Postata de Cornelia cu un an in urma.
Buna menționez faptul ca sunt fată si am 15 ani. Mam gandit ceva timp pentru acest pas pentru ca am nevoie sa discut cu cineva iar nu cred ca parinții ar fi o idee buna. De 2 luni am inceput sa plac o fata și ma simt atât de confuza pentru ca știu ca poate fi o fază dar pe zi ce trece sentimentele mele cresc si mie frica. Poate credeți ca sunt un copil si nu știu ce inseamna depresie anxietate frica de a spune opinia de a ma exprima dar eu trec prin toate astea. Nu am nevoie de ,,vindecare" am nevoie de sfaturi ale unui psiholog ori ceva de genul. Nu știu cum sa explic acest sentiment. De cand eram mica eram diferită si o intrebam pe mama de ce copii ma dau la o parte. Inca si acum o fac. Sunt clasa a 8 in ROMANIA si de a scapa de unele probleme ma pun sa studiez cate 5 ori 6 ore pe zi. Acest lucru ma poate calma. Dar tin sa spun ca pana acum nu am placut fete am avut preferinte obișnuite insa eu eram cu sentimentele cele mai puternice mereu si ei nu ma placeau. Ma intreb daca fac ceva greșit si mie frica sa le spun parinților de faptul ca imi place o fata. Pana la urma ei visează sa am o familie normala si copii dar eu nu imi vad un viitor. Niciodata nu lam vazut. Da imi doresc sa devin criminolog si sa ajung departe dar problema e ca nustiu dc sunt așa cum am ajuns sa fiu așa. Daca le spun nu o sa ma inteleaga si nu e ca și cum ea ar avea sentimente reciproce. Nu am de unde sa știu. Dar stiu ca întotdeauna eu sunt cea care tine la unele persoane si la iubesc maj mult decat ele. Poate pentru ca imi exprim emotiile si le spun. Nu stiu care e cauza. Nu am spus la nimeni pentru ca nu vreau sa creda lumea ca sunt o ciudata. Stiu ca lumea e rea si se întâmplă ca acest secret sa ajunga la urechile altora. Am impresia ca sunt o persoană defecta care asteapta sa fie reparată. Va rog ajutațima sa o fac singură!!
Adauga raspunsNu ai gasit ce cautai? Cauta intrebari similare
sau adauga o intrebare noua
Adauga o intrebare noua