nu mai stiu cine sunt !

cam asa e si viata mea, dedicata tuturor celoralati; culmea e ca niciodata nu primesc macar un cuvant bun.si mereu sunt nemultumiti. ne ramane Dumnezeu sa ne intareasca in purtarea crucii.

terapia de cuplu nu poate fi facuta de catre dumneavoastra, ci de o persoana abilitata. Daca spuneti ca este atat de rece etc nu inteleg de ce nu ati divortat atunci cand ati constatat ca aceasta este situatia... Sau macar de ce nu ati amenintat-o cu aceasta masura.

In alta ordine de idei...aveti 40 de ani si 26 de ani de casatorie...v-ati casatorit la 14?

Intr-adevar ai lasat sa treaca prea mult timp, te-ai complacut intr-o relatie fara nici o perspectiva. Despartirea se putea rezolva foarte usor, ac***a ca motiv neindeplinirea ''''datoriei conjugale''''. Din punctul meu de vedere, cred ca viata ta nu este ''''terminata''''. Sunt destule femei singure, care nu au implinit inca 40 de ani cu care ai putea sa-ti refaci viata si ai putea face chiar un copil. Decat o singuratate in doi, mai bine o altfel de viata, chiar de unul singur ar fi mai frumoasa. Trebuia sa te gandesti serios inainte de a te muta intr-o alta locuinta. Nu pot s-o inteleg pe nevasta ta. Poate ai suparat-o tare la un moment dat si nu te poate ierta, ori poate are probleme psihice, ori vreo problema serioasa in zona genitala.

Nu inteleg...ratele la un apartament va tin impreuna? Dar daca relatia era si asa rece, de ce ati mai luat DE CURAND un apartament impreuna? Ati discutat cu ea situatia? Cum raspunde la intrebarile dvs? ("bine, si atunci daca ma iubesti, de ce nu exista nici un fel de apropiere fizica intre noi? Tii minte cum era la inceput? de ce nu mai e asa sau aproape asa si acum? etc.")

Buna.Interesanta oarecum relatarea ta.Tu trebuie sa-ti pui intrebarea ce vrei de fapt de la tine,de la viata?Ma gandesc c-ar fi multe de spus despre o asemenea relatie,dar cine suntem noi sa judecam pe altii?! Ma gandesc ca acum,intr-un exces de sinceritate cu tine insuti ceri sfaturi.Nimeni nu poate sa-ti spuna ce sa faci,decat sa-si dea cu parerea,cum o fac si eu.Daca pana la 47 ani nu ai fost in masura sa-ti coordonezi viata dupa bunul plac,atunci au facut-o altii in locul tau?Poate te-ai complacut in anumite situatii fara sa gandesti prea mult si ai lasat sa treaca atata timp...Poata ti-ai irosit atatia ani si din viata ta si a sotiei tale sperand la ce?! Parerea mea e ca voi aveti in primul rand o problema de comunicare si de aici multe altele...N-am nici cea mai mica idee sa te jignesc dar TU ce vrei de fapt?

Situatia ta seamana putin cu a mea. Eu tanjeam dupa apropierea sotului si el ma respingea.Avem 24 de ani de casatorie, doi copii.Si acum vorbim la telefon , el lucreaza in Germania, de peste 6 ani, o data la 2 saptamani.Era perioada cand vorbeam o data la o luna si atat. Dar uneori l-am abordat direct, intrebandu-l de ce comporta asa cu mine, distant si rece.I-am spus ca daca doreste sa ne despartim, ii OK decat sa traim asa.Chiar l-am parasit 2 zile, iar cand m-am intors, a spus ca pot sa plec, ca nu il intereseaza persoana mea, sa-mi fac bagajul, sa-mi iau niste carti.
Cand i-am dat replica ca trebuie sa aduc camionul, sa incarc bunurile cumparate de mine, a intors placa, lasa sa ne impacam.De multe ori partea materiala este decisiva in mentinerea unei casnicii.Incearca si tu varianta mea, sa vezi care este realitatea. Uneori cand cineva vede ca va pierde ceva, atunci se trezeste la realitate.

daca nu iti place de sotia ta despartete de ea