Postata de cristina elena169360 cu 14 ani in urma.
Eu am 25 ani, iar sotul meu 33.La 19 ani sotul meu a avut o relatie cu o fata de 18, fiind copii fara minte,ea a ramas gravida si el a luat-o de sotie.La un an de la nasterea baiatuluiau au divortat din cauza impotrivirilor si intrigilor din toate partile, in special mama lui.In felul lui a iubit-o si au trecut impreuna prin 3 ani grei(au stat cu chirie 1 an, cat ea a fost gravida).El a castigat custodia baiatului din cauza neprezentarii ei, dar copilul a fost si este crescut de fosta lui soacra .Urmatorii 2 ani a umblat cu mai multe femei si in cele din urma si-a ales a doua sotie, cu 6 ani mai mica decat el, o fata frumoasa de 18 ani.La 19 ani ea a ramas gravida si s-au casatorit in timpul sarcinii. Nu s-au casatorit din cauza sarcinii, deja erau mutati impreuna la el, iar copilul l-au dorit pentru ca se iubeau foarte mult. Nici cu aceasta fata mama lui nu era de acord(mama lui este o femeie autoritara, mandra, barfitoare, rea - l-a nascut pe sotul meu la 40 ani si pe fratele lui la 31),nimic nu-i convenea, ca si la prima sotie.
Fosta este frumoasa, desteapta(dupa despartirea lor a terminat o facultate), ambitioasa, iubitoare, fidela, cu multe alte calitati, dar egoista, nu foarte harnica, orgolioasa, daca vrea ceva trebuie sa fie cum vrea ea. Pana sa nasca baiatul a fost bine intre ei, chiar daca mai aveau probleme din cauza parintilor lui, iar el se mai uita in gura mamei lui(era atasat de mama lui - asta a fost greseala lui).Dupa ce a nascut au inceput adevaratele probleme intre ei si s-au mutat la mama ei(care e putin nebuna si dezordonata). Au stat la ai lui 2 ani si la mama ei 1 an, dupa care s-au despartit in urma unei batai reciproce, si-au carat pumni unul altuia(ce strica cel mai mult o femeie? GURA!).El a iubit-o mult, chiar daca a inselat-o si gravida in 6 luni cand ea a plecat in provincie fara el(nepermitandu-i serviciul)spunandu-i sa amane pentru cand vor putea pleca impreuna (incapatanata). Oare a inselat-o din razbunare?
El este foarte sincer, familist,muncitor,fidel, i-si iubeste copiii,a renuntat la parerile mamei lui de cand este cu mine si alte calitati, dar este introvertit,
Noi suntem de 6 ani impreuna, de 5 ani locuim impreuna, de 2 ani am facut nunta(are nunta doar cu mine, cu celelalte doar civil) si totusi mi-e teama sa fac un copil.Am incredere in el, stiu ca nu ma inseala, dar e ceva ce-mi umbreste fericirea si-mi imbolnaveste mintea-FOSTA.
Primul lui baiat are acum 13 ani si vine la noi si este foarte atasat de mine, mai mult decat de tatal lui, dar al doilea are 6 ani si nu vinepentru ca mama lui nu-l lasa. Noi doua ne cunoastem de la inceput si eu am vrut sa fie bine pentru toti, am fost de acord si sa vina acasa cu baiatul ca sa-l vada bunicii, platim pensie alimentara lunar si mai dam bani si de cate ori are nevoie plus cadouri.Eu incerc sa fiu corecta cu copiiisi daca-i cumpar unuia ceva i-i iau si celuilalt(si parintii mei s-au despartit cand eu aveam 5 ani,am ramas la tata si mama vitrega o consider mama mea adevarata, chiar o iubesc).El fiind introvertit eu sunt cea care-l indeamna sa mearga mai des la baieti, sa le mai cumpere ceva(nu avem probleme cu banii), ba chiar sa le dea mai mult. Noi locuim tot cu parintii lui(au 73 ani), dar avem planuri sa ne mutam in casa mea(neintelegeri cu a-i lui,_nici pe mine nu ma vor).
Problema mea este ca pe el il mai intereseaza viata fostei(unde lucreaza, cu cine este(nu s-a casatorit), ce face, ce probleme are)si daca vorbeste cu ea la telefon i-mi spune chiar si ce a vorbit, dar sterge apelul. Ea nu lasa copilul sa se intalneasca cu tatal lui fara sa fie si ea prezenta, dar i-i interzice sa fiu si eu prezenta(poate, pentru psihicul copilului, caci stiu ca nu are nimic cu mine). Daca are nevoie de bani ea, i-i dam, dar el nu vra sa-i dea banii, ci merge cu ea sa-i cumpere baiatului(spune ca ea ii foloseste in alte scopuri daca nu)si am spus ca sunt de acord, dar sa-si vada baiatul, dar ea gaseste motive sa nu i-l aduca.De exemplu in 2009 s-a intalnit cu ea de 14 ori sa cumpere pentru baiat, dar intr-un an el a vazut baiatul o data. Asta ma doare, de ce intalneste cu ea daca nu vede copilul, banii i-i poate trimite si prin posta. Dupa ce locuiam impreuna de 2 ani intr-o zi mi-a zis de 3 ori pe numele ei in loc de al meu, oare se gandea la ea? De multe ori cade pe ganduri cand ma tine in brate si nu stiu la ce se gandeste, oare la ea?
Stiu ca ma iubeste, stiu ca nu ma inseala, stiu ca nu ma minte caci de multe ori chiar daca stie ca ma doare tot imi spune(asta eu i-am cerut mereu, orice ar fii sa nu ma minta niciodata ca daca aflu ne despartim, sunt in stare sa iert multe, chiar si inselatul, dar nu minciuna)dar oare de ce-mi simt sufletul greu si nesigur, de ce nu poate el s-o uite pe a doua sotie asa cum a uitat-o pe prima?
As vrea sa scap de obsesia asta ca ar mai simtii ceva pentru ea, chiar daca stiu ca nu m-ar insela niciodata cu ea.
Nu simt gelozie, nu simt nimic impotriva ei, nu-l cauta niciodata fara motiv, nu suna noaptea, ne-am intalnit noi doua, am vorbit, stiu ca ea a trecut peste, dar oare el a trecut peste?
OARE CE SIMTE EL PENTRU EA?
OARE AM EU NEVOIE DE PSIHOLOG? (in sensul bun)
acum 14 ani
esti o femeie curajoasa..nu m-as fi bagat in asemenea probleme niciodata.daca totusi ai facut-o si il vrei cu tot sufletul incearca sa ti-o scoti din minte pe cealalta ca incepi sa faci o obsesie pt ea si in cele din urma ii induci fara sa vrei si lui ideea..fii mai frumoasa ca ea,ingrijeste-te cu mult mai mult,fii mai gospodina ca ea,fii mai ordonata ca ea,daca ai o facultate incepe si pe a2a,incearca sa o depasesti si chiar sa o privesti de sus..in fond tu ai ce ea nu are:il ai pe el!cumpara-i copilului cadouri si incearca sa i le trimiti prin el,nu te arata suparata cand merge cu ea la cumparaturi dar nici tu nu sta acasa sa-l astepti ci spunei"ok,cat tu faci cumparaturile pt copil eu merg sa imi iau o bluza"..umpleti mintea cu altceva in afara de ea..alungati-o din minte si spune-ti in fiecare zi de cate ori e nevoie:sunt mault mai frumoasa si mai desteapta decat ea!succes
acum 14 ani
Multumesc. Am dat un raspuns pentru toate comentariile. Este la intrebarea mea, astfel poate fi vazut de toata lumea.
acum 14 ani
Eu as face un copil cu el.Copilul stabileste o legatura mai stransa intre soti. Daca spui ca a iubit-o foarte mult pe fosta si ca ea se cramponeaza de el, trebuie sa aveti impreuna un copil. Stiu, vor spune unele ca folosesti copilul..., dar mai devreme sau mai tarziu, va trebui sa aveti un copil al vostru. Mai bine mai devreme.Succes!!!
acum 14 ani
Cea mai mare p***ae sa crezi ca un copil il va face sa te iubeasca mai mult! Cel mai prost sfat pe care mi l-au dat si mie la vremea mea apropiatii si apoi am crescut singura acel copil. Las-o balta, ori te iubeste si o lasa mai moale cu fosta, ori te obisnuiesti cu ideea ca va trebui sa-l imparti toata viata cu alte 2 persoane. Nu depinde decat de tine ce vei face cu viata ta
acum 14 ani
fals,copilul nu este o cheie magica intr-o relatie ca sa va uneasca,ceea ce s-a dovedit mereu ca exista majoritatea cazurilor de divort au copii.Ceea ce invinge intr-o relatie de cuplu este compatibilitate,respect si iubire,in momentul cand nu mai exista atrctie intre cei doi pot sa aiba 10 copii,atunci invinge rutina si se ajunge la despartire.
acum 14 ani
Intelept raspuns ti-a dat Celia; eu sunt recasatorita, am doi copii din prima casatorie, sotul meu are doi din prima casatorie, iar amandoi nu avem pt ca eu nu mai pot avea copii; el are si nepoti, iar cand merge sa-si vada fata si nepoata, e posibil sa se vada si cu fosta; fata lui e atasata de mine, nepotica la fel, dar sa nu uiti: sangele apa nu se face; si un copil NU leaga un cuplu, nici doi nici zece!! daca-l vrei (copilul), asa sa te gandesti ca e al tau! eu am divortat cand copiii mei avea 10 respectiv 5 ani si tatal lor nu-i cauta niciodata, sotul meu cand copiii lui aveau 15 respectiv 18 ani, si....ne-a impiedicat ceva sa divortam? Dupa atatia ani??!! Timpul le rezolva pe toate. Fii cum a spus Celia ca foarte bine ti-a spus, dar copilul fa-l daca ti-l doresti! si , eu l-as face, chiar daca l-as creste singura! Ma bucur de copiii mei, acum studenti amandoi, si stii ceva?? si eu sunt studenta la zi, la buget (si am si serviciu in ture)! Ai incredere in tine, fii frumoasa dar mai ales simte-te frumoasa! Daca nu ai timpul ocupat, ocupati-l! Fa inca o scoala, poate intr-un domeniu care sa te intareasca (psihologie, asistenta sociala...); fa ce-ti place: daca poti impreuna cu el, dar daca nu.... nu reenunta la viata ta, asteptandu-l! Asta nu e o solutie! Nu sta in casa cand el alege sa mearga la cumparaturi cu ea! Fa-te frumoasa si iesiti amandoi din casa, deodata! Tu la o pizza, la un film, la... ce vrei tu, daca el tu te are in program!! Daca te iubeste se va schimba - poate veti merge toti trei la cummparaturi!. Daca vrei sa mai vorbim, scrie-mi, poate luam legatura mai direct, nu asa! Si AI GRIJA DE TINE!
acum 14 ani
raspunsul dat de valentina este exact la obiect
urmeaza sfatul dat de ea.
este OK.
bravo felicitari pentru sfat.
acum 14 ani
Georgiana nu fi pesimista, o sa treci si peste asta. Incearca ca sa vorbesti cu el pe departe! Nu incerca sa pari geloasa, ca vei strica tot cu asta! mai bine ar fi sa te ocupi cu ceva de folos, incearca sa-i atragi atentia luind ceva nou pentru tie!In fine FII TARE! SUCCES!!!
acum 14 ani
E admirabil ca aveti relatii asa de bune cu copiii lui si fostele sotii, dar cred ca trebuie sa va delimitati putin granitele familiei voastre actuale. Citind, mie mi-a fost foarte greu sa inteleg cum se impart acum resursele financiare, de timp si chiar afective intre toti "actorii" vietii voastre. Nu aveti un program stabil de intilniri cu copiii, nevoile fostei sotii pot aparea oricind iar disponibilitatea voastra de a le implini pare nelimitata. Intr-un mod civilizat cred ca ar trebui sa stabiliti clar cind poate interveni in viata voastra si cite resurse ii puteti acorda.
Nu cred ca trebuie sa intri intr-o concurenta cu fosta, pe plan personal cred ca te poate ajuta o terapie individuala, cum spuneai tu, "in sens bun" :) Iar pe plan familial si al reasezarii relatiilor cu toti ceilalti, tinind cont de situatia actuala, cu siguranta o terapie de familie v-ar fi foarte utila.
Numai bine!
acum 14 ani
Incerc sa ma pun in "pielea" lui si tot nu pricep ce l-ar putea determina sa se comporte asa... Bine zicea cineva mai sus: in mare "belea" te-ai mai bagat!
Cristina, sa nu faci un copil doar in speranta ca se va apropia de tine mai mult; si ca va "renunta" un pic la "cealalta"!!! Copiii nu rezolva problemele!!! Poate doar le complica/amplifica. Fa un copil doar cand vei fi tu (absolut) sigura de el... Poate ca un copil iti va ocupa timpul si nu te vei mai gandi la "fosta"... dar nu cred ca il va schimba (si) pe el.
(Oricum, el este tare curios! Chiar si pentru mine, fiind barbat. Ce-l determmina sa se poarte asa!!!???? De unde stii asa de sigur ca nu te inseala???)
Cred ca ii esti prea "credincioasa"!!! El e prea sigur de tine! I-ai spus (cu grija) ca te deranjeaza faptul ca isi ocupa asa de mult timp cu ea!? Poate nu ar strica sa incerci sa-l faci un pic gelos, nesigur pe pozitia lui, sa arati ca ai si tu viata ta, ca nu el este "buricul pamantului"... Cu toate ca, cred ca ii va fi greu sa priceapa acest lucru: el isi zice ca "daca m-a acceptat cu doua (foste) sotii, cu 2 copii, cu parinti, etc.", accepti tot din partea lui... Si, daca ma gandesc bine, chiar asa si este; ai acceptat toate/totul! In speranta ca el se va schimba... Dar asa ceva nu se poate, e o mare greseala (pe care o fac femeile) sa spere ca o sa-l "educe", ca el o sa se schimbe (de dragul meu!!!)... Ar trebui sa fii mai ferma (cu tine, si cu el)! Sa stii pana unde poti merge tu, si sa-i explici si lui. Din experienta stiu ca micile compromisuri devin marile probleme... Ca o concluzie: fa cat mai putine compromisuri! Oricum numai tu poti sa rezolvi problema asta. Nuami tu stii care este realitatea, tu stii ce/cat poti "duce"...
<
acum 14 ani
excelent raspuns, Valentin! cinstit, corect, bine punctat si de un real folos pentru o femeie care are urechi de auzit...
sunt 100% de acord cu tine
intotdeauna e util sa afli si opinia prietenilor/amicilor tai barbati, nu numai a prietenelor tale! poti invata mai multe de la ei si sa tragi invataminte mai utile!
respect, Valentin!
Ioana
acum 14 ani
Viata e o lupta, deci, te lupta!
acum 14 ani
Eu sunt de parere ca dai prea multa crezare anumitor aspecte din viata sotului tau ,mai bine ar fi sa va mutati cum spui impreuna si sa puneti lucrurile la punct in ceea ce priveste relatia voastra excluzandu-le pe ,fostele" si pe mama soacra ,care dupa cum spui e responsabila de multe lucruri neplacute din viata sotului tau ,si nucumva sa patesti si tu la fel.In ceea ce priveste copilul ar trebui sa iti dea de gindit, pentru ca daca luati o astfel de hotarare intr-un moment de tensiune s-ar putea sa regretati ulterior ,adica aducerea unui copil pe lume trebue sa se faca intr-un moment foarte prielnic ,gandindu-ne la viitor,or daca intre voi existand anumite tensiuni ar trebui sa iti dea de gandit .Fii realista si priveste lucrurile in ansamblu ,si vei vedea ca o sa descoperi multe adevaruri pe care acm le treci cu vederea.Ca un sfat :nu mai stati cu soacra , pentru ca dupa cum spui e responsabila de multe aspecte neplacute din viata sotului tau> Pe dealta parte trebue sa inteleaga si sotul tau treaba asta ca odata si odata trebue sa-si decida viitorul singur fara amestecul altcuiva in deciziile pe care le ia.Sa va dea Dumnezeu intelepciune si putere sa intelegeti cu ce va confruntati si sa luati decizii de care nu veti regreta mai tirziu.Mergeti la biserica ,adesativ-va unui preot, explicatii cu ce va confruntati si va va da cel mai bun sfat .(ajuta foarte mult ,ti-o spun din experienta)Fii tare ,la revedere.
acum 14 ani
Citind multe istorii din viata, ma cam doare cand ma gandesc la viitor. Poate gresesc, dar impresia ca barbatii sunt aceea care renunta usor la un cuplu deja format. Intotdeauna au in cap ca pot gasi o alta, chiar daca o iubesc pe cea pe care tocmai au parasit-o, sau s'au despartit. Sunt sigura ca ei au in cap ca candva se vor combina cel putin pentru o noapte cu fosta. Nu vreau sa dezamagesc pe nimeni,pentru ca nu am o experienta relevanta, sunt inca destul de tanara, 27 ani, necasatorita, am refuzat sa continui o relatie in care exista fosta sotie, fosta iubita..., dupa o perioada de indragosteala, pasiune etc, incepuse comentarii de genul ca "o femeie care iubeste face asa si nu cum tu, o femeie adevarata e asa si nu altfel" deci nu imi zicea ca celelalte sunt mai bune la careva capitole, sigur ca si eu aveam multe atuuri in raport cu celelalte, dar e totusi greu de suportat comparari spuse pe jumatate, cealalta jumatate o completezi tu cu imaginatia ta care e mai degraba o autodezapreciere.
Nu luati ca pe sfat la povestea Cristinei Elenei, cazurile oricum sunt particulare. Totusi cele citite mai sus, m-a facut sa retraiesc anumite momente
De ce isi permit copii cu mai multe, de ce nu se face o alegere a partenerului odata pentru totdeauna, viata e scurta, copii tot nu au fericirea deplina, cand parintii nu sunt in cuplu, ba mai mult, "fiecare e cu cuplul lui, dar in aclasi timp sunt parintii mei". Ce perceptie a vietii au acesti copil? Ei asimileaza relatiile dintre tata-mama asa cum le vad, si in viitor pot avea si ei probleme de integrare in cuplu, pentru ca e una sa constientizezi cum e corect, si alta e sa ai emotii sanatoase sanatoase pentru o vietii de cuplu.
acum 14 ani
Iarta-mi anumite fraze care se repeta
acum 14 ani
Interesant punct de vedere Ana ,observ ca vorbesti prin gura unei femei care tocmai a suferit o deceptie :ai timp sa-ti mai schimbi un pic din perceptia asupra vieti de cuplu :aducere pe lume a copiilor se face in doua moduri :accidental (si n-ai cei face )si din dorinta ,dragoste
acum 14 ani
cred ca n ar trebui sa i lasi atat de mult timp pentru "fosta". Intr-o familie sunt atat de multe lucruri de facut impreuna.incearca sa-l implici cat mai mult in activitati pe care sa le faceti impreuna asa incat sa nu mai aiba atat de mult timp pentru intalniri cu fosta.
cat despre relatia cu copii, ar trebui sa-l lasi sa si-o stabileasca el singur.nu-l sili sa faca ceva ce poate el nu-si doreste.
nici tu nu trebuie sa te implici atat de mult sa le fii draga copiilor lui cu fostele. acorda-ti mai multa importanta tie si vietii VOASTRE.
a intra in concurenta cu cealalta nu mi se pare corect fata de tine.trebuie sa te iubeasca si sa te pretuiasca pentru ceea ce esti.si cu siguranta a vazut el cava calitati la tine prin care o depasesti pe FOSTA atata timp cat te a ales si te a dus in fata altarului.
il ai langa tine.e un avantaj fata de ea. implica l in ceea ce faci, cere i discret ajutorul, si nu permite ca viata voastra sa fie guvernata de nevoile si capriciile celor din trecutul lui.nu uita ca AI DREPTUL la viata ta. nu te sacrifica pentru ceilalti. hatarati impreuna momentul cand sa aveti un copil. dar nu uita ca timpul trece si anii frumosi ai femeilor sunt putini.
rabdare si intelepciune!
acum 14 ani
Apropo, nu am remarcat varsta voastra, sunteti destul de tineri amandoi, in special tu. Eu cred ca nu trebuie sa te grabesti sa faci un copil, pana nu verifici si pui la punct niste lucruri. Eu aveam 25 cand ar fi trebui sa ma casatoresc cu fostul. Ca sa fiu sigura ca fac pasul corect, mi-am dat singura un interval de timp in care sa verific si sa ma conving daca meritaa au nu sa fac pasul. Credema ca il iubeam cu o foarte mare pasiune, unica relatie din viata mea (aveam 25 el 31), si cand am luat decizia ca ma voi desparti de el, a fost ca si cum mi-am bagat singura piciorul bolnav, cu cangrena. Despartirea a durat aproape un an.
Cazul tau e ceva mai diferit, voi sunteti deja casatoriti. Ttusi din toata povestea tu esti cea care poate suferi enorm, el intradevar poate ca te iubeste, stiu cum e sa te iubeasca, dar in acelasi timp observi ca nu totul e rupt de fosta. Plus tu esti tare comoda pentru el, presupun ca ii placi ca femeie(esti tanara fata de el)+ Cel mai important - ai acceptat tot trecutul lui (cam plin - 2 foste sotii si 2 copii), nu oricine e capabila sa accepte asa ceva.
Eu cred ca trebuie sa pi careva limite la viata voastra de familie. Te inteleg ca esti foarte indulgenta, stiu cum e sa vrei sa oferi barbatului iubit tot ce isi doresti, inclusiv libertate. Cele 14 ori cand pleaca cu fosta la cumparaturi, mi se pare exagerat si da de gandit, de ce nu ar face cumparaturile cu tine si cu baiatul, sau doar el cu copilul. Deci el gaseste o scuza comoda ca fosta nu ii permite sa-si vada copilul in absenta ei. Oricat de orgolioasa si incapatinata nu ar fi, el ar rezolva problema daca ar vrea, destul de usor sa isi vada copilul si sa petreaca timp cu el in absenta ei.
Mai sus ti-a dat parerea un barbat, si eu sunt de acord cu Valentin. Sfatul meu e sa discuti cazul tau cu cativa barbati sa ai mai multe pareri masculine.
Eu cel putin mereu aplic in viata mea o astfel de metoda. Mult curaj, si mai multa fermitate in fata lui si mai ales in fata ta.
acum 14 ani
sorry pentru greseli in exprimare, scriu repede...
acum 14 ani
Stiu ca suna ca o nebunie, insa faptul ca te iubeste cineva pe care si tu il iubesti nu este chiar suficient pentru a avea impreuna cu acel cineva acea relatia pe care ti-o doresti. Nu am un sfat concret insa din experienta stiu ca a fi iubit si a iubi este doar o parte, este adevarat , absolut necesara sa fii in relatie cu cineva, fericirea in acea relatie insa are nevoie de mai mult: de dorinta de a face impreuna lucruri care sa ii implineasca pe cei doi. Poate ca apare cineva pe acest forum care sa cunoasca principiile astea si cum se poate ajunge cu adevarat la o relatie de iubire implinitoare cu adevarat, care sa nu insemne sacrificii si suferinte sau actiuni facute doar pt ca celalalt asa se simte iubit cand de fapt pe cel ce le infaptuieste nu il implineste cu nimic.
Nu ai gasit ce cautai? Cauta intrebari similare
sau adauga o intrebare noua
Adauga o intrebare noua