Postata de Utilizator11554121240 cu 5 ani in urma.
Buna ziua. Am 25 de ani și de curând am terminat o relație de aproape 3 luni cu un băiat de 28 ani. Eu sunt o fata virgina, el având mai multe relații până acum. A fost prima mea relație, nu am avut până acum iubit. I-am zis că trebuie să aibă răbdare cu mine și a zis că va avea toată răbdarea din lume. Dar mai mult de 6 luni nu mai poate aștepta. Ne-am cunoscut prin Facebook. Chiar la inceputul anului 2019.A intrat pe messenger și am vorbit. Ne-am întâlnit și de la a 2 a întâlnire am inceput sa fim într-o relație. Dupa câteva săptămâni a recunoscut că e foarte deschis sexual și că nu poate și nici nu vrea sa sa lase. Am acceptat asta la el și am început să discutam și chestii intime. Am acceptat că nu avea mașina, că are doar studii medii, era fumător de narghilea, pasionat de jocuri PlayStation și era de alta religie. Eu sunt și credincioasă și merg la biserică. El nu merge. Doar o dată sau de 2 ori pe an. Eu sunt ortodoxa și el a fost botezat la catolici, dar a fost crescut de bunicii lui care erau baptiști. Când a început postul Paștelui i-am spus că vom renunța la anumite chestii (intime mă refer). După o relație de 2 luni și ceva, aproape 3 luni mi-a trimis un mesaj pe Facebook, după ce am adormit că nu poate să continue aceasta relație deoarece nu se simte împlinit că în ultima vreme doar chestii de rutina vorbim, a crezut că vom avea și relații intime,dar a crezut că nu sunt pregătită, deși eu eram pregătită. Doar am vrut sa vad cat va aștepta. Și nu am vrut sa avem relații in timpul postului. Și că eu merit un băiat cuminte, cu bun simt, educat ca mine, să meargă cu mine la biserica și el fiind exact opusul acestor lucruri și că mai mult de o prietenie nu poate să îmi ofere. La început amândoi am zis că suntem compatibili, dar acum s-a gândit că nu suntem compatibili. Că nu sunt ceea ce el așteaptă și invers. Poate că are putina dreptate. Dar eu eram dispusa sa îl accept așa cum e. Chiar dacă suntem opuși. M-am îndrăgostit și m-am atașat foarte tare de el. Și chiar am vrut sa am relații intime cu el. Că nu mai vreau să rămân virgina la 25 de ani. Acum că a trecut o săptămâna mie foarte dor de el și îmi lipsește mult. Nu știu dacă și el simte asta. Că a zis, că m-a iubit, dar eu știu că atunci când iubești faci orice pt partenerul tau. Am incercat sa îl fac să se răzgândească prin mesaje că în fața nu a avut curajul sa vorbească cu mine dar nu am reușit. Ultima data când am fost cu el m-a îmbrățișat tare, și am presimțit la plecare că se va întâmpla ceva. Ce sa fac sa îl recuperez? Că nu pot să îmi găsesc pe altcineva, nu sunt in stare. Eu fiind și pretențioasă, uitand-uma după aspectul fizic. Oare am intrat în depresie? Că de, când s-a despărțit de mine nu mai am pofta de mâncare, nu mai dorm așa mult ca înainte. Ce sa fac? Nu am nici prieteni cu care sa ies. Oare sa mai las băieții să aștepte după mine? Cel puțin 3-4 luni? Sau sa incep viața sexuală atunci când simt că vreau? Chiar daca se va intampla după o lună sau după care cateva saptamani? Că eu am simțit de 2 ori că vreau sa am relații intime cu fostul iubit, dar m-am abținut că am vrut sa aștepte după mine cel puțin 4 luni. Dar văd că nu a asteptat. Unii îmi zic sa nu mă milogesc la el că trebuie să am și eu demnitate, alții să încerc să îi mai scriu pentru ultima oară. Familia mea e deja supărată pe el, mai ales mami. Ii foarte nervoasa. Că parintii mei sunt divorțați și locuiesc cu mami. Nu l-am văzut pe tatăl meu de când aveam 2 ani. Și tatăl lui a divorțat de mama lui, s-a recăsătorit și de vreo 4-5 ani a decedat. Dar ei au mai ținut legătura. Eu in schimb cu tatăl meu nu am tinuț deloc legatura, deși trăiește. Ce sa fac? Să ii mai scriu sau sa ii dau pace să își continue viata fara mine și eu fara el, deși sunt foarte deprimată și sufăr încontinuu. Oare am greșit și eu că nu am luat inițiativa și că i-am zis sa vina cu mine la tara de Paști și să mergem la biserică? Că eu asta simt că sunt greșelile mele. Și că i-am cerut să nu mai vorbim chestii intime în timpul postului. Si am inapoiat cadourile pe care mi le-a oferit. Un elefant de plus și 100 Ron că mi-a luat lotiuni de corp și cum le-am folosit i-am dat 100 Ron. Oare am gresit? Că nu am putut sa tina elefantul că îmi amintește de el .Si i-am scris și o scrisoare de adio. Deși am fost nervoasa și am spus unele cuvinte care erau la nervi. Ce sa fac?
Adauga raspunsacum 5 ani
Buna seara. Iti recomand psihoterapie cognitiv-comportamentala. Ai nevoie de un spatiu sigur, in care sa poti spune orice fara a fi judecata sau blamata. Ai nevoie sa te cunosti, sa fii tu insati, nu jucaria vreunui individ oarecare. Inainte de a spune cuiva "te iubesc", invata sa te iubesti pe tine, fiindca, dca tu nu o faci, nu o va face nimeni, oricat ai cere asta...
Nu ai gasit ce cautai? Cauta intrebari similare
sau adauga o intrebare noua
Adauga o intrebare noua