Este normal ca,copiii sa invete la gradinita p***ai?

Nu doresc neaparat sa fac conversatie cu dvs. Va spun insa ca prin atitudine, ca si prin intregul mod de a fi, chiar dvs. aveti o influenta extrem de nefavorabila asupra copilului. Eu v-as tine cat mai departe de el. Argumentul meu e bazat pe observatia ca dvs. va lipseste cu desavarsire facultatea de a discrimina o idee, de o actiune.

Daca in clasa se afla copii cu o educatie p***a, da e normal, dar trebuie sa va ganditi ca el ar fi invatat astea pana la urma, ca doar traia intr-un mediu prost, ca oricum cam toate lumea injura, unii chiar si cand nu e necesar.Daca aveti bani trimiteti-l la o gradinita particulara, unde exista o sansa mult mai mica sa invete astfel de cuvinte, datorita faptului ca, copii de acolo sunt din familii mai bune(nu neaparat toti) si pt ca profesorii sunt mai de calitate si au mai multa grija.Bineinteles ca va va costa ceva, dar pt educatia buna a copiilor nostri ar trebui sa platim FOARTE MULT, daca vrem sa fie educati intr-un mediu corespunzator secolului 21.Deci ganditi-va bine daca il transferati sau il tineti acolo, iar daca decideti sa ramana acolo, il puteti dumneavoastra sau parintii lui cel mai bine, educa sa numai vorbeasca si sa se comportente in felul ala.

Exista insa o adevarata prapastie generationala chiar intre parinti si copii. Motiv pt care nu pot sa impartasesc nici macar opinia cf. careia parintii ar sti ce este "cel mai bine pentru copilul lor."

Multi parinti (dar si unii profesori) inca mai pleaca din start cu ideea eronata cf. careia copilul (sau: elevul) ar fi precum lutul in mainile olarului. Dar daca incercam sa modelam un copil sau elev in felul acesta, mai devreme sau mai tarziu, vom inregistra un esec lamentabil. Si vom constata (adesea tardiv) ca ne-am inhamat la o povara mult prea greu de purtat.

O ghinda contine deja, in interiorul ei, falnicul stejar care va iesi din ea. Tot asa, orice copil contine in el tot ce-i trebuie sa traiasca. Daca vom privi in acest fel cresterea, dezvoltarea si educarea copilului, atunci vom fi fericiti doar sa venim in intampinarea nevoilor LUI firesti, pt a i le recunoaste.

Un copil mic nu face deosebire intre lumea lui interioara (imaginara) si realitatea exterioara. Cel mai mare ajutor pe care il putem da copilului este tocmai de a-l asista sa descopere diferenta dintre aceste doua lumi (realitati): incetul, cu incetul. Dar cum va putea cineva ajuta pe copil sa faca acest lucru, daca chiar respectivul adult intampina dificultati serioase in a distinge intre cele doua lumi? ambele fiind cat se poate de reale.

Una dintre cele mai frecvente modalitati de esec in ingrijirea copilului consta in incapacitatea parintilor de a distinge clar intre fantasmele copilului si realitatea obiectiva, ajungand sa prezinte O IDEE ca pe UN FAPT sau sa reactioneze la O IDEE ca si cum ar fi O ACTIUNE. Si asta, deoarece parintii pot fi mai inspaimantati de idei decat de actiuni.

- Free.. Intr-adevar, nu e nimic nepotrivit in a tinde catre perfectiune. Dar asta presupune sa poti accepta chiar si tu ca esti imperfect, nataflet, chiar natang. Pt ca nu putem schimba nimic pana ce nu il acceptam mai intai.

Capacitatea de a tolera idei este o trasatura a maturitatii si parte a maturitatii sociale, deoarece chiar capacitatea de fantasmare (de ex., atunci cand chiar si copilul injura; si doar isi imagineaza si el ca-si baga, ca face si drege..) este cea care permite ca exprimarea bruta a instinctelor sa poata fi inhibata. Fantasmarea reprezinta o caracteristica intrinsec umana, materialul de baza al socializarii si civilizatiei.

A fi om inseamna a fi agresiv. Omul original (intreg, integru) este alcatuit deopotriva din lumina si din umbra.