Postata de sabina33 cu 13 ani in urma.
buna ziua,ma numesc Sabina si am doua fetite si am o problema cu cea mare(nu stiu cum sa incep)este mereu recalcitranta tot ti^pul tipa la sora ei iar pe noi ca parinti ne "judeca"(mai ales pe tata)indiferent de ce am face .....in urma cu un an am plecat din tara si ne-am stabilit in Franta ...aici merge la gradinita a invatat sa vb franceza si spun doamnele ca se comporta normal,acasa mereu nu ii convine cate ceva nu vrea decat sa stam amandoua in brate in pat sa nu facem nimic,eu zic ca ii acord f multa atentie ne jucam impreuna,dansam impreuna face multe lucruri impreuna dar nu pot sa inteleg ce se intampla cu ea la un momentdat pt ca nu ii mai convine nimic si cel mai rau este ca am constatat ca nu o intereseaza decat persoana ei ...........se poate sa fie prea rasfatata?plecarea departe de casa sa aiba repercursiuni asupra ei?ciudat este ca in Rom nu vroia sa mearga la gradi ,aici se duce fara probleme,mi as dori sa o pot intelege ,va multumesc
Adauga raspunsacum 13 ani
Buna ziua
Bineinteles ca se intimpla ceva cu fetita
Din ce spuneti deduc ca ati schimbat domiciliul de 2 ori , nu mai spun ca sunt tari diferite
Ginditiva cit de greu va fost si dumneavoastra
Unele persoane se pot adapta mai usor altele mai greu; au nevoie de mai mult timp
Asa cum bine ati sesizat un punct bun este faptul ca a acceptat sa mearga la gradinita si ca se comporta bine.
Asta inseamna ca sunt si lucruri bune
Puteti pe linga ceea ce faceti cu ea impreuna sa ii dati asigurari ca o iubiti, ca este un copil deosebit fara a face comparatie intre ea si sora ei
Valorificati spunindu-i tot ce este pozitiv
La fel poate proceda si tata
Nu inteleg ce inseamna "ne judeca"
In esenta este posibil(este doar o ipoteza - si pentru a o valida sau nu este necesara cel putin o consultatie) cel mai probabil ca fetita sa va spuna intr-o alta forma ca se simte nesigura si ca are nevoie de parintii ei
Asta nu inseamna ca nu ii oferiti asta, numai ca, are nevoie de mai multe certificari
Va doresc numai bine
Cu drag
Liliana Puchea
Consiliere Psihologica, MS
Tel 0722 207 760
Adresa cabinet : Bucuresti, str. Academiei, nr 7-9 , et.1, cam 21-22
www.psihoterapiecabinet.com.ro
acum 13 ani
Ca prim nascut s-a bucurat de siguranta, rasfat si afectivitate pana la venirea celui de al doilea copil care a ocupat locul in afectiunea si interesul parintilor. De aici decurge un sentiment de frustrare urmat de tentative de recastigare a pozitiei pierdute(acasa mereu nu ii convine cate ceva nu vrea decat sa stam amandoua in brate in pat sa nu facem nimic). Uneori pot aparea comportamente dure, agresive, incapatanare, refuz.
Un alt aspect poate fi si rasfatul, dar as dori sa va intreb daca tatal acorda mai multa atentie celei mici, sau si-a dorit mai mult al doilea copil,,,,
acum 13 ani
le acordam atentie la amandoua in aceasi masura nu facem nici o diferenta,si ea stie ca noi o iubim(mai ales tatal si profita de orice situatie bazanduse pe slabiciunile lui)si simte asta sunt sigura dar cred ca asta ii si felul ei de a fi
acum 13 ani
Care a fost reactia ei la aflarea starii dumneavoastra de graviditate si ulterior la nasterea celei mici?
acum 13 ani
a fost incantata,vb cu bebele din burtica ii canta,pupa burtica,apoi dupa nastere a fost inebunita dupa si acum daca o cert un pic pe cea mica imediat ii sare in ajutor ,se iubesc reciproc si la p***aoare sunt unite........eu cred ca problema ii totusi la sotul,nu le spune niciodata NU SE POATE si le rasfata f mult ,iar pe Maria o iubeste si a iubit-o enorm de mult(cea mare)....atunci cand a plecat sotul sa si gaseasca serviciu aici a fost ff trista,se trezea noapte si il striga.......acum de exemplu cand vine tati acasa ii sare in brate ,daca eu sunt plecata cand revin acasa nu se intampla la fel
acum 13 ani
Inteleg ca rolurile s-au schimbat in familia dumneavoastra, mama este cea care impune limite, restrictii, iar tatal este cel ingaduitor, cel putin asta reiese comparand reactiile Mariei la venirea mamei si a tatei.
O permisivitate exagerata va avea ca efect imediat neascultarea, care reprezinta refuzul copilului de a asculta de o autoritate, in primul rand de familie. Acest refuz genereaza conflicte permanente, in familiile unde nu exista un echilibru intre dragoste si pedepse, unde exista restrictii excesive sau libertate excesiva sau in familiile cu pareri contrarii legate de educatia copilului.
Disciplinarea copilului inseamna mai intai de toate formarea, educarea, instruirea, mustrarea, corectarea si indreptarea unor comportamente prin invatarea copilului pe ce cale sa mearga prin iubire si convingere si fermitate.
Disciplinarea inseamna coerenta si constanta in ceea ce i se cere copilului, nu cicaleala si autoritate exagerata. Disciplinarea inseamna in primul rand afectiune si corectitudine si nu trebuie uitat mai ales faptul ca nu este nevoie sa constrangem copilul sa devina perfect pentru a merita dragostea noastra de parinte.
Astfel, parintele trebuie sa devina o autoritate plina de intelegere, dedicand suficient timp pentru a-si cunoaste copilul in profunzime, nevoile si durerile lui.
acum 13 ani
Buna ziua,
am citit mesajele postate, spui ca o cearta pe fetita mai mica si pe tata il judeca.Nu inteleg ce inseamna "il judeca",Esti ingrijorata ca la un moment dat nu ii mai convine nimic...poti spune mai multe? cand, cum, ce face? Crezi ca poate sotul o rasfata pentru ca nu ii spune "NU"... este posibil. Daca nu se impun reguli concrete si stabile copii nu vor asculta de autoritate se vor opune sarcinilor, si vor avea tendinte de grandoare. Posibil sa o fi marcat plecarea in Franta dar acum totul poate reveni la normal.Astfel familia sa functioneze adaptat si fericit.
Mult succes!
Nu ai gasit ce cautai? Cauta intrebari similare
sau adauga o intrebare noua
Adauga o intrebare noua