Postata de Ionela_O cu 13 ani in urma.
Imi e foarte greu sa scriu aceasta intrebare, dar ma tem ca va fi mult mai rau daca nu o fac... Ce poate face cineva care a trecut prin experienta groaznica a unui viol, in afara de a discuta fata in fata cu un psihoterapeut? Au trecut 2 ani, dar inca nu pot vorbi cu nimeni si inca imi e frica, rusine si mai ales ma simt groaznic de vinovata... si am un pui mic care are nevoie mare de mine, iar eu simt ca cedez... Va rog ajutati-ma!
Adauga raspunsacum 13 ani
este o problema grava in afara de psiholog calificat si cu tratament corespunzator nu te poate ajuta nimeni, cite-va vorbe de bine nu cred ca te ajuta. fa-ti curaj si mergi la medic pina nu e prea tirziu, cineva are nevoie de tine sanatoasa.
acum 13 ani
Buna dimineata,
experienta traumatizanta a violului este similara cu a unui soldat pe campul de lupta.Trauma revine intruziv (fara a putea fi oprita) in mintea ta si te paralizeaza de frica, emotiile sunt foarte intense si afecteaza comportamentul si viata ta.Nu s-au descoperit alte cai de interventie decat fata in fata cu un psihoterapeut, intensitatea interventiei este pe masura traumei, fiind nevoie de o comunicare verbala si non verbala, imaginatie, relaxare si hipnoza.Partea buna este ca se poate rezolva problema, i-ati inima in dinti si mergi la un psihoterapeut in catva timp vei reusi sa treci peste.
Mult succes!
Sa-ti traiasca puiul!
acum 13 ani
Draga Ionela,
Ai incercat vreodata sa-ti scri gandurile, amintirile, sentimentele pe o foaie ?
cu toate ca o sa ti se para supergreu la inceput, aproape imposibil
poti scrie sub forma unei scrisori, catre cineva fictiv, sau cuiva caruia crezi tu ca te-ar asculta
nu-i neaparat sa pastrezi ceea ce ai scris, poti arde foile apoi, iti poti "arde amintirile"..
Ai incredere in tine, daca nu crezi tu in tine atunci cine sa creada ?
Bless and Love
acum 13 ani
Buna ,
Iti recomand sa cauti un psihoterapeut ( psiholog specializat in psihoterapie) de orientare umanista. Din ce oras esti?
E important sa discuti cu un specialist despre asta, sa fii inteleasa si acceptata asa cum esti. Poti sa fii fericita si ai si un copilas care are nevoie de tine si de toata dragostea si atentia ta.
Daca tu nu esti bine, nici copilul tau nu poate fi bine ...
Sper sa ai curajul de a face ceea ce simti!
O zi minunata iti doresc !
acum 13 ani
Imi e foarte greu sa vorbesc, imi e greu si sa scriu, dar imi dau seama abia acum cat de grav este....Am crezut ca pot trece peste, m-am focalizat pe alte lucruri, dar am ajuns sa-mi fie teama si sa adorm... Nu mai spun ca imi e groaza sa ies din casa, sa raspund la telefon...etc...Am sa ma programez la un psiholog chiar saptamana aceasta, desi recunosc ca am mai incercat odata, dar nu am putut vorbi, poate pentru ca era barbat.... De dragul puiului meu, sper sa reusesc. Pana atunci voi incerca sa scriu, pare o idee buna..
Multumesc mult pentru raspunsuri!
acum 13 ani
Draga Ionela,
Daca tu crezi ca asta te poate ajuta, scrie. Incearca si vezi cum iti este.
Dar ceea ce tii tu in tine, toata trailrile si sentimentele tale, de vinovatie, frustrare , dezamagire, dezgust etc, nu pot fi scoase in afara, decat daca exteriorizezi. Toate acestea creaza o stare de tensiune in tine, stare care se poate rasfrange asupra organismului si pot aparea manifestari psihosomatice .
Ai spus ca e vorba de un sentiment de vinovatie .. despre acesta e foarte important sa discuti cu un psihoterapeut.
Sunt niste transformari care au loc in procesul terapeutic si in cadrul acestuia se produc shimbarile...
Stiu ca e foarte greu la inceput, dar daca vei gasi persoana potrivita ( si ti-as recomanda sa vorbesti despre aceasta experienta cu o femeie psihoterapeut) am convingerea ca vei reusi sa integrezi aceasta experienta si sa mergi mai departe cu viata ta, si sa fii fericita alaturi de cei dragi.
Nimic din ce ni s-a intamplat nu poate fi uitat, sau sters cu buretele, ca si cum nu s-ar fi intamplat vreodata.... Din pacate sau din fericire/ fiecare experienta se intampla cu un anumit scop - ca sa invatam ceva , sau ca se contribuie intr-un fel, sau, intr-o oarecare masura, la devenirea noastra.
Sper sa faci ceea ce e bine pentru tine !
acum 13 ani
Multumesc mult pentru sfaturi! Sunt de acord cu dumneavoastra in ceea ce priveste necesitatea de a discuta cu un psihoterapeut, m-am convins de asta, doar ca mi-ar fi placut sa pot face acest lucru prin intermediul telefonului sau al internetului... Ma voi programa chiar saptamana aceasta la un psihoterapeut si, deasemenea, voi cauta si alte optiuni, in cazul in care nu merge.... Poate ca aveti dreptate atunci cand spuneti ca totul se intampla cu un scop, acela de a invata ceva... Eu am invatat mult din ce s-a intamplat, nu vreau sa sterg totul cu buretele, stiu ca nu se poate,(bebe imi va aminti mereu), vreau doar sa pot merge mai departe fara teama. Vreau sa scap de obsesia ca orice barbat intalnit se va transforma intr-un monstru....
Pacat ca nu sunt mai aproape de Bucuresti, mi-ar fi placut sa pot veni la cabinetul dumneavoastra... Multumiri inca odata!
acum 13 ani
Draga Ionela_O
Ai facut un mare pas inainte pe drumul vindecarii tale si anume acela ca ti-ai exprimat teama si ai cerut ajutor
Totusi nu este decit primul ca sa spun asa
As vrea sa iti spun ca inteleg ca iti este greu sa stai de vorba cu cineva fata in fata insa spatiul cabinetului iti va aduce siguranta interioara astfel incit sa poti vorbi cu terapeutul despre rana ta
Si, mai am siguranta ca va sti sa te insoteasca astfel incit sa nu te simti judecata, pusa la zid, condamnata
Ai incredere si curaj pentru ca nu vei fi singura in demersul tau
In acord cu colega mea poate ar fi bine sa mergi la un psihoterapeut femeie
Iti doresc sa iti gasesti alinarea sufletului, forta interioara, sa te bucuri de copilul tau si de frumusetea acestei vieti
Cu drag
Liliana Puchea
Psihoterapie
Consiliere Psihologica, MS
Tel 0722 207 760
Adresa cabinet : Bucuresti, str. Academiei, nr 7-9 , et.1, cam 21-22
www.psihoterapiecabinet.com.ro
acum 13 ani
Multumesc mult pentru incurajari! Dupa cum spuneti si dumneavoastra, am facut primul pas... voi lupta sa merg mai departe de dragul puiului meu.. Am gasit mai multi psihoterapeuti zona mea, dar voi opta pentru o femeie asa cum ma sfatuiti, pentru ca imi e teama de reactia pe care as puta sa o am daca voi fi singura cu un barbat... Ce e mai ciudat este ca logica mea functioneaza spunandu-mi ca nu am de ce sa ma tem...dar totusi...ma tem. Oricum, in toata dezordinea asta din viata mea, copilul mi-a adus lumina, bucurie si alinare.. ma bucur din toata inima de el...O seara placuta!
Nu ai gasit ce cautai? Cauta intrebari similare
sau adauga o intrebare noua
Adauga o intrebare noua