SUNT GELOASA PE COPILUL PARTENERULUI MEU

Psihologia cuplului

Postata de SCUMPIK4414 cu 9 ani in urma.

Povestea mea este urmatoarea:sunt intr o relatie cu un barbat pe care il iubesc enorm de mult,este mai mare decat mine cu 13 ani,dar pt noi nu a contat varsta(cel putin inainte),atat el,cat si eu am avut cate o casnicie esuata,din ele au rezultat cate un copil,el are o fata de 9 ani iar eu un baietel de 3.Totul a mers minunat,suntem de un an si cateva luni impreuna,am trecut prin foarte multe ca sa ajungem aici,dar totul a parut mai usor pt ca ne completam si ne am oferit tot ce aveam nevoie ca si cuplu.Insa de aprox 4 luni totul s a schimbat radical intr e noi odata ce ne am mutat in casa unde el a trait aprox 8 ani cu fosta.Au inceput discutii legate de copilul lui,fata fiind in grija mamei,dar venint la noi cate 4 zile pe saptamana,el ii ofera foarte multa atentie,lucru care mi se parea normal odata ce si eu aveam atentia si toata iubirea lui,dar dupa cum am spus odata ce ne am mutat aici lucrurile s au schimbat radical,el pleaca cu fata lui la plimbari,pe noi lasandu ne acasa sp ca simte nevoia sa fie doar cu ea,iar mie nu mi pica deloc bine asta,il simt foarte rece fata de mine,indiferent la ce i spun si fara sa vreau ii reprosez ca nu mai este ca inainte,nu ma ia in seama,nu l mai intereseaza absolut nimic,decat copilul lui iar din cauza reprosurilor am ajuns sa nu ne mai vorbim,poate ca am gresit ca i am reprosat ca ii ofera mai multa atentie copilului lui,am fost egoista,dar el nu intelege ca am spus asta doar din cauza comportamentului lui fata de mine,el intelegand ca eu vreau sa l ''despart'' de copilul lui....CU fata nu am o relatie buna,doar ca vine aici si atat,abuia schimbam 2 cuvinte,asta fiind clar ca ea nu ma accepta,iar cat timp ea este in casa eu sunt invizibila si neobservata...stiu ca am gresit ca i am reprosat ca ii ofera prea multa atentie copilului lui,dar intentia mea a fost alta.Din cauza reprosurilor am ajuns sa nu mai comunicam deloc si sa fim ca doi straini,eu incercand sa plec de aici pt ca am simtit ca nu ma mai iubeste,dar nu vrea nici asta....Ce pot face sa ne revenim si sa ne fie bine la toti?Cum sa l fac sa comunice cu mine,sa ma faca sa ma simt iubita cum o facea si cum sa trec peste aceste dorinte ale lui?astept sfaturile voastre.va multumesc!

Adauga raspuns

Raspunsuri (2)

Psihoterapeut Roxana Patrascu

acum 9 ani

Intr-adevar este o situatie grea! Cred ca te dor toate aceste schimbari, distantarea, problemele de comunicare s.a.
Iti poti nota cele mai importante idei pe care ai dori sa i le comunici si poti incerca sa reiei aceasta conversatie atunci cand sunteti doar voi doi si puteti discuta linistiti.

Este de inteles cum o copila de 9 ani este gelosa si posesiva cu parintele lui, insa partenerul tau este adult si ar putea sa fie mai rational, sa nu se lase asa de usor influentat de sentimentele fetei si din contra sa ajute la apropierea voastra, sa va ajute sa renuntati resentimente, sa va asigure sigurati reciproc stabilitate, afectiune - pentru ca pana la urma asta inseamna o familie.

Mai eficient ar fi daca ai putea sa participi la cateva sedinte de psihoterapie si dezvoltare. Sedintele se pot tine la cabinet sau online, individual sau in cuplu.
Mai multe detalii despre imbunatatirea comunicarii dintre parteneri poti citi accesand aceste link-uri:
http://www.psihoutil.ro/consilierea-cuplului/comunicare/

http://www.psihoutil.ro/dezvoltare-optimizare-personala/asertivitate/

Daca te pot ajuta si cu alte informatii, cu drag!

Numai bine,
Psih. Roxana Pătrașcu
Telefon: 0721.349.765
Mail: [email protected]

Website: www.psihoutil.ro

Raspunde
 
1
 
Advertisement
mara4614

acum 9 ani

Copilul nu are nici o vina, nu poti fi geloasa pe ea. Reactioneaza normal. Si-ti explic si de ce. Am fost in situatia fetitei, cand tatal meu a murit si mama a incercat sa-si refaca viata. Copil fiind, am rejetat toti posibilii viitori tati. Spuneam ca numai tata avea dreptul sa fie alaturi de ea. Binenteles, crescand, ajungand un adult, mi-a parut rau de ce am facut. asadar, nu copilul e de vina, partenerul tau este singurul responsabil de ceea ce se intampla. Trebuia sa se gandeasca bine inainte de a face acest pas, pentru ca tu, copilul tau si copilul lui sa nu suferiti. Cred ca ar putea gasi o cale de mijloc. Si tu la fel.

Raspunde
 
0
 
Adauga raspuns

Vezi si alte informatii utile

Efecte psihologice pe termen scurt si lung ale infidelitatii Informatii de baza legate de problemele sexuale Nevroza conjugala Psihoterapia in ejacularea precoce si disfunctiile erectile Cum distrug problemele sexuale o relatie!

Nu ai gasit ce cautai? Cauta intrebari similare

sau adauga o intrebare noua

Adauga o intrebare noua
Cere sfatul medicului ×