Depresia din cauza soacrei!Ajutooor,va rog!

_____________________________

Naz a scris: ".../ depinde de mine
/.../
Este usor trebuie doar sa fiu eu.."
___________________________

Bianca, cand tu spui asta, te SIMTI
increzatoare si plina de speranta,
pentru ca ai NEVOIE de calm si
liniste, de timp si spatiu pentru sine
pentru a-ti insusi propria putere(?)
________________________

_____________________________________

Naz a scris: ".../ Depresia din cauza soacrei /..."
__________________________________

:)) :))

:)

sincer nu ai curajul sa infrunti viata esti lasa te complaci cu situatia dak tiai iubi cu adevarat copilu pe care il porti in pintec ai pleca mancand pamintu copilu ala o sa aibe traume inca de cind se naste siai sa te intrebi de ce din cauza ta k nu sti sa te lupti cu viata sa o infrunti chear si pe soacra ta

Dupa ce vei naste,vei fi mama,o vei intelege pe soacra ta.

numele meu este adriana cand citesc povestea ta de viata ma regasesc de aceea tin sa ti dau un sfat nu face greseala mea eu nu am avut curajul sa plec si de aceea regret si sunt nefericita ,dute acasa la parinti tai daca destinul si viata va dori sa fiti impreuna tu si sotul tau se va intoace si el la tine si la copilul vostru ,salveazate prima data tu nu ti bate joc de viata ta nu meritam sa suferim dece rabdam atat nu merita viata e scurta.grija de tine si de bebe

:) Dragii mei, niciunul dintre noi nu avem de unde sa stim cum
este, in realitate, soacra Biancai; de altfel, nici Bianca nu stie.
:))
Stim insa ca lumea are culoarea ochelarilor nostri
si
frumusetea este in ochii privitorului. In acest sens..
_________________________________________________

Naz a scris: ".../ soacra mea /.../ Nu este un om cu suflet rau /..."
_________________________________________________

Cand am observat ca Bianca insasi a spus asta, eu m-am simtit
increzator, inca de la inceput, ca ea va reusi sa-si invinga teama
si sa actioneze nu doar prompt, ci si adecvat - in acord cu intere-
sul si nevoile specifice - in cadrul propriului sistem de referinta
concret.
Restul de interpretari tine mai degraba de propriile noastre expe-
riente sau/si frustrari; si mi se pare ca are prea putina legatura
cu realitatea care o preocupa in acest moment pe Bianca.

:)

eu cred k nu esti destul de matura gindesti tot k un copil

cum filozofia bate viata,roaga-te la dumnezeu pt tine si copilul tau si pe soacra trateaz-o ca atare.de el nuse mai poate discuta ...e nul.consultati mama ea este cel mai sincer sfetnic uneori si noptea si cand vei capata experienta vietii citeste cugetari.realizezate pe plan profesional dupa ce mai creste cel mic..dumnezeu cu tine!

Multumesc tuturor pentru sfaturi...Nu sunt atat de copil precum credeti..Liviu eu nu judec pe nimeni...doar mi-am spus supararea,regretul ca am renuntat la viata alaturi de familia mea pentru el si acum trag consecintele!Femeia asta adica soacra mea ar trebui sa se gandeasca ca eu am 23 de ani nu 50 ca si ea,nu am aceeasi experienta de viata!Si DACA as gresi cu ceva ea ar trebui sa-mi explice nu "sa-mi dea in cap"!!!
Am inceput sa cunosc persoane care au aceeasi parere despre ea,mai nou am inteles ca fosta prietena a cumnatului meu a plecat tot din cauza ei!!!Deci oare tot eu sunt cea care greseste tot eu sunt copil?Cand au venit ei socrii mei acum 11 ani in Italia au stat in casa cu un cuplu..acel cuplu s-a mutat dupa 2 luni de stat in casa cu ei..am aflat ca din cauza soacrei mele!Banuiesc ca e obisnuita sa fie singura femeie din casa..toata perioada cat au fost copii mici a fost singura care facea tot si acum e ceva ciudat pentru ea...altfel nu imi explic!

Intrebarea mea e urmatoarea pentru voi:Sa stau sa infrunt totul sau sa aleg calea mai usoara sa plec acasa?De infruntat ar insemna sa ma termin psihic,sa renunt la rusine si la respect fata de soacra,sa am certuri cu sotul meu...pentru ca oricat am incercat pana acum sa fiu respectuoasa si sa ma fac ca uit totul vad ca soacra mea m-a luat de p***a!Daca as pleca singurul lucru pe care l-as regreta ar fi cafiul meu nu l-ar avea pe tatal sau langa el!Altceva nimic..am ajuns la concluzia ca nu merita sa suferi doar pentru a fi alaturi de persoana iubita!

este cel mai bun lucru pe care lai face ptr tine si copilul tau sa pleci la mama ta sa te salvezi pe tine si pe copilul tau nu se merita sa suferi si sati traumatizezi si pruncul cit despre sotul tau dak va iubeste cu adevarat va veni dupa voi cu siguranta