Ajutor psihologic?

Postata de AndreiCiobanu cu un an in urma.

Deci, eu in momentul de fata sunt cu liceul terminat, bacul luat, toate frumoase... Cel putin asa ar trebuii sa fie. Problema este ca pe timpul liceului, am stat cu un prieten in chirie, pentru a nu face o deplasare lunga in fiecare zi. Lui nu prea îi păsa foarte mult de educatia lui, ac***a alte scopuri. El a terminat liceul cu 3 saptamani inaintea mea (era in alt liceu din acelasi oras). Lui nu i a pasat absolut de bac, nici nu l a luat, iar in cele 3 saptamani inainte de bac, ma chema in fiecare seara sa iesim in oras cu mai multi prieteni. De fiecare data am refuzat, preferand sa ma concentrez pe invatat. Dupa ce a trecut bacul, toate bune si frumoase, nu a mai fost nimic la fel. Prietenul meu nu m a mai chemat niciodata. De cateva ori am mers eu, dar el deja isi facuse alti prieteni buni, nu mai era acelasi lucru. In prezent, majoritatea timpului il petrec acasa cu parintii, ajutandu i cat pot, nu prea am unde sa merg fiindca la mine pe zona, nu prea sunt oameni de varsta mea, iar cei care sunt, stau cu prietenul meu si acolo este o atmosfera foarte incarcata pentru mine, iar fostii colegi de liceu, sunt la o distanta foarte mare. Simt ca la anii mei, ar trebuii sa socializez mult mai mult, dar chiar nu prea am cum si nu stiu cum. Mereu eu am fost o fire mai retrasa, cu bun simt, prietenul meu exact opusul. Asta m a facut si pe mine, putin mai "tupeist" dar nu suficient. Multi dintre prietenii din zona mea ma stiu mereu asa si de aceea, de multe ori, nu sunt chemat la diferite petreceri sau intalniri fiindca ei cred ca eu nu merg sau ca nu sunt genul care iese. Aici este si problema. Eu defapt, chiar vreau sa socializez mult mai mult, sa nu mai fiu acea fire retrasa si speriata, sa am mai mult curaj, sa ma comport si eu normal in societate. De multe ori nu am curajul nici sa merg pana la magazin, nu inteleg de ce, dar acest lucru se intampla mai ales cand sunt foarte multi oameni acolo. Stiu ca poate suna o problema mai degraba a unui copil, dar chiar este o problema serioasa. Inclusiv la facultate nu stiu daca sa merg sau ce sa fac fiindca mie teama ca nu o sa ma integrez stiind ca sunt asa speriat. Nu am avut cum sa incadrez aceasta problema intr-o faza, si nu am inclus aici toate detaliile, sunt mult mai multe chestii de zis dar cred ca acestea rezulta din ceea ce am zis aici. Ce ar trebuii sa fac? Este ceva gresit la mine?
Mentionez ca momentan nu imi prea permit o sedinta la psiholog, deci cam comoplicat