Postata de cristian2012 cu 12 ani in urma.
Buna seara. ma numesc cristian am 16 ani si sunt din bucuresti.
Am mai intrebat referitor la problemele mele in intrebari precedente. dar sunt mai nelamurit.
Inainte cand credeam ca totul este de la lovitura de la cap. dar nu e asa. lovitura la cap nu imi provocase nimic. As vrea sa spun ca nu am fost la psiholog,psihoterapeut etc. Dar acum va cer ajutor si nu voi sta pe ganduri daca primesc sfaturi utile.
Totul a inceput cred ca acum 3 sau chiar 4 ani Cand aveam 11 sau 12 ani.
Aveam cam 8-9 ani,Eram in parc si ma dadeam intr-o roata care se invarte cu alti prieteni si cu matusa mea, ea (matusa mea)ma invartit atat de tare incat m-am speriat si am avut un atac de panica.
Totul a fost ok la vremea aceea. nu se intampla nimic, am trecut peste si am uitat povestea.
Dar de la varsta de 11 sau 12 ani am inceput sa am Absolut TOATE simptomele Tulburarea de depersonalizare
- sentimente continui sau recurente ca persoana este un obsevator din afara a propriilor ganduri, a corpului sau a unor parti ale corpului;
- amorteala simturilor sau a raspunsurilor la lumea din jur;
- senzatia ca persoana este un robot ca si cum ar trai intr-un vis sau intr-un film;
- senzatia ca persoana nu are control asupra actiunilor sale, inclusiv vorbirea;
- constientizarea faptului ca acest simt de detasare este doar o senzatie si nu realitatea.
Alte simptome pot fi:
- senzatia ca partile corpului, mainile, picioarele sau intreg corpul par deformate, micsorate sau marite;
- senzatia ca persoana se priveste de sus, ca si cum ar pluti in aer;
- sentimentul de deconectare emotionala de persoanele la care pacientul tine.
De atunci, (Nu tot mereu) viata mea nu mai e la fel, asta mi-a facut probleme in viata si vreau sa scap de problema asta. Chiar si acum cand scriu simt acele simptome.
Da recunosc, cred ca probleme sau agravat in 3-4 ani de zile in care nu am facut nimic.
Dar acum vreau sa scap. nu vreau sa traiesc cu asta toata viata cu aceasta problema.
As vrea sa pun accent pe simptomele mai grave.
- senzatia ca persoana este un robot ca si cum ar trai intr-un vis sau intr-un film;
- amorteala simturilor sau a raspunsurilor la lumea din jur;
- senzatia ca persoana se priveste de sus, ca si cum ar pluti in aer;
- senzatia ca partile corpului, mainile, picioarele sau intreg corpul par deformate, micsorate sau marite;
- constientizarea faptului ca acest simt de detasare este doar o senzatie si nu realitatea.
ce imi declanseaza aceasta senzatie?
Eu sincer sa fiu nu stiu sigur, dar tot ce stiu este ca.
Aceaste simptome de depersonalizare Apar cand: Sunt intro masina, sunt in tramvai, autobuz,metrou,daca sunt in mijlocul unei multimii de oamenii . Daca stau pe loc si tot ce e in jurul meu se misca rapid. daca eu ma misc cu ceva foarte rapid.
Si mai grav sa spun...aceste simptome mai apar si Degeaba.
cand pur si simplu de exemplu merg pe strada. si dintr-o Data incep sa am acele simptomme.
Senzatia aceasta dureaza intre 30-40 de minute. DEPINDE
as vrea sa va mai spun ca aceasta senzatie dispare tocmai cand ma distrage ceva, o uit (adorm seara si a 2 a zi nu mai stiu ca ieri a a avut loc)
Sau pur si simplu dispare de la sine.
Dar cel mai rau e cand apare inapoi. Iar asta este foarte stresant pentru mine fiindca m-am saturat. Sper ca mi-ati inteles problema si ati avut rabdarea sa citit totul. Daca imi puteti da niste sfaturi, unde sa ma duc (Sunt din Bucuresti) ma voi duce. Va multumesc mult!
Sper sa primesc ajutor! numai bine.
acum 12 ani
Salut, Cristi!
Senzatia de depersonalizare este adesea tranzitorie si se rezolva spontan. Tratamentul este justificat doar daca tulburarea este persistenta, recurenta sau deranjanta. Psihoterapia poate fi utila uneori, dar niciunul dintre tratamente nu s-a dovedit eficient pentru toate persoanele interesate. Totusi, recuperarea completa este posibila la multi, in special la cei ale caror simptome au aparut in legatura cu factori de stres, care pot fi rezolvati prin tratament. Sunt insa si persoane care nu raspund bine la tratament, dar care se pot ameliora singuri, treptat. In definitiv, fiecare om traieste ocazional experienta disocierii fara a fi rupt de realitate. Spre exemplu, o persoana poate sa conduca automobilul spre o anumita directie si, la un moment dat, sa realizeze ca nu-si reaminteste multe aspecte din perioada in care conducea, datorita preocuparilor legate de grijile personale, unui program de la radio sau unei conversatii cu un pasager. Intr-un fel asemanator, cand trairea si perceperea sinelui sunt tulburate, apare senzatia de depersonalizare. Practic, fiecare om se afla intr-o anumita tensiune care il poate motiva sa caute un raspuns la problema identitatii personale care sa-l satisfaca. Cu precizarea ca, cele mai mari probleme ale vietii, chiar daca nu pot fi rezolvate, pot fi insa depasite.
acum 12 ani
Buna dimineata,
Ce iti recomand mai intai este sa vorbesti cu parintii tai si sa le povesteti despre starile prin care treci si cat de ingrijorat si speriat esti. Sa ii rogi sa te duca la un specialist. Spun toate acestea pentru ca esti inca minor si este important sa ai acordul lor si vei avea nevoie sa ai si sprijinul lor in continuare.
Imi dau seama ca citind atatea pe internet pot sa iti provoace o confuzie si mai mare si, de asemenea, sa creasca nivelul anxietatii. Fiecare om este unic si problemele sale sunt unice. Acele clasificari sunt facute pentru a ajuta specialistii sa incadreze clientii cu diverse afectiuni. Asta nu inseamna ca in psihoterapie folosesc o singura reteta pentru toti clientii mei. Fiecare interventie psihoterapeutica este unica si adaptata clientului si se schimba pe parcurs in functie de nevoile sale.
Daca vrei poti vorbi cu parintii si sa ma contactati, eu lucrez in Bucuresti.
acum 12 ani
VA multumesc, am vorbit cu mama mea si mia spus ca imi va plati o sedinta la dumneavoastra. va rog imi puteti lasa numarul de telefon?
acum 12 ani
Numarul meu de telefon este 0728.47.15.06. Te rog sa imi amintesti cand ma vei suna ca am vb aici.
acum 12 ani
Sunt de acord cu propunerea Roxanei. A merge la psihoterapeut ar trebui sa devina ceva normal in ziua de azi. Mai ales ca acesta ofera, printre altele, si servicii de dezvoltare personala, consiliere, consultanta.
Mai precizez doar ca "sentimentul cald şi personal de sine" are nevoie sa difuzeze si in constiinta, si in corp. Constiinta poate fi la fel de straina, ostila si infricosatoare ca si corpul. Motiv pentru care caldura personala a constiintei poate fi o implinire la fel de mare ca personalizarea corpului. Atat constiinta, cat si corpul sunt pe cat de anonime, pe atat de potential si variabil personale. Eul personal poate pierde sau poate sa nu aiba niciodata contact cu zone largi ale constiintei sau corpului.
Depersonalizarea nu este doar pierderea contactului cu corpul. Conştiinţa sufocă corpul, corpul sufocă conştiinţa: care personalizează-depersonalizează pe care? Fiecare poate fi mai mult sau mai puţin personal sau impersonal: de unde vine sentimentul cald şi personal de sine?
Iata doua intrebari pe care vi le propun amandurora spre reflectie. Totodata, va urez o calatorie care sa va fie in egala masura de folos in cautarea adevarului.
Cu prietenie,
Liviu
acum 9 ani
Salut la toată lumea ! Mai intră cineva pe acest site ? Va rog frumos , ma confrunt si eu cu aceeași problema de depersonalizare. Lăsați va rog un mesaj dacă încă mai intra cineva aici , sunt foarte disperat , va implor !
Nu ai gasit ce cautai? Cauta intrebari similare
sau adauga o intrebare noua
Adauga o intrebare noua