Postata de Ingeri.fara.aripi cu 14 ani in urma.
Buna ziua tuturor!!
Am 37 ani si un baiat de 16 ani .Pana la 14 ani a fost crescut de parintii mei ,considerand ca ei ii pot oferi mai mult decat poate primi de la mine.La 4 ani m-am despartit de tatal lui. Apoi singura am continuat studiile si in acelasi timp si munca incercand pe cat posibil sa ma intretin pe mine si sa trimit si parintilor mei atat cat sa nu duca lipsa copilul meu de nimic. Impreuna eram doar in perioadele vacantelor de vara , de Paste si de Craciun.
De la 14 ani l-am adus la langa mine. Este un copil linistit, politicos, nu este violent nici fizic nici verbal, dar ...minte si fura.
De cand era mic mai fabula, povestea fapte care nu existau, am crezut ca e doar imaginatia bogata.Acum minte chiar si cand nu e nevoie. Fura bani din casa , lucruri pe care le vinde . A inceput sa fure pe la 12 ani , sume mici ,apoi mai mari. De cand e langa mine nu pierde nici o ocazie cu toate ca dupa fiecare actiune de genul asta spune ca ii pare rau ,promite ca nu mai face ca nu vrea sa mai sufar.
Merge la Psiholog de 1 an in fiecare saptamana cu exceptia vancantelor, fara nici o remediere in sensul asta.
Nu mai stiu ce sa mai fac , cine ma poate ajuta sa-mi recuperez copilul , e oare prea tarziu?
acum 14 ani
Sarind peste orice introducere, eu m-as intreba ce anume face de un an la psiholog saptamina de saptamina. Nu o spun in sens critic, e doar nedumerirea mea ca urmare a putinelor detalii pe care ni le-ai dat. E foarte posibil ca fiului tau chiar sa-i fie necesar un demers terapeutic atit de indelungat, dar eu simt nevoia de mai multe amanunte. Ai stat de vorba cu psihologul? Care sint ipotezele pe care merge, care sint nevoile fiului tau, care sint obiectivele, ce se urmareste, care sint tehnicile folosite, care sint achizitiile lui pe parcursul terapiei si alte intrebari de genul asta. La copii si adolescenti parintele trebuie sa aiba un contact permanent cu psihologul, sint binevenite chiar sedinte comune. Intereseaza-te periodic de evolutie, fa singura o evaluare a situatiei inainte si dupa terapie si vezi ce anume functioneaza si se schimba si ce nu, ofera-i feedback psihologului in orice mod poti s-o faci.
Ai spus ca a inceput sa aiba comportamentul acesta de la 12 ani, deci era inca la bunici. Faptul ca l-ai luat la tine a avut legatura cu asta?
In legatura cu schimbarea intervenita in viata lui, trecerea de la viata cu bunicii la viata alaturi de tine, nu ne-ai spus prea multe. Locuiti numai voi, singuri, te-ai recasatorit, ai o relatie? Ce alte momente importante au existat in viata lui, cum v-ati acomodat la traiul in comun dupa atita timp separat? Ce faceti in comun si cum sint relatiile in afara acestor momente tensionate?
acum 14 ani
Detalii sunt multe, incerc pe rand sa le scriu pe cele pe care cred eu ca sunt mai importante.
La parintii mei sta de la varsta de 1 an, cand eu si sotul meu am plecat la studii in strainatate. In vacante cand veneam acasa si ne vedea se comporta in mod diferit fata de noi doi.Cand ma vedea pe mine isi manifesta bucuria aratandu-mi diferite lucruri si facand tumbe,vorbind neintrerupt, iar cand il vedea pe tatal lui ramanea stana de piatra facand niste ochi mari mari ca si cum nu-i venea sa creada ca il vede, de multe ori facea pe el.Sa intamplat asta de cateva ori si puneam asta pe seama faptului ca il vedea foarte rar.Dupa ceva timp incepea sa-i aduca tot ce ii placea lui mai mult, de exemplu jucaria preferata sau daca il lua in brate statea acolo cuminte ore in sir fara a scoate vre-o vorba.Se vedea ca se bucura dar parca ii era rusine sa se manifeste.
Dupa ce plecam intreba neincetat de tati.
De la 3 ani nu s-au mai intalnit niciodata. La 4 ani am divortat si am hotarat sa ramana la parinti pentru a avea mai multa siguranta .(emotionala ,financiara, locativa).
Pana la 12 ani nu au fost evenimente de mentionat, vacantele le petreceam impreuna, in rest a stat la parinti .
La 12 ani a inceput sa fure, sume mici -10ron, apoi in vacanta de vara a furat de la mine 500 euro, bani pe care i-a cheltuit cu prietenii cumparandu-le diverse lucruri si nimic pentru el.Apoi sa repetat si la parinti .Luand urma banilor am inteles ca fura sa dea la altii si nu in folos personal.
In clasa a 8-a l-am luat langa mine.Si istoria s-a repetat .Am inceput sa cautam psiholog. Dupa primele sedinte am renuntat deoarece nu mi sa parut corect sa i se spuna unui adolescent de numai 14 ani ca trebuie sa se relaxeze sa mearga in cluburi de noapte .Poate ca am gresit , nu stiu.... dar mi sar fi parut ok daca ar fi fost indrumat spre o sala de sport sau altceva compatibil varstei.Am cautat alt psiholog, aici mi sa explicat ca e de durata, ca nu are nimic in comun cu vre-o fobie sau dereglare psihica, e doar dorinta de a atrage atentia . Mi-a fost usor sa accept asta asa ca am incercat sa ii acord toata atentia mea, in detrimentul muncii. Cu toate astea istoria se repeta.
La scoala este laudat de profesori pentru inteligenta in schimb are multe note doar de trecere.Toti imi repeta acelasi lucru: e foarte lenes !!Nu invata niciodata acasa, nu are teme niciodata .
Dupa acesta perioada de sedinte s-a schimbat cate ceva, dar nu ceea ce asteptam.
Ne-am acomodat cu traiul in comun, ceea ce la inceput ne-a fost foarte greu, deoarece nu locuim singuri , ci cu sotul meu ,deoarece m-am recasatorit de 8 ani si relatia dintre ei este nula, sau tensionata.
In afara de salutul de intalnire sau despartire nu discuta, si din pacate nu pot face nimic in sensul asta.
Intre ei sa instalat o dusmanie pe care nu o pot curma decat daca ne despartim.
Inchei aici acum , mi se invart toate in cap si nu mai am coerenta...
Va multumesc ca aveti rabdare sa cititi!
acum 14 ani
Din ce ai vazut si in copilaria fiului tau, si chiar in alte familii cu adolescenti, se poate sa fie si tatal lui adevarat si sa nu aiba o relatie buna, deci faptul ca are relatii tensionate cu sotul tau nu trebuie sa te duca cu gindul la o despartire, mai ales daca relatia ta cu sotul este buna. Modelul preluat din familia parintilor tau care este? Ce a vazut fiul tau timp de 14 ani in casa lor? Relatiile tale cu parintii cum au fost? In adolescenta erai diferita de fiul tau, ce ginduri iti treceau prin cap atunci? Si care este anturajul actual al fiului tau? Spui ca fura si imparte cu prietenii fara ca el sa se foloseasca de bunurile sau banii furati. E ca si cum le-ar cumpara prietenia sau ce ar putea insemna asta din punctul tau de vedere, sau al lui, daca ati discutat aceste lucruri.
acum 14 ani
In periada copilariei mele , tata consuma fregvent alcool ,si folosea violenta cu sau fara motiv,asupra mea si a mamei mele,fapt pentru care la mijlocul liceului parintii lui m-au luat in ingrijirea lor in Bucuresti la rugamintea mamei si fara stirea tatei.
Copilaria mea a fost plina de furie si frica Eram furioasa si imi era frica de tata.Cu toate astea in crizele repetate de astm ,cand mama nu era acasa eram in stare sa il car in spate pana la spital si stateam nopti intregi la capul lui. In peioadele in care era linistit , vorbea cu mine ce ar fi vorbit cu cei de varsta lui dar nu putea. Imi povestea dezbaterile politice pe care le asculta in perioada aceea la posturile de radio interzise in timp ce imi arata cum se face un fel sau altul de mancare, sau imi povestea problemele si nedreptatile cu care se confrunta la munca. O perioada de 1 an nu a stiut nimic de mine, perioada in care a suferit foarte mult si a lasat alcoolul . De atunci a inceput sa se schimbe in bine , nici alcoolul excesiv nici violenta nu a mai folosit vreodata. Imi amintesc ca dupa ce m-am casatorit, intr-o discutie contradictorie cu sotul meu,tata a intervenit dandu-i lui dreptate desi nu avea . M-am suparat si am inceput sa-i reprosez violenta si toate cele trase in copilarie din cauza lui. A inceput sa planga si si-a cerut iertare ,nu l-am vazut niciodata asa! Acum pot spune ca e cel mai bun tata din lume, vorbesc cu el orice si gasesc mereu sprijin si o vorba buna chiar daca nu e langa noi. Cel mai geu imi este ca acum ii nu pot sa ii spun prin ce trec deoarece este bolnav si orice ar auzi rau despre "baietelul" lui l-ar aduce in spital.
Singurul lucru cu care a gresit in educatia fiului meu cred eu , a fost "economia exagerata". Daca ii duceam dulciuri le punea sub cheie si ii dadea cu portia, bani de scoala in afara de pachetul zilnic ii dadea foarte putini , (in clasa a 6 inca mai primea doar 5 mii, bani care nu-i ajungeau nici de o guma).Banii care i-am trimis pe toata perioada ia tinut sub cheie si cand am luat copilul la mine a vrut sa mii returneze, "poate am nevoie de ei".
Nici macar alocatia lui nu a cheltuit-o.A incercat sa ma protejeze financiar pe mine dar a daunat copilului. La tata in casa pana si acum e ceva sub cheie!
acum 14 ani
Multumesc pentru informatii, sint foarte valoroase si simplul fapt ca ti-au venit acum in minte insemna ca au o semnificatie puternica pentru tine. Nu se poate stabili o legatura directa intre un comportament al parintelui (bunicului) si evolutia copilului, dar la fel de bine economia exagerata a tatalui tau poate sa fie una dintre cauzele care au stat la baza obisnuintei pe care si-a creat-o copilul de a-si insusi niste lucruri care nu ii apartin. Gestul poate fi luat si el in mai multe feluri: ca revolta la atitudinea bunicului ("iti arat ca tot fac rost de bani"), pentru satisfacerea unor nevoi etc. Poate daca fiului tau i-ai explica acum ca ceea ce a facut bunicul lui avea la baza o tema mostenita din familie, probabil, ca nu mai e cazul sa-si faca griji, ca, in limite acceptabile, isi poate satisface o pofta, o placere adecvata virstei lui, poate nu va mai fi tentat sa ia din casa fara stirea voastra. Astfel poate imparti cu bunicul o bucata din vina pe care o resimte, ii arati ca el nu este rau prin structura lui personala ci niste comportamente ale celor din jur l-au determinat sa faca unele greseli, apoi sa se obisnuisca cu ele si sa i se para ca sint normale. Nu e doar un artificiu, e chiar ceea ce s-a intimplat. Daca ramine doar in faza de culpabilitate nu se inregistreaza niciun cistig, trebuie cumva demontat mecanismul: "pentru ca nu mai stai cu bunicul si nu mai tinem sub cheie lucrurile si banii, nu mai are sens sa le sustragi fara stirea noastra". Bine-nteles ca asta nu o faci intr-o zi, intr-o ora, trebuie sa iti faci o baza in relatia cu el, sa-i captati increderea si voi la rindul vostru sa aveti mare incredere in el ca poate depasi aceasta faza.
Mult succes!
acum 14 ani
Asta fac mereu, zilnic , ii explic si iar si iar.Dupa tot ce a facut i-am acordat incredere totala , si dupa scoala ,de la ora 13.30-18.30 il lasam sa mearga acasa, sa nu mai fie nevoit sa stea pe un scaun de birou pana la sfarsitul programului.Dupa ce ajungeam eu acasa il lasam sa se intalneasca cu prietenii ... Nu a durat mult si sa gandit ca e prea liniste in casa asa ca a luat 44 g aur pe care le-a dat pe nimic.
Deci dupa toata terapia, si discutiile pe care le-am avut ce s-a schimbat?
acum 14 ani
Nimic. dar cel mai grav este ca nu stiu ce as mai putea face sa schimb asta, si imi este foarte frica pentru viitorul lui. Poate ca sedintele de psihoterapie nu au fost suficiente, sau eficiente.Sa dau timpul inapoi nu pot cu toate ca imi doresc din tot sufletul. Sa mergem la alt psiholog, sau psihiatrie, sau ..nu stiu ,orice ce ar putea schimba ceva. Sau doar sa astept sa creasca ,sa treaca de perioada de pubertate(asta mi-a recomandat tatal lui cand l-am sunat sa-i explic ce se intampla el fiind doctor socio-psiholog)in timpul asta tinandu-l legat cu "cu lesa" de mine! Va rog un sfat sau orice l-ar putea ajuta !!
acum 14 ani
Poate ar trebui sa-l trimiti o vreme la tatal lui, ca tot este vacanta. Copilul poate simti si lipsa tatalui, a modelului parental. Asta tot spun psihologii. S-ar putea sa fie o revolta a lui impotriva tuturor: a mamei care l-a lasat la bunici, a tatalui ca l-a parasit, a bunicilor care au fost severi si chiar a lui insusi. Cine stie ce il determina? Poate cu varsta se va schimba in bine.
acum 14 ani
Din pacate , nu il pot trimite la tatal lui.Nu locuieste in tara , si daca in 12 ani nu a sunat odata sa intrebe ce face .... iar cand i-am cerut ajutorul mi-a raspuns ca nu am ce face decat sa astept....
Sper sa se schimbe cu varsta , dar nu pot astepta cu mainile in san.
acum 14 ani
Si sigur nu pot singura sa fac mare lucru, am nevoie de ajutor specializat .
acum 14 ani
S-ar putea sa te acuze in mod indirect pt faptul ca l-ai lasat la bunici (ceea ce intre noi fie vorba mi se pare inadmisibil...nu trebuia sa il faci daca nu il puteai creste, mai ales ca aveai 21 de ani deci nu cred ca iti doreai copii atunci) si astfel sa te faca sa suferi... El simte ca a platit pentru greselile voastre, ale parintilor lui, din tinerete.
E foarte greu de zis ce sa faci. Poti incerca mai multe metode, insa toate sunt cu dus si intors. Ascunde-ti lucrurile de valoare si lasa-l in pace. Comporta-te normal, fara sa il dadacesti. Nu te ruga de el sa faca sau sa nu faca ceva. Poate daca vede ca ceea ce face el pt a atrage atentia nu are efect, va inceta. Il poti ameninta ca il vei spune cuiva de care ii este rusine sau teama (bunicul, bunica, prietenii, nu stiu).
Oricum la tine problema este ca nu te prea poti impune in fata lui in situatia in care tu l-ai cam abandonat de cand s-a nascut. Nu prea ai autoritate in fata lui. Singurii care ar putea eventual face ceva sunt adevaratii lui parinti, adica bunicii. Poate ei il sensibilizeaza spunandu-i ca ii face de ras, ca ei il iubesc asa cum este dar ca nu e frumos sa faca asa etc.
Poti sa il inscrii la ceva cursuri/sport ca sa il tii ocupat, sa nu se gandeasca la alte chestii. Isi consuma energia acolo, isi face prieteni, poate o prietena. Poate ca daca va avea o iubita la care sa tina, ii va fi rusine de ea si va inceta.
Altfel, poti doar sa speri ca odata cu varsta va inceta si nu se va acutiza. Insa intr-adevar, nu poti sa nu faci nimic ca mama...E greu dar trebuia inabusita chestia asta din fasa.
acum 14 ani
Nasterea lui nu a fost un accident .A fost un copil dorit, si facut dupa un tratament de aproximativ 1 an. Neprogramat a fost faptul ca a trebuit sa plec , initial doar pentru 6 luni ,apoi 3 ani.La inceput copilul a fost cu noi , dupa primele 6 luni , dar nu s-a putut acomoda . Dar nu despre asta este vorba. Nu reusesc sa il fac sa faca ceva decat daca ma rog de el , sau daca stie ca are un beneficiu(sau ca o pedeapsa)Ca il spun parintilor l-am amenintat de fiecare data ,plange si ma roaga sa nu le spun ca nu mai face si repeta dupa un timp.sa le spun parintilor ar fi un soc prea mare pentru ei si nu as vrea sa risc,oricum ei nu sunt aproape si nu ma pot ajuta.Poate doar m-ar invinovati ca l-am luat de la ei(greu i-am convins ca e mai bine sa fie cu mine sa invete intr-un liceu din Bucuresti si nu in provincie)
De prieteni , aici e o problema. Incearca sa iese in evidenta in fata prietenilor laudandu-se cu lucruri mai mult sau mai putin adevarate " mama mea e.... tatal meu e..., azi am atati bani fac eu cinste cu pizza",etc
Vrea sa fie iese in evidenta dar nu prin forte proprii ,ci folosindu-se de trucuri.
Acum ca el e pedepsit nu il cauta nimeni ....
"E greu dar trebuia inabusita chestia asta din fasa."
Da , trebuia , dar ai mei ca bunicii,l-au iertat si mi-au ascuns, acum eu le ascund lor ....
Din afara e usor de spus "lasa-l sa vada cum e in puscarie o luna doua si se vindeca singur" (vorbele unei cunostinte),dar numai sufletul meu stie!!!
Mi-e si rusine sa mai povestesc "prietenilor" prin ce trec. Am ajuns sa vorbesc singura.
acum 14 ani
In puscarie nu e o idee. Dar spune-le bunicilor. Macar bunicii. O fi un soc dar ceva trebuie sa faci! Faptul ca el spune ca nu mai face nu mai prezinta o garantie. Fa-l de rusine in fata cuiva de care ii pasa. O persoana mai apropiata in care poti avea incredere. Sau incurajeaza-l sa iasa in evidenta altfel. Toti tinerii au tendinta de a "inflori" si vor sa iasa in evidenta, insa nu merg asa departe.
Da-l la ceva, un curs un sport. Poate isi descopera o calitate si se lauda dupa aceea cu ea (un instrument muzical, ceva artistic, un sport, sau chiar voluntariat la o asociatie pt animale, pt batrani, ceva). Incurajeaza-l sa-si schimbe lookul, sa-si faca un piercing (a propo de iesit in evidenta), sa-si faca dreaduri, orice. Adica trucuri pt a-l incuraja sa iasa in evidenta dar in alt mod.
Mergi cu el intr-o zi la un restaurant si vb cu el la suflet. Spune-i ca tii mult la el, dar ca asa nu se mai poate. Ca el isi face rau singur, nu tie si ca daca el va continua asa, tu iti vei lua mana de pe el iar el se va face singur de ras cand mitomania si cleptomania ii vor intra in reflex, va avea 22 de ani, va vrea sa aiba o iubita si sa lucreze undeva, dar aceste probleme il vor impiedica si oamenii il vor indeparta din aceasta cauza.
La inceput se va enerva si te va uri, dar se va duce singur la el in camera si se va gandi la ce ii spui.
Da-i o suma saptamanala, rezonabila (nici prea prea nici foarte foarte), fa-i cate un moft dar nu mai mult, si comporta-te normal. Nu zbiera, daca te superi pe el, vorbeste-i frumos (il va durea mai mult decat daca zbieri si il palmuiesti de ex) si pedepseste-l nevorbind cu el. Cumva se va da el pe brazda.
acum 14 ani
Ingeri.fara.aripi, trebuie sa poti! Nu mai fi pesimista, chiar din pseudonimul pe care ti l-ai ales "Ingeri.fara.aripi" arati ca esti "la pamant". Ca sa iti salvezi copilul, trebuie sa faci o schimbare si la tine. Sunt adult, dar acum iti raspunde un copil cu o experienta de viata identica cu ceea a baiatului tau. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru bunicii pe care mi I-a dat! Nu am furat, revolta mea s-a manifestat altfel, depresie si reprosuri multe. Baiatul tau este foarte sensibil. Ai grija cum ii vorbesti, tonul pe care il folosesti. Comunicarea, atentia, arata-i ca ai incredere in el. Are nevoie de INCREDERE. Nu-l critica pe tatal lui! Mare greseala, cand greseste copilul: "ce semeni cu taica-tu" respectiv "maica-ta". Nu-l ameninta ca il spui nu stiu cui!!! O sa te urasca cu adevarat daca il faci de rusine. Tot respectul pentru Iuli, ti-a spus niste adevaruri, pe care trebuie sa ti le asumi. Dar daca il faci de rusine, o sa regreti. El trebuie sa stie ca e IUBIT, APRECIAT, DORIT... Important e sa nu o ia pe alte cai mult mai rele, acum in adolescenta. Daca tot ii place sa...daruiasca, ajutati IMPREUNA copii saraci, batranii. Cel mai important: nu uita sa te rogi si sa-ti ceri iertare pentru greselile tale. Ai vorbit cu un preot? Nu toti sunt asa cum se spune. Boala voastra este sufleteasca, deci apeleaza si la doctorul de suflete: duhovnicul. O sa fie bine. Ai rabdare, orice adolescent normal indiferent de cine e crescut, are perioada lui de revolta. Multumesc si eu doamnei doctor! Raspunsurile mi-au fost de folos si mie.
acum 14 ani
Uite ca am scris chestii asemanatoare, Dana. Eu am scris din intuitie, nu din experienta. Mama insa a avut o tinerete asemanatoare cu ea a baiatului, fara partea cu problemele acestea cu care se confrunta. Chestia cu facutul de rusine ma gandeam ca o solutie de ultima instanta. Oricum consider ca bunicii ar trebui sa stie, macar unul din doi...
Succes!
acum 14 ani
Ai totusi dreptate... dar nu cu el de fata. Apoi, sa vorbeasca toti cu el cu calm, intelegere, fara reprosuri. Problema e si la ei la adulti. Asta trebuie sa intelegi inger.fara.aripi. Ati gresit undeva in cresterea lui si trebuie sa nu repetati acele greseli. Da, si pedepsindu-l nevorbind cu el, e o solutie.
La 14 ani, cand mama m-a luat la ea, am vrut sa ma omor. Nu ca nu o iubesc, sangele apa nu se face, dar nu ma accepta asa cum sunt. Si nu am fost un copil problema, ei m-au facut problema. Nu exista o reteta pentu a fi un bun parinte. Si eu o sa fiu mama, la un moment dat si cu siguranta o sa fac si greseli... Iti doresc tot binele si mai ales RABDARE.
acum 14 ani
Cu siguranta ca faptul ca a fost crescut de bunici si tu ai fost departe si-a pus amprenta asupra modului lui de gandire si de educatie. Faptul ca vine din provincie in Bucuresti, il poate considera un minus si probabil ca simte nevoia sa recupereze si sa demonstreze celor din anturaj ca este si poate fi la fel ca ei sau chiar mai mult. Poate ar fi bine sa incercati impreuna sa gasiti modalitati de a-i schimba anturajul sau de a-si face prieteni noi. Cu siguranta simte nevoia de prieteni. Poti sa il incurajezi sa intre in retele sociale de pe internet, chiar, doar de dragul de a socializa. Oricum se va simti protejat in spatele ecranului si probabil ca va putea spune adevarul despre el. Spune-i ca il iubesti si il apreciezi asa cum este: cu plusuri si minusuri ca orice om si acesta este motivul pentru care trebuie sa te considere cel mai bun prieten al lui. Iar prietenii nu se tradeaza. Poate ar trebui sa stie ca si parerea pe care o ai tu despre el ar trebui sa conteze. Ca nu trebuie sa demonstreze nimic nimanui in mod special, ca trebuie sa fie apreciat de anturaj pentru calitatile pe care le are, nu pentru banii pe care ii ofera in mod gratuit. Ia-l cu tine la job cat mai des cu putiinta, sa vada cum faci tu banii, poate asa apreciaza valoarea lor. Implica-l o perioada in socotelile casei, asta poate il va face sa priveasca intr-un mod mai realist lucrurile. Cheama acasa prieteni de-ai lui, ajuta-l sa se apropie de cei pe care ii simpatizeaza. Cumpara-i cu acordul lui bilete la evenimentele la care merg si cei din jurul lui: muzica, teatru, etc. Asa macar va folosi banii si in interesul lui si va avea preocupari comune, altele decat sa faca cinste prietenilor lui. Pot fi niste variante....
acum 14 ani
Buna ziua ,si va multumesc tuturor.
Azi am reusit ,fiind mai calma , sa citesc pe indelete toate postarile voastre.Chiar daca nu toate sunteti mame, si nici una dintre voi nu ma cunoasteti, ati gasit timp sa cititi,si sa-mi dati un sfat. Acum voi incerca sa raspund pe rand , ce am facut si ce voi incerca sa mai fac in continuare.
acum 14 ani
La primele fapte i-am povestit mamei mele, apoi mi-am dat seama ca am gresit si sa explic si de ce. Eu aici mai vorbesc, ma mai descarc emotional intr-un fel sau altul, ea nu are cui povesti si nu poate face altceva decat sa sufere.A vorbit cu baiatul , i-a explicat si ea ca nu e frumos, ca nu asa se razbeste in viata, ca nu ma are aici decat pe mine si ca el este cel care trebuie sa ma protejeze de probleme nu sa creeze probleme, ca ei,bunicii au mare incredere in el si vor sa auda numai lucruri bune despre el, ca este iubit de toata lumea drept dovada dorinta lor de a ramane la liceu langa ei si a mea de a veni langa mine .(pana la urma am hotarat sa decida el)Dupa ce i-am povestit ,de cate ori sunam acasa ii statea inima .Acum s-a mai linistit ,m-am obisnuit sa sun la ore fixe , zilnic, in felul asta stie ca nu sa mai intamplat nimic si ca e doar telefonul zilnic.De multe ori ma simte si ma intreaba daca s-a mai intamplat ceva.
Pearcing si-a facut fara voia mea in spranceana,si ureche.Cel din spranceana sa infundat, pentru ca a fost facut in timpul scolii si la scoala nu avea voie.
Despre voluntariat .Am avut cateva actiuni la unele case de copii si ajutorarea unor copii bonavi dar nu s-a implicat foarte mult si nu am vrut sa il fortez. Cu toate ca unii dintre copii au locuit in repetate randuri la noi (3-5 zile) si a vazut problemele cu care se confrunta ei si parintii lor.Uneori mai intreaba de ei.
La restaurant sau in masina in drum spre casa incerc sa discutam , dar nu e decat un monolog pentru ca el nu vrea sa vorbeasca doar un "stiu eu de ce" dupa care nici un cuvant.Si credeti-ma de cand e cu mine nu am tipat odata la el.Cand face cate o problema ma blochez si nu mai pot vorbi cu nimeni nimic cateva ore sau chiar zile, abia dupa ce ma calmez incep sa discut incet si calm.Apoi plang . Atunci el vine si ma roaga sa nu mai plang promitand ca nu mai face , ca a gresit , fara a putea raspunde la intrebarea "de ce?".Doar ma roaga sa il iert si sa nu mai plang.
Cand a venit in Bucuresti, ii dadeam zilnic 10 ron, apoi la una din sedintele psiho, am hotarat la indemnul domnului psiholog sa ii dau o suma lunara pe care sa o administreze singur.Bineinteles ca dupa primele zile nu a mai avut nici un leu.
De mofturi....aici cred ca am exagerat.
Acum ca este pedepsit accepta mai usor unele lucruri .In felul asta caut sa-l inscriu la niste cursuri, dar din pacate trebuie sa hotarasc eu ca el nu vrea , si as fi vrut sa fie ceva ce iar face placere.Probabil ca niste cursuri de dans, chiar daca nu-i surade ideea .Ma gandesc ca il va atrage pe parcurs macar mediul in care va merge,si va reusi sa-si faca prieteni noi.
acum 14 ani
Suma lunara este cam greu de administrat, ar fi mai usor cu o suma saptamanala. Cam dificil cu adolescentii, trec prin perioade critice. Eu am 2 fete care nu mi-au facut probleme de genul celor povestite de tine, in schimb am avut perioade in care nu ne-am inteles. Nu ne-am inteles in sensul ca ele nu aveau ce sa vb cu mine, imi raspundeau numai daca le intrebam si atat.Intelepciunea de la noi, adultii, trebuie sa vina. Faptul ca fura din casa este foarte grav. Trebuie sa gasesti o cale sa-l dezbari de asta. N-ai spus daca mai ai si alti copii din a doua casatorie cu care, eventual, sa se compare sau sa i se para ca vede o diferenta de comportare. Greu e sa fii parinte! Nimeni nu ne invata, nu sunt retete valabile pt toti. Iti doresc intelepciune, tarie si rabdare.
Nu ai gasit ce cautai? Cauta intrebari similare
sau adauga o intrebare noua
Adauga o intrebare noua