Postata de andrei87 cu 16 ani in urma.
buna am 17 ani si am si eu o problema mai delicata. o probema cu mine insumi. sunt o persoana care face tot ce i se cere si din aceasta cauza multe persoane profita de pe mine. de mica am fost lasata la stra unchiul si matusa mea si am stat acolo 7 ani oiar ai mei veneau la mine doar din cand in cand. dar ii inteleg pt k erau tineri indragostiti gelosi si nu ii condamn pt asta. dar mereu am cautat afectiubne si atentie. problema mea e ca nu prea stiu sa ma descarc si acum incep sa inebunesc psihic. ai mei sunt foarte dificili am incercat sa vb cu ei dar mereu imi inchid gura k pana la 18 ani ei decid iar eu nu. inteleg ei sunt parintii dar vreau sa fiu mai intelegatori ei si acum se tot cearta si isivb foarte urat unul cu celalalt. imi fac sa imi pierd increderea in mine sa cred k chiar sunt ultimul om d pe pamant. si eu chiar sunt un copil bun mereu la locul lui si care mereu i-am ascultat. as vrea sa nu mai pun tot ce zic sau fac la suflet pt k simt pur si simplu k inebunesc. ii iubesc enorm d mult si nu vreau sa-i ranesc cu nimic. pretenul meu imi zice k trebuie sa nu mai gasesc scuze pt altioi. nu fac decat sa ma mint pe mine insumi. trebuie sa fac ceva altfel chiar innebunesc. stiu k ar trebui sa fiu mai indiferenta dar imi e prea greu.sa vb cu ai mei nu are rost k nu ma asculta. va rog sa ma ajutati!
Adauga raspunsacum 16 ani
O sa-ti scriu pe scurt.Chiar daca nu crezi, toti am trecut la varsta ta prin aceleasi stari si frustrari. Desigur ca afectiunea celor din jurul tau si a mai ales a familiei, sunt esentiale, DAR trebuie sa "te privesti" de-acum ca pe un adult, deci cu mai multa incredere! Da, inca trebuie sa accepti ca poate ai tai iti impun anumite lucruri care nu-ti plac, inca pare ca tot ai de dat "examene", dar in acelasi timp trebuie sa vezi mereu partea buna a lucrurilor. Ia incearca sa vezi ce lucruri iti plac, cu ce te pot ajuta cei din jurul tau si cu ce te poti ajuta tu insati efectiv. Daca nu gasesti motive sa fii optimista, inseamna ca problema e la tine, nu la cei din jurul tau...Incearca sa fii obiectiva! Ai o gramada de calitati (pune-le pe hartie daca nu ma crezi).Iar intre timp, fa ce ce-ti place: citit, muzica, desen, orice palpabil prin care sa te poti manifesta. Deci, in loc sa-ti spui "mi-e greu, nu sunt inteleasa", spuneti ca nimeni si nimic nu te va impiedica sa fii vesela! Sa vezi cum se schimba toate. Si poate iti gasesti si pe cineva cu care sa stai de vorba, o profa apropiata, o ruda mai cu experienta, cu noi:)). Sa ne scrii de bine!
acum 16 ani
Trebuie sa te concentrezi un pic asupra ta,nu mai fi atat de atenta la cei din jur, fii buna si dreapta dar nu si naiva si molaie, e adevarat sunt parintii tai, e greau sa procedezi cu ei brutal, lasa-i sa te descopere cu adevarat, poate einu te cunosc suficient??
In mod categoric nu esti ultimul om......ce cuvant greu....calmeaza-te si vezi un pic de tine, daca te inteleg si ei bine, daca nu nu dispera, nu sunt ei suficient de atenti.
Vor fi la un moment dat, uimeste-i cu intelepciunea ta de copil de 17 ani. Esti inca un copil, un copil bun, ai un grup de prieteni? ai o persoana de inceredere cu care poti vorbi? E important sa discuti cu cineva care nu judeca si nu trage concluzii dupa ureche....
Ai grija de tine si sa auzim de bine.
Nu ai gasit ce cautai? Cauta intrebari similare
sau adauga o intrebare noua
Adauga o intrebare noua