un sfat..

Postata de raluianni cu 11 ani in urma.

sunt disperata..simt un mare mare gol in stomac si o stare puternica de neliniste.am 25 ani,am avut pana ieri o relatie care a durat 7 ani,cu bune cu rele,am trecut peste toate el fiind genul impulsiv,agitat,eu exact opusul.a fost greu,l-a influentat foarte mult anturajul,m-am luptat sa il fac sa ia calea cea buna,a fost foarte bine,a mers la munca,acasa,eram impreuna tot timpul.luna trecuta a venit in tara "bunul" sau prieten..care se ocupa cu cumparare-c***a masini...de prin toata tara.cu toate ca l-am avertizat pe I. sa nu cumva sa mai faca asta,i-a intrat pe o ureche si i-a iesit pe alta.mi-a venit acasa la ora 12:30 noaptea,este plecat zi de zi vine numai seara acasa,nu raspunde la tel,daca raspunde zice ca il stresez...in fine,am facut curatenia generala,casa intoarsa pe dos,a plecat dimineata si a venit seara la 10..nu m-a ajutat la nimicccccc in afara ca mi-a zugravit camera,atat.seara cand a venit l-am intrebat doar de ce nu a venit acasa mai repede sa ma ajute la mutat,la ce era mai greu,a zis ca mi-e destul ca mi-a zugravit si ca imi bat joc de bunatatea lui,dintr-o data parca s-a transformat,a inceput sa tipe,sa ma injure,m-a strans de maini...am crezut ca mor..a auzit mama a intrebat ce se intampla..a zbierat ca noi de azi nu mai suntem impreuna si a plecat!!!si ieri m-a hartuit toata ziua cu tel de amenintare,ca ma bate,ca imi sparge casa,si sa ii dea parintii mei banii pe care el i-a dat ANUL TRECUT IMPRUMUT inapoi.s-a iscat un mare scandal,a venit acasa nervos l-a injurat pe tata foarte urat cu mami la fel-ceea ce asa ceva NICIODATA nu s-a intamplat..eu am facut o criza,un atac de panica si am ajuns la spital,am stat in perfuzii 3 ore,timp in care un tel nu mi-a dat.parintii mei sunt distrusi,eu sunt uimita,nu inteleg gestul lui,a zis ca nu ma mai vrea pt ca eu sunt pusa pe cearta din orice,ca nici nu ma mai ating de el...normal,daca s-a apucat de treburi murdare iar!ce era sa il felicit? dar acum ma simt groaznic,plang,cand nu plang imi vine iar sa plang,nu stiu nimic de el,nu stiu unde doarme ce face ma gandesc la el,mi-e foarte greu...i-am strans hainele,lucrurile,am simtit ca imi crapa inima...ce sa fac,nu inteleg...nu sunt perfecta,am si eu toane,dar ma deranjeaza ca a ales calea asta,ca nu mai vrea sa munceasca..sunt terminata efectiv...