cum sa ma comport is asa situatie???

Sentimentele acestea de revolta, neputiinta, umilire, zadarnicie, vina, le-am trait si eu si cred ca mai mult sau mai putin intens oricare om. Cit dureaza, tot asa, cred ca depinde de la un om la altul.
Si poate pentru ca este insuportabila, dar si pentru ca viata se deruleaza indiferenta la durerea noastra, deruteaza.
Vrei sa si pastrezi ce ai avut, dar sa si continui. Si ca si intotdeauna trebuie sa alegi.
Eziti, speri ca poti sa alegi amindoua variantele.
Da, este posibil sa le alegi pe amindoua dar ce ai pierdut pastrezi doar inima ta. Este o simbioza care ne transforma in ceea ce suntem la un moment dat in cursul existentei nostre.
Pentru ca starea lui sa nu se agraveze solicitati ajutorul unui psiholog.
Tot binele!

Kry a scris: "...dar cel mai greu e ca ma simt prost pt ca am impresia ca cind ma vede pe mine isi aminteste de fiecare de ea si in sufletul lui krede ca sint eu de vina pt ca din cauza mea nu i-a acordat mamei sale atentia de care a avut nevoie... simt ca inebunesk..."
_____________________________

- De fapt, mi se pare ca lucrurile stau mai degraba asa: de fiecare data cand il vezi pe el, TU iti aduci aminte de mama lui, si te simti stanjenita acum - in preajma lui - deoarece chiar TU ti-ai dorit sa o lipsesti (pe mama lui) de atentia fireasca de care ar fi avut nevoie.
- Si imi imaginez ca ti-e teama nu doar de ceea ce ai putut sa-ti imaginezi tu insati, mai inainte, despre mama lui; dar acum ti-e teama (si) de ceea ce crezi tu ca ar putea sa-si imagineze prietenul tau despre tine (daca ar sti ce ti-ai imaginat tu, altadata, despre mama lui)
- Si (daca este asa), probabil ca tu insati ai nevoie de ajutor specializat - ca sa poti depasi aceasta situatie problematica.