Parinti dominatori
Postata de dadadisk2000 cu 8 ani in urma.
Buna! Am 19 ani si nu stiu cum sa vorbesc cu parintii mei. Nu mai locuim impreuna de cand eu aveam 14 ani, dar sunt dependenta financiar de ei, ac***a in vedere faptul ca sunt la liceu si ma pregatesc sa dau admiterea la facultate, neac***a timp sa mai si lucrez. Sunt o fire foarte matura, responsabila si dedicata in ceea ce fac, lucruri pe care le-am demonstrat in nenumarate activitati, atat scolare si extrascolare, insa am senzatia ca ai mei nu-mi dau sansa sa evoluez. Am senzatia ca ma tin pe loc, deoarece, orice decizie as lua, ma contrazic, incercand sa gaseasca, orice altceva pentru a-mi demonstra ca nu am luat decizia buna. Profita de faptul ca am nevoie de bani, si ma ameninta ca n-o sa-i mai primesc daca nu ii vizitez (mai ales in ultimul timp cand eram foarte stresata din cauza examenelor), amenintari care se termina cu certuri dezastroase atat pentru mine cat si pentru ei (eu sufar enorm din cauza asta). Nu comunicam la modul serios de foarte mult timp, pentru ca niciodata nu-mi dau sansa sa le spun ce simt cu adevarat, incercand astfel, sa ma modeleze intr-un copil perfect, dar din conceptia lor, cred. Eu ii respect enorm de mult si le multumesc pentru tot ceea ce au facut (uneori ma simt chiar extrem de vinovata ca nu corespund standardelor lor), dar nu stiu cum sa-i fac sa inteleaga ca prin modul lor de abordare ma indeparteaza mai mult, in loc sa ma apropie, chiar de aceea prevad un viitor fructuos dar departe de ei oricat ar fi de dureros (pt ei). Ce sa fac?
Adauga raspunsRaspunsuri (3)
acum 8 ani
Draga mea,
Din ceea ce povestesti reiese ca parintii tai au o foarte mare nevoie de control. Aceasta nevoie isi are sursa in temerile pe care ei le au vizavi de ceea ce ti s-ar putea intampla. Faptul ca nu-ti dau voie sa iei decizii arata ca ei te considera inca un copil. Folosesc banii pentru a te controla, deoarece nu cunosc o alta modalitate. Nevoia lor de a vea un copil perfect probabil isi are sursa intr-un esec pe care l-au avut la un moment dat si vor ca tu sa nu traiesti aceleasi lucruri. Crede-ma ca o fac inconstient si nu cunosc alta modalitate de a comunica sau de a-si exprima emotiile. Nu stiu daca esti singura la parinti, dar daca da, atunci aceste aspecte sunt si mai accentuate.Suferinta e de ambele parti:tu suferi ca nu te poti dezvolta, iar ei ca nu pot controla totul, iar starea conflictuala nu face bine nimanui, ba dimpotriva va departeaza si alimenteaza starea continua de "razboi" in care va aflati.Sunt foarte multe aspecte de atins pentru fiecare dintre voi, in asa fel incat sa va intelegeti nevoile si sa va exprimati emotiile. Acest lucru insa se face in cadrul securizant al unui cabinet, intr-o terapie de familie.
Le poti propune sa veniti impreuna la o sedinta de consiliere si apoi putem stabili obiectivele. Daca doresti mai mult suport, ma poti suna, sau poti trimite mail pe adresa [email protected]
Cu drag,
Psih.Marina-Lucica Balea
acum 8 ani
Un prim pas este acela de a te gandi: daca ar veni cineva la tine, cu problema aceasta, ce sfaturi ai da? Evident, tu esti aceea care cunoaste amanuntele acestei relatii. De ce nu mai locuiesti cu parintii tai de la varsta de 14 ani?
Sa stii ca sunt oameni puternici, care zic ca tine si fac ca ei; sunt oameni care nu se cearta, nu comenteaza mult, si, de obicei, au o atitudine in asa fel incat nu te iei de ei fiindca stii ca nu obtii nimic.
Parintii tai stiu ce obtin de la tine - dupa cum si tu stii ce anume obtii de la ei - adica va cunoasteti bine, fiecare stie unde sa lovesaca astfel incat sa doara si oponentul sa tina minte...
Un prim pas este sa te schimbi tu. Pare greu? Este esential! In momentul in care ei nu vor mai sti cum reactionezi, pierd si se retrag. Deocamdata esti ca un pian: ei ating o anumita clapa si scoti sunetul stiut... asa e? Schimba sunetul, anuleaza-ti clapele...
Cati ani au parintii tai? De cat timp aveti problemele acestea de comunicare? Crezi ca ii schimbi la varsta pe care o au?
Nu te cunosc, orice poveste are cel putin doua variante (adica una a ta si una a parintilor tai). Poate gresesti si tu, nu stiu.
Daca doresi sa discutam mai detaliat, imi poti scrie la adresa de mail [email protected]
Succes!
acum 8 ani
Ese greu sa ii schimbi pe parintii tai cu vorba buna sau prin psihoterapie, cea mai buna metoda fiind aceea ca ei sa se simta rau din cauza comportamentului lor, si sa realizeze brusc ca e daunator comportamentul lor, insa este greu de facut.Cum si ceilalti au spus, o solutie FOARTE BUNA este ca tu sa te schimbi si sa numai permiti aceste abuzuri si sa iei atitudine, in viata ai sa intalnesti tot felulk de javre de oameni, si trebuie sa inveti cum sa le faci fata,m chiar daca acestia sunt parintii tai.Asta e viata, trebuie sa ne maturizam si sa luptam, numai asa supravietuim si ne intarimn sufleteste, cine nu se intareste dupa toate astea, inseamna ca e slab de fire.Eu cred ca tu esti puternica si vei lua decizii corecte in viata, insa nu te lasa dominata de parintii, si de nimeni, fi tu aia puternica si arata-le lor ca tu numai esti un copil si ca poti face fata la viata fara autorul lor.Eu la varsta ta munceam si castigam bani singur, deci varianta asta nu e deloc imposibila.Daca ai terminat cu bacul atunci poti avea mai mult timp de munca ca sa numai depinzi de parinti.Am incredere in tine a esti o fata desteata si puernica si vei sti ce sa faci.Indiferent ce faci nu uita sa fi LIBERA si sa ai propriile tale decizii fara a fi implicati si altii, bineinteles daca aceste decizii nu fac rau la alti oameni, unde atunci trebuie sa te mai gandesti inca o data.
Vezi si alte informatii utile
Cum pot gasi un psihoterapeut bun? Psihoterapeut Lavinia Stoian ne vorbeste despre cum iti revii dupa decesul unei persoane dragi De ce romanii nu cer ajutor de la psiholog? Program national de asistenta medicala, psihologica si sociala a consumatorilor de droguri - 2009-2012 Exercitarea profesiei de psiholog cu drept de libera practicaNu ai gasit ce cautai? Cauta intrebari similare
sau adauga o intrebare noua
Adauga o intrebare noua