu este posibil, acum zic: este posibil, se poate, daca iti doresti si faci tot ce tine de tine pentru a iesi din cumpana.
Ce am facut concret: Am luat legatura cu un psiholog, dar dupa ce am schimbat in jur de 5, care a stiut cum sa abordeze problema si sa ma ajute. De asemnea m-a ajutat mult si credinta, dar asta este individual, poate nu se potriveste la toata lumea. Am realizat ca am mari mari probleme cu anxietatea si din cauza aceasta eram blocata in multe situatii si de asemenea aveam o gandire de tip negativist care nu m-a ajutat deloc. Am reusit sa imi depasesc aceasta problema, documentandu-ma foarte mult pe acesta subiect, am vorbit cu mai multi oamenii, am citi mult despre asta am incercat in primul rand eu sa ma ajut, iar pe urma am lasat si pe altii sa ma ajute.
Acuma privind retrospectiv pot sa spun ca sunt un alt om, sunt un om mai deschis, mai prezent, care resuseste sa aiba conversatii cu oamenii din jur, asta nu insemna ca vorbesc non-stop si despre orice subiect, nu este felul meu, sunt mai interiorizata de fel, dar reusesc duc o conversatie pana la final si sa imi argumentez ideile, in orice caz sunt cu mult schimbata, am mai multa incredere in fortele proprii si ma pot concentra mult mai bine. Am evoluat foarte mult si cu toate ca in trecut eram foarte demoralizata din cauza faptului ca mi-am dat seama ca am atatea probleme, in ziua de azi ma bucur ca am ajuns sa imi descopar problemele pentru ca in felul acesta am reusit sa ma dezvolt foarte mult si sa invata pe aceasta cale foarte mult.
Chiar daca poate parea cliseic, totul tine de noi de setarea noastra, de gandirea noastra, trebuie sa incercam sa gandim pozitiv, sa luam partile bune din viata si sa fim recunoscatori pentru ceea ce avem.
Si in urma experientei mele sunt convinsa ca tot ceea ce ni se intampla are un scop, a carei semnificatie o gasim mai devreme sau mai tarziu.
acum 2 ani
Ma bucur pt “regăsirea” ta!Eu sunt la început de drum,sper sa am aceeași evoluție ca și a ta,sa fiu puternic mental!Momentan,simt ca ma copleșește,ma doboară tot!Am făcut o descriere mai jos care practic,ma definește ca și persoana ce sunt acum!Nu știu dacă îmi voi găsi vreodată locul in lumea asta,ma bucur însă pentru cei ce au reușit!!👏🏻🤝
acum un an
Salut, crezi ca ai putea sa lasi un mail/telegram? orice dorești doar sa putem vorbi, as dori sa-ti cer niste sfaturi doar daca ai avea ingaduința si timp candva, Mersi!
acum 5 luni
Buna, vreau sa-ti spun ca m-am regasit fiecare cuvant pe care l-ai spus; cautam un ajutor si mi-a apărut mesajul tau. Poate ciudat, dar m-am bucurat sa vad mesajul tau, asta pentru ca m-am regasit, dar m-am bucurat mai tare cand am citit ca acum esti bine.
Eu am 23 de ani, si traiesc cu tot ce ai zis: sentimentul de anxietate, ca nu sun suficient de buna, limitat in vorbire si gandire, toate astea imi fac existenta mai grea.
Mi-am dat seama ca la baza a tot ceea ce traiesc este sentimentul de neincredere si stima de sine scazuta, lucrez la asta, simt ca am pornit pe drum, insa momentan este ceata.
M-as bucura daca ai putea sa-mi lasi un nr de telefon, adresa de email, insta fb orice, ca sa putem vorbi
Multumesc
Diana
acum 4 ani
Cu aceasi problema ma confrunt si eu !😥din pacate ma confrunt cu această problemă din copilarie 😥
acum 2 ani
Cu aceasi problema ma confrunt si eu !😥din pacate ma confrunt cu această problemă din copilarie 😥
acum 2 ani
Bună, se pare ca mulți suntem în aceeași situație. Ne-ar fi de ajutor un feedback, cum se poate rezolva aceasta problema..
Nu ai gasit ce cautai? Cauta intrebari similare
sau adauga o intrebare noua
Adauga o intrebare noua