Postata de Utilizator11631186566 cu 3 ani in urma.
Suntem impreuna de doi ani,avem si un copil de 1 an.Toate s-au intamplat rapid,dupa 6 luni de relatie a venit copilul,nu prea am apucat sa ne cunoastem bine,el fiind mereu plecat in strainatate.Pe toata perioada sarcinii am stat singura punandu-mi o mie de intrebari la care nu avea cine sa mi raspunda…A venit acasa cand s-a nascut copilul,iar atunci am intampinat alt probleme deoarece copilul a avut o infectie la nastere si astfel mi s a declansat depresia postnatala,nimeni din familie nu si a dat seama..doar ca ma credeau nebuna…lucrurile intre noi s au racit demult..am facut nunta la 2 ani de relatie..Acum am ajuns sa locuim in sfarsit impreuna ,dar parca suntem “singuri in doi”..eu cu copilul acasa si el la servici.Cand ajunge ii pun masa,mai fac de ale casei,trebuie sa ii fac baie copilului ,sa il culc ,iar timp pentru noi nu avem..Ma simt neimplinita si nefericita,parca sunt o mama si gura care isi creste copilul.Distantarea s a produs din cauza faptului ca intre noi nu exista comunicare(el este o persoana mai inchisa),iar cand incep sa discut ceva ,eu nu am niciodata dreptate.El este foarte implicat in rolul acesta de tata si nu isi da seama ca pe langa copil mai exist si eu..Cateodata am impresia ca suntem impreuna doar pentru ca avem un copil..Sfaturi..
Adauga raspunsNu ai gasit ce cautai? Cauta intrebari similare
sau adauga o intrebare noua
Adauga o intrebare noua