Reducerea conflictelor in cuplu

Buna Liliana, scuza-ma ca te intreb, te-ai gandit vreodata ca poate are pe cinevasau poate banuie ca ai fi avut pe cineva timp cat a fost plecat?Eu am stabilit cu sotul meu de la inceput ca tre sa comunicam indiferent ce pb avem.Viata este pre scurta ca sa ne amagim ca se poate schimba ceva.Pregateste o cina romantica, cu o melodie care va aminteste de ceva placut ( numai voi doi fara copil)imbraca-te in ceva sexi dupa care poate dupa cina il mai imbunezi si puteti purta o conversatie normala.Astept vesti.Fii tare.

Buna Liliana
Incearcati sa aveti o discutie in care sa va spuneti toate punctele de vedere fara suparare, stabiliti niste reguli si indatoriri, daca nu vrea sa-si asume responsabilitatea inseamna ca nu are ce cauta langa tine.
Poate iti va fi greu la inceput fara el dar nu poti trai asa toata viata.

Buna,
Salvarea casniciei voastre depinde doar de voi doi. In dragoste si-n casnicie e nevoie de doi. Trebuie sa vreti amandoi sa luptati pentru a va salva casnicia, in cazul in care se mai poate salva. Trebuie sa discutati fara nervi si fara reprosuri, intr-o atmosfera relaxanta, sa vedeti cum si daca mai puteti salva casnicia. Nu puteti continua la infinit cu conflictele care uneori degenereaza in violenta fizica, asa cum ai zis. In toata povestea asta cel care are de suferit cel mai mult este copilul vostru. Violenta fizica, psihica, certurile dintre parinti isi vor pune amprenta asupra lui. Nu merita ca el sa sufere.
Personal cred ca daca mai puteti salva casnicia trebuie sa luptati amandoi. Dar daca nu se mai poate, mai bine fiecare pe drumul lui , fara ca al vostru copil sa fie partas la toate conflictele voastre.Il afecteaza si-l va afecta toata viata. Nu stiu daca se merita.
Numai bine!

Se pare ca ai facut destul de mult... Poate chiar prea mult, iar sotul nu vrea sa renunte la confortul cu care s-a obisnuit. Problema ta se intalneste la multe cupluri. Intr-adevar latura financiara, inevitabil provoaca fel si fel de discutii. Dar necazurile pornesc de la faptul ca tu esti o luptatoare iar el nu. Nu e neaparat vorba de indiferenta, dar atata timp cat lucrurile se pot rezolva de la sine sau le rezolvi tu pentru el nu sunt importante. Nu te lasa subminata sau subapreciata. Vei ajunge sa cazi iar in depresie. Daca nu doreste sa lupte pentru familie, este problema lui. Ar trebui sa te concentrezi asupra copilului, iar daca sotul tau nu doreste sa fie impreuna cu voi, e alegerea lui: el va regreta. Eu sunt total impotriva violentei, mai ales a celei fizice. Clar ca un barbat respecta mai putin o femeie cand intervine acest gen de violenta. Decizia iti apartine.

Poate nu ar fi rau sa incerci tu (daca sotul tau refuza)sa mergi la consiliere/ terapie. Uneori e nevoie de o persoana care sa te ajute sa te distantezi un pic pentru a-ti analiza situatia din alt unghi, cu scopul de a gasi si alte solutii, nu doar cele pe care le-ai incercat si nu au mers.