Ce sa mai fac?

Amandoi am mai fost casatoriti.Ea a avut un baiat din prima casatorie eu doua fete.Da fica mea cea mica la un moment de suparare a spus ca va cere 50% din tot ce vom dobandi noi si asta a fost inceputul sfarsitului.Desi se putea dovedi cu acte totul ea a preferat sa nu isi puna baiatul pe drumuri pe la tribunal in caz de ceva.Casa in care locuiesc este a ei,acum nu chiat toate bunurile ii apartin dar casa si masina da.Dar si eu am investit o gramada de bani acolo si in casa si in masina.Acum sunt doar un simplu chirias.M-a rugat sa o las sa si pastreze numele sa nu afle lumea ca a divortat.Relatia noastra este sau a fost una normala dar ma deranjeaza anumite lucruri care zic eu ca nu isi aveau rostul.Cel putin nu la noi dar asta este viata.Ma gandesc sa ma mut si in felul acesta voi scapa de un factor de stres si nu voi mai deranja pe nimeni.Oare fac bine.Cu stima

Stimata doamna cred ca ati inteles gresit mesajul,eu imi iubesc la fel de mult si fetele iar atunci cand am facut pasul acesta sa stiti ca am gandit cu inima pt. ca acea parte a corpului la care faceti referire nu functiona.Da este adevarat ca stie sa isi protejeze averea aici va dau dreptate dar de aici si pna la situatia in cauza este cale lunga inca.Cu stima

Buna dimineata!
In acest moment sunt total dezorientat.Am facut multe compromisuri la viata mea,eu am fost tipul de om care intotdeauna am ajutat pe altii si pe mine m-am lasat ultimul.In aceasta dimineata mi s-au oferit doua variante:una fie sa ma internez intr-o clinica de psihiatrie pt. ca "lumea" a ajuns la concluzia ca eu sunt bolnav ,fie in cel mai scurt timp max 48 de ore sa ma mut in gazda.Este foarte adevarat pe mine m-am neglijat mereu si uite unde am ajuns.Multumesc

Este foarte adevarat de multe ori nu am cu cine vorbi aceste probleme pt. ca eu nu am pe nimeni linga mine.M-am mutat din orasul meu in orasul ei si aici nu cunosc pe nimeni.De multe ori si eu imi doresc acest lucru dar nu am omul cu care sa pot discuta.Stiu ca acum este momentul sa rup pisica in doua cum se spune dar nu vreau sa gresesc si sa imi para rau.Aici este problema desigur ca inainte de a face pasul final voi accepta si o discutie cu un psiholog dar stau si ma intreb oare numai eu sunt cel vinovat de toata situatia?Mi-am dorit o familie adevarata am crezut ca am gasit-o,mi-am dorit sa pot calatori cu sotia dar nu pot,mi-am dorit foarte putin de la viata dar vad ca si acel putin nu il pot avea.Sincer undeva in sufletul meu raspunsul este sa pun capat acestei relatii si sa ma gandesc la mine si la sanatatea mea.Multumesc.

Iti multumesc frumos pentru randurile scrise.Ai dreptate nu sunt un barbat ca multi altii,eu am fost un copil necajit,am invat de mic ce este munca,am invatat crezand ca asa imi va fi mai bine.Cele doua fete ale mele le-am crescut singur pana la varsta de 6 ani si nu mi-a fost usor.Eu cred in idealul de familie si la varsta noastra cu conditia sa gasesti acea jumatate care sa fie chipul tau in oglinda.Sunt un tip care fac de toate si muncesc la greu chiar crezi ca cateva clipe de odihna intr-o statiune undeva ar fi un cap de tara? Chiar asa domestice au devenit femeile mai ales ca 65% din costuri sunt finantate de altii? Ma indoiesc iar de aventura nu poate fi vorba ,am trecut de faza aceia.Oricum ma bucur sa aud si alte pareri.O zi buna.