Ce se intampla cu mine? *Ajutor*
Postata de 0423M cu 13 ani in urma.
De multi ani ma simt intr-o tristete continua, care s-a mai intensificat in anumite momente, fiind insotita si de alte simptome. Acum cativa ani chiar am avut si niste ganduri sinucigase, pe care am incercat sa le opresc cat de repede mi-am dat seama de gravitate. Cred ca am avut niste dereglari si in ceea ce priveste comportamenutul alimentar, intrucat am apelat si la purgatii. Stima mea de sine este foarte scazuta si tinde sa fie undeva aproape de zero. Ma simt de multe ori nefolositoare, simt ca nu mai traiesc, ca existenta mea este absolut inutila. Am impresia ca sunt intr-un fel de bula care ma separa de lumea reala- in timp ce eu sunt "prinsa", ceilalti pot sa mearga, sa evolueze, sa devina mai buni. Am unele momente in care sunt extrem de irascibila si ma inchid in mine... plang din senin sau cand imi amintesc de unele intamplari neplacute care m-au afectat enorm. Traiesc in permanenta cu o teama oarecum nejustificata de a-i pierde pe cei pe care ii iubesc, in special cele doua prietene ale mele. Cred ca acest gand ma face, totodata, sa exagerez si sa devin extrem de protectiva, sa ma pun mereu pe ultimul plan si, totodata, sa cred ca sunt uitata din anumite gesturi sau cuvinte spuse sau nespuse. Am tulburari legate de somn... am perioade in care si dupa 12 ore de somn, ma simt extrem de obosita si alte perioade in care incerc sa adorm timp de 2-3 ore. Imi pierd speranta si increderea in tot si am impresia ca totul pare un fel de conspiratie, ca si cand toata lumea are ceva cu mine, ca si cand tot ceea ce fac este gresit. in ultimul timp ma simt extrem de epuizata si simt ca nu mai rezist, nu ma mai pot concentra, nu ma mai pot motiva, nu mai pot sa fac nici activitatile care altadata imi faceau placere, mi se intampla sa uit lucruri pe care tocmai le-am spus sau le-am auzit, desi am fost atenta si pe moment am inteles. Ma simt vinovata, ca si cand mi-am ratat intreaga viata (desi am doar 17 ani) si de multe ori ma izolez si incerc sa ma ascund... uneori imi doresc sa pot sa fac o pauza de la viata, pe termen nelimitat, in care doar sa stau in umbra si sa observ. Am episoade in care ma simt atat de trista, stresata, nervoasa sau alte stari negative in care imi regasesc refugiul in mancare si devorez in viteza, de parca viata mea ar depinde de asta, dupa care simt o mare vinovatie si un gol in mine. Am, totodata, si dureri de spate infernale care ma fac sa cred ca provin din cauza pozitiei mele defectuoase, probabil o cauza a lipsei increderii in sine. Din cele expuse anterior, as vrea sa cer ajutorul fiindca nu stiu ce sa mai fac... si nu stiu ce se petrece cu mine... de ce anume sufar? Cum pot remedia problema? Va rog sa ma ajutati!
Va multumesc anticipat!
Raspunsuri (9)
acum 13 ani
Din cele expuse,
tristete, ganduri sinuciagase, stima de sine scazuta, sentimente de inutilitate, sentiment de derealizare, anxietate, tulburari legate de somn, lipsa de speranta, sentimente de ineficienta, lipsa de concentrare, sentimente de vinovatie,
peste care se mai adauga tulburari de alimentatie, dureri de spate,
se poate pune cu usurinta un diagnostic de depresie dar desigur nu pe un site ci intr-un cabinet psihologic.
Asadar iti sugerez sa apelezi urgent la o echipa formata de un psihiatru si un psiholog care sa puna diagnosticul si sa puna la punct un plan terapeutic.
Iti doresc multa sanatate!
acum 13 ani
POATE OMUL NU ARE BANI SA MEARGA LA UN PSIHOLOG.....TOCMAI DE''ASTA APELEAZA AICI....PE SITE-UL ASTA--.LA CE ATI MAI FACUT SITE''UL_?TRAIM IN ROMANIA...WELCOME...............UFFFFFF
acum 13 ani
Acuzele pe care le descrii indica faptul ca ar trebui sa consulti un psihoterapeut si un psihiatru ceea ce ar permite un tratament adecvat virstei si problematicii tale si care trebuie urmat si supravegheat indeaproape aducindu-ti ajutorul de care ai atita nevoie astfel incit finalitatea lui sa iti poata permite sa te bucuri de viata
Iti doresc succes in demersul tau
Liliana Puchea
Consiliere Psihologica, MS
Tel 0722 207 760
Adresa cabinet : str. Academiei, nr 7-9 , et.1, cam 21-22
www.psihoterapiecabinet.com.ro
acum 13 ani
ce zici tu se cheama depresie ! si sufar de acelas lucru ........doar ca e alta povestea !
acum 13 ani
ceau nu esti singura care trece prin asemenea stari ,si eu am perioade cand simt ca nu mai pot merge mai departe ca nu mai fac fata si mi se pare ca traiesc degeaba.dar cand am asemenea stari gasesc persoane apropiate mie care stiu sa ma asculte ,si ma ajuta sa ies din acea stare defectuoasa,ma implic foarte tare in munca si acest lucru ma ajuta sa uit persoana mea si imi revin .viata are si parti frumoase trebuie doar sa deschidem inima si mintea ca sa le putem vedea mult succes,si nu uita prietenii sunt si ei buni la ceva
acum 13 ani
si eu am aceeias problema ca "0423M",exclusa faza cu mancarea.....si nu dorm de mai bne de 3 zile....asta ma sperie pt ca arat de parca as fi inviat din morti am ochii rosi si de deabea de mai pot sa-i tin deschisi...:|
acum 13 ani
De mai bine de un an de zile ma confrunt cu o frumusete de depresie. Au fost 3 luni in care nu am putut sa dorm, sa mananc...nu stiu cum am reusit sa mai supravetuiesc.... Dandu mi seama ca lucrurile luase o intorsatura nefavorabila vietii mele si nu numai a vietii mele ci si a oamenilor care ma iubeau, am reusit sa mi reven pentru o perioada, ca acum sa ma simt din nou coplestita de sentimente care ma cutrumera...daca inainte nu reuseam sa dorm, acum,oricat de mult as dormi, ma simt atat de epuizata incat nu ma mai pot concetra sa fac ceva...e trist ca uneori ne simtim asa...
acum 10 ani
Am scris in google "ce se intampla cu mine" si am gasit asta...este inetersant faptul ca am aproape aceleasi stari ca si 0423M...in primul rand nush ce se intampla cu mine ma enerveaza aproape tot ce imi zic unii oameni ceea ce ma face sa fiu mai rautacioasa...cand colegii mei fac glume cu mine am impresia ca vor doar sa ma jigneasca iar cand eu spun ceva imi lasa impresia ca nimic din ce zic eu nu e interesant si nici ei nu par interesati de ceea ce zic eu ...si sunt mereu trista imi vine sa plang si nu ma simt bine decat acasa in dormitorul meu unde sa nu vad sa nu aud nimic...si poate cu iubitu meu ca la el nu ma deranjeaza nimic ma iubeste si ma asculta si ma sustine...oare de asta am nevoie ??? de mai multa atentie si iubire de la cei din jur?? Prietene de suflet nu am nici macar una ...nici asta nu stiu de ce simt ca niciuna nu poate fi langa mine asa cum am eu nevoie...iubitul meu este totul ptr mine prietena iubit ....si toate cele....starea mea poate se datoreaza si de plecarea mamei mele la munca in italia si lasanduma cu tata si bunica ???...nu stiu de ce cred ca sufar si eu de o depresie dar nu vreau sa accept asta nush nush as avea asa multa nevoie de ajutor
acum 10 ani
Buna, Ruby!
Iti recomand sa mergi la un medic psihiatru, acesta te poate ajuta mai mult decat iti poti imagina. Nu ai de ce sa te temi, in cel mai rau caz, nu te mai duci si nu il vei mai intalni niciodata, nu veti mai avea tangente. Da-ti tie aceasta sansa. Din ceea ce am experimentat, am observat ca poate sa te ajute si psihoterapia. Eu nu am putut beneficia prea mult de aceasta posibilitate din motive financiare, insa merita o sansa daca ai ocazia. Fii prietenoasa cu cei din jur si sigur vei intalni la un moment dat persoanele potrivite, nu trebuie sa renunti, merita aceasta asteptare. Fii atenta sa nu fii foarte dependenta de o persoana ca in cazul in care aceasta nu va mai face parte din viata ta, sa fii distrusa, incearca sa fii deschisa cu tine si sa alegi ceea ce e bine pentru tine.
Sper sa ajungi sa citesti acest comentariu, sper sa iti fie mai bine pe viitor.
Vezi si alte informatii utile
Cum pot gasi un psihoterapeut bun? Psihoterapeut Lavinia Stoian ne vorbeste despre cum iti revii dupa decesul unei persoane dragi De ce romanii nu cer ajutor de la psiholog? Program national de asistenta medicala, psihologica si sociala a consumatorilor de droguri - 2009-2012 Exercitarea profesiei de psiholog cu drept de libera practicaNu ai gasit ce cautai? Cauta intrebari similare
sau adauga o intrebare noua
Adauga o intrebare noua