Postata de iuliadix cu 14 ani in urma.
Buna, sunt o mama a unui baiat de 16 ani. Problema noastra este lipsa de comunicare pe care baiatul o refuza ( sta cu fata intoarsa atata timp cat sunt in preajma lui, sa nu ma vada, la fel face si cu tatal lui , iese din incapere daca eu intru, raspunde scurt la intrebarile noastre si minte in legatura cu scoala atunci cand e luat la intrebari in legatura cu notele mici) .Merge la psihologul scolii la indemnul nostru, pt a -si controla starile emotive care ai provoaca uneori balbaismul( aceste stari sunt pe perioade scurte si revin la o luna doua). Am incercat toate metodele posibile, tin sa precizez faptul ca sunt total impotriva violentei fizice si evit pe cat posibil si violenta verbala, desi uneori cred ca ai place sa faca tot posibilul ca sa faca totul invers precum ai cer sa al atentionez( de ex. sa se spele.. urmeaza o perioada in care refuza sa faca pana si dus, mintind ca face..sau sa se spele pe dinti...de mai bine de o luna nu a facut nimic cu periuta de dinti din baie...sau sa-si pregateasca cele pt scoala.. nici nu mai deschide ghiozdanul.) Pur si smplu nu gasesc nici o cale de a-l convinge sa se poarte normal si sa se ingrijeasca ca toti oamenii...Singura si principala preocupare a sa este calculatorul si internetul. Am vrut sa-i tai internetul dar imi este teama sa nu faca vreun gest necugetat , cum am vazut ca se intampla cu unii tineri...Mi s-a spus sa fiu rabdatoare doi trei ani cat tine perioada asta a adolescentei...e normal??
Daca ma puteti ajuta cu vreun sfat , as fi recunoscatoare..
acum 14 ani
E interesant faptul ca invocati lipsa de comunicare ca fiind principala dumneavoastra problema apoi continuati cu toate formele prin care fiul dumneavoastra VA COMUNICA ceva, chiar daca nu verbal: sta cu fata intoarsa, iese din incapere, balbismul, starile emotive, lipsa preocuparii pentru igiena proprie, minciuna etc. Prin toate astea fiul dumneavoastra va comunica ceva, ramine ca dumneavoastra sa gasiti, singura sau cu ajutor, codul prin care el comunica si sa decodati mesajul. Daca ar fi sa traduceti in cuvinte toate astea, ce ar spune el?
Un adolescent de 16 ani are multe motive sa se comporte asa, oricit de absurd si de neinteles ni se pare noua comportamentul lor, e virsta la care tinerii vor sa fie deosebiti, ei trebuie sa iasa in evidenta cu ceva si sa devina, macar putin, "neintelesi".
Invocati si niste stari emotive, poate ar fi bine sa aveti o discutie cu psihologul si sa programati, la scoala sau in alta parte, niste sedinte comune cu fiul dumneavoastra, in care psihologul va poate face sa constientizati care e punctul in care situatia devine greu de administrat si, prin diverse metode, va poate invata sa le depasiti.
acum 13 ani
bla bla bla
o ce filfizonie de teorie, ce savanterie,,
fa sugestii concrete , scurte, nu RECLAMA LA PSIHOLOGI
acum 13 ani
Dorina, tot e bine ca n-ai solicitat o pastila pe care sa o administrezi si sa scapi de toate problemele... :)
Din pacate nu intotdeauna se pot da sfaturi scurte si sugestii concrete, din simplul motiv ca psihoterapia nu actioneaza la nivelul efectelor vizibile, deranjante, ci al cauzelor acestora. Iar cauzele nu sint niciodata aceleasi de la un om la altul, nu le poti cunoaste din start nici macar cind ai omul in fata ta, cu atit mai putin cind o mama iti povesteste pe un forum despre comportamentul nedorit al fiului ei. "Sugestii scurte" poti da doar avind la baza presupunerile pe care le faci cu privire la acele cauze, iar asta ar fi total neprofesionist.
"Reclama la psiholog" o sa fac mereu, face parte din misiunea profesiei mele, dar oricum e prea putina fata de ce ar trebui facut. Se poate face reclama la medicamente, servicii medicale, homeopatie, acupunctura, masaj, etc pe cind psihoterapia nu ne are decit pe noi, cei care o profesam, sa o "promovam" in rindul celor care nu stiu ca exista asa ceva si ca lucrurile chiar functioneaza cu ajutorul ei.
acum 6 ani
aveti dreptate .
acum 14 ani
Multumesc pt raspuns.. sunt surprinsa , recunosc, ca pana acum nu mi-a trecut prin minte ca de fapt si comportamentul lui este de fapt o comunicare.. intelesul cuvantului comunicare nefiind numai cel strict referitor la cuvinte rostite..
acum 14 ani
Imi este teama ca din prea multa ingrijorare sa nu-l sufoc, imi este teama ca sa nu cad in capcana ...copilul profitand de faptul ca in dorinta mea de a comunica cu el ai fac poftele pt a -l multumi si a-i smulge un gest ca ar aprecia eforturile mele..ma simt vinovata si responsabila fata de ceea ce o sa devina din el...... am impresia ca nu are nici un sentiment pozitiv fata de noi...
acum 14 ani
Cum pot sa ma fac auzita si ascultata de adolescentul meu..??? atunci cand acesta nu vrea nici sa ma vada..
acum 14 ani
I-al cu binisorul..Chiar daca iti e greu fa-te interesata de activitatea lui care ii face mare placere,calculatorul.Apoi tot cu binisorul inscrie-l la o sala de sport.Spunei ca ai aflat de la o colega de o sala excelenta,bla,bla.Daca iti reuseste acest lucru ai rezolvat o mare problema,il scoti din casa si il indepartezi macar cateva ore pe saptamana de ceea ce il indeparteaza de oameni.Da-i diferite activitati care sa ii sporeasca increderea in el:pune-l sa-ti plateasca facturi si lauda-l pentru ceea ce face.Nu tipa la el si nu il critica pentru ca il indepartezi tot mult de tine.Intr-un cuvant fii aproape si ai rabdare.E o varsta crtitica dar trebuie ajutat sa treaca peste ea.Cumpara-i o bicicleta,role sau placa...orice numai sa petreaca putin timp in aer liber.Sora-mea are 15 ani si are aceeasi activitate preferata dar i-am luat role si n-o mai prind prin casa.
acum 14 ani
Varianta cu sportul cade.. am incercat si as fi fost dispusa sa fac totul pt ca sa mearga la un sport care-i place.. dar nu am avut decat refuz din partea lui...cu bicicleta la fel.. i-am propus sa cumparam o bicicleta care-i place lui.. nu si nu si nu.. atat aud de la el..l-am imbiat in fel si chip....mai ca nu-mi vine sa-l mai intreb nimic pt ca stiu raspunsul lui...NU!........am sa incerc varianta cu facturile.. poate merge..
acum 14 ani
sunt un baiat de 15 ani si te oi ajuta sa iti rezolvi problema intai trebuie sa-i parolezi calculatorul de fiecare deta cand minte pt a nu mai incerca sa nu se ascunda,cand minte nu il mai lasi sa strea toata ziua la calculator in al doilea rand daca nu invata si ia sub nota 5 la scoala ai interzici calculatorul 3 zile pt a nu putea sa se lase de invatat si pe ca el o sa vada ca minciuna notele nu il pot impiedica .
acum 14 ani
Am parolat calculatorul si a reusit sa sparga si parola..ca sa aplic pedeapsa am fost nevoita sa ascund unitatea..... acum compul este impartit in 2.. o parte este cu parola lui iar o parte cu parola noastra...la mica intelegere cu tatal lui...(asa ca nu am rezolvat nimic) ..Artas ati mulumesc pt sfat, am sa-l aplic in functie de situatie..
acum 14 ani
Si eu ma confrunt cu aceeasi situatie.I-am parolat calculatorul,petrece mai putin timp jucand jocuri insa nu am rezolvat mare lucru.Am fost la psiholog si mi-a spus ca este o forma de protest fata de noi combinata cu perioada de pubertate,dar ca solutie mi-a recomandat:responsabilizarea lui dandu-i anumite sarcini(sa duca gunoiul,sa cumpere paine,sa-si faca curat in camera,sa preia din sarcinile mai usoare pe care de obicei le avem noi,etc),foarte multa intelegere fata de el,afectiune,sustinere,recompense atunci cand face ceva bun,sa-i castigam increderea.Nu este deloc usor si iti trebuie foarte multa rabdare.Eu nu vad prea multe rezultate.Am momente cand ma simt neputincioasa in fata acestei probleme.Nu stiu daca se va rezolva vreodata.
acum 14 ani
Multumesc pt ca ti-ai exprimat parerea.. multam si pt sfaturi.. a trecut ceva timp de cind am postat ultima oara pe acest subiect... pot sa va spun doar din propria experienta ca eu am observat rezultate in comunicarea cu adolescentul meu, mici dar pt mine vizibile si importante.. am aplicat comunicarea nonviolenta, atunci cind imi venea sa ridic tonul la nervi.. ma controlam si evitam sa creez o atmosfera incarcata...de fiecare data imi spun ca eu sunt cea care trebuie sa-i arate rabdare si toleranta.. daca nu vede asta nu o sa stie ca este si asa ceva...de fapt am sesizat ca el ne copiaza chiar si verbal...asa ca sunt atenta cum vorbesc in preajma lui sau cu el..Chiar si dupa atata timp de rabdare...tot nu vrea sa se uite la mine.. pur si simplu se intoarce intr-o parte ca sa nu ma aibe in raza lui vizuala... sau daca chiar sunt in fata lui se preface ca se scarpina la ochi....off.. ce n-as da sa fie copilul drag si vesel de odinioara..........
acum 2 ani
Cum e acum baiatul? Dupa atatia ani? Ma regasesc in problema dvoastra si vreau sa stiu daca trece odata cu anii..
Multumesc
acum 14 ani
Trebuie sa ai multa rabdare SI INTELEPCIUNE, Majoritatea copiilor trec prin aceste perioade de revolta impotriva adultilor/parintilor. Trebuie sa astepti sa treaca perioada critica. Eu nu am experienta cu baietii, dar am 2 fete, una de 20 de ani si una de 17. Am trecut prin perioade de neintelegeri cu amandoua, dar mai ales cu cea mare. vENEA DE LA SCOALA SI NU SUPORTA SA O INTREB NIMIC, IMI RASPUNDEA RAPID SI GATA. Stateam cu ea in camera si nu vb nimic cu mine. Daca nu as fi intrebat-o eu cate ceva, nu vb nimic toata ziua. Spunea ca nu are ce sa vb cu mine. Am avut suficient tact sa accept sa treaca de 16/17 ani, cand am inceput si eu sa vb cu ea ca si cu un adult. O problema este ca ei se considera mari si nu mai accepta dadaceala, sfaturile, indicatiile, intrebarile. In general le trece, dar nu trebuie deteriorate relatiile. Copiii nu trebuie indepartati, chiar daca uneori depasesc limitele, pt ca au in jurul lor tentatii, prieteni, care-i pot face sa fuga de-acasa sau sa nu mai mearga la scoala.
acum 14 ani
Am sa incerc cu rabdare.. dar si noi ca adulti invatam pe parcursul timpului sa fim parinti.. si suntem supusi greselilor....nu suntem perfecti, avem doar mai multa experienta de viata fata de copii si avem responsabilitatea de a-i creste ...
acum 14 ani
cu aceeasi problema de comunicare cu baiatul meu de 14 ani ma confrunt si eu dar sper ca cu multa intalegere si vointa o sa trecem peste perioada asta critica . Nu cred ca ai decupla unitatea de la calculator e o solutie , am incercat-o de citeva ori dar nu a avut efect. Trebuie sa-i intelegem ca au si ei dorinte si nevoi poate nu cele pe care le-am avut noi dar vremurile sunt total diferite
acum 14 ani
Asa este dar dependenta se strecoara pe nesimtite pina cind este prea tirziu. De exemplu...am fost in vacanta la tara doua saptamini, cind am ajuns la sfarsitul perioadei se ruga de noi ca sa ne reintoarcem acasa mai devreme...de cind a venit nu face nimic altceva decit sa stea in fata calculatorului si sa mai manice , apoi sa stea din nou la comp....nu e interesat de nici o activitate in afara casei nici de simplele sarcini ..de mici cumparaturi sau de o plimbare pe afara..(nu au avut efect negocierile, amenintarile , explicatiile sau vorba dulce..face numai ce vrea).De multe ori simt ca nu mai am rabdare si sunt pe punctul de a ceda... dar apoi imi revin cu gindul ca as da cu piciorul la comunicarea pe care am obtinut-o pina acum cu el si se va inchide din nou in cochilia lui...dusmanos si inabordabil. Am citit undeva ca adolescentul este un razvratit prin natura lui insasi...
acum 13 ani
am un baiat de 19 ani, e in clasa a xii-a, a inceput sa lipseasca foarte mult de la scoala, pur si simplu nu-l mai inteleg si nu mai am incredere in el. Am incercat sa discut cu el uneori mai calm alteori mai dur; acum il cert dupa cateva minute ii spun cat de mult il iubesc si ca ii doresc doar binele, totusi e tot mereu nervos daca ii spun sa mai lase pietenii si sa invete pt. bac. de mic a fost un copil foarte cuminte pana la liceu. ce as putea sa mai fac. va rog sa-mi dati un sfat
acum 13 ani
Sall.Sunt adrian si am 12 ani.Si eu am avut aceasi problema de cand miam bagat netu''.Aveam ochii mici ca 2 masline.Cand,am relizat ca imi face numai rau sg.Stiti cum am facut asta?Simplu.Miam interzis mie sa nu mai intru pe internet decat atunci cand este nevoie.Redai increderea fiului tau si ai sa vezi ca o sa renunte la internet.
Nu ai gasit ce cautai? Cauta intrebari similare
sau adauga o intrebare noua
Adauga o intrebare noua