Postata de comentarii utilizatori cu 16 ani in urma.
intre mine si sotul meu exista o situatie conflictuala care dureaza de luni de zile.motivele sunt de ordin financiar-in primul rins si a lipsei de responsbilitati ale sotului meu.am facut greseala si de la inceputul casniciei mi-am asumat majoritatea responsabilitatilor in familie(poate am fost nevoita sa fac acest lucru si dat fiind faptul ca a fost plecat din tara vreo 3 ani de zile)acum incerc sa-l responsabilizez in unele probl care treb rexzolvate in cuplu dar intimpin o rezistenta la care nu ma steptam.toate eforturile mele le neaga cu vehementa("parca ce ai facut tu sau ce faci tu?).nu putem avea o disutie calma in care sa-i spun ca sunt diverse probl de ordin administrativ sau financiar care treb sa le rezolve si el.nu accepta un job suplimentar motivind ca nu face fata...desi e vorba de o munca de birou...iar servicul de baza nu presup decit un stres obisnuit al functionarilor(este inginer-sef coloana auto la o fabrica nu prea mare).am intentat divort in luna iulie...am aminat vreo 2 termene...am suspendat procesul...am crezut ca se va trezi la realitate...dar in zadar...avem un copil in clasa I si a asistat de nenumarate ori la conflictele noastre...care au degenerat si in violente fizice uneori.nu accepta consilere de cuplu.in ultimul timp nimic din ceea ce fac nu este bine...reprosurile vin la orice pas...in acele momente izbucnesc si eu si totul degenereaza intr-un scandal.am trecut prin momente dificile-si de sanatate si in profesie dar nu l-am simtit alaturi de mine...poate am cerut prea mult..am avut o depresie post partum si nu m-a sprijinit emotional...a motivat apoi ca nu a inteles prin ce trec...desi i-am cerut ajutorul moral si emotional tot ce a dedus el a fost ca joc teatru!!!sunt derutata si nu stiu ce mai simt ptr el...ma doare totusi cind ii simt desconsiderarea si faptul ca am impresia ca nu mai are aceleasi sentimente ptr mine.nu stiu cum sa procedez in continuare ca sa nu ma blazez in aceasta situatie! se mai poate salva ceva din casnicia noastra in contextul celor enumerate ?
Adauga raspunsacum 16 ani
Buna Liliana, scuza-ma ca te intreb, te-ai gandit vreodata ca poate are pe cinevasau poate banuie ca ai fi avut pe cineva timp cat a fost plecat?Eu am stabilit cu sotul meu de la inceput ca tre sa comunicam indiferent ce pb avem.Viata este pre scurta ca sa ne amagim ca se poate schimba ceva.Pregateste o cina romantica, cu o melodie care va aminteste de ceva placut ( numai voi doi fara copil)imbraca-te in ceva sexi dupa care poate dupa cina il mai imbunezi si puteti purta o conversatie normala.Astept vesti.Fii tare.
acum 16 ani
Buna Liliana
Incearcati sa aveti o discutie in care sa va spuneti toate punctele de vedere fara suparare, stabiliti niste reguli si indatoriri, daca nu vrea sa-si asume responsabilitatea inseamna ca nu are ce cauta langa tine.
Poate iti va fi greu la inceput fara el dar nu poti trai asa toata viata.
acum 16 ani
Buna,
Salvarea casniciei voastre depinde doar de voi doi. In dragoste si-n casnicie e nevoie de doi. Trebuie sa vreti amandoi sa luptati pentru a va salva casnicia, in cazul in care se mai poate salva. Trebuie sa discutati fara nervi si fara reprosuri, intr-o atmosfera relaxanta, sa vedeti cum si daca mai puteti salva casnicia. Nu puteti continua la infinit cu conflictele care uneori degenereaza in violenta fizica, asa cum ai zis. In toata povestea asta cel care are de suferit cel mai mult este copilul vostru. Violenta fizica, psihica, certurile dintre parinti isi vor pune amprenta asupra lui. Nu merita ca el sa sufere.
Personal cred ca daca mai puteti salva casnicia trebuie sa luptati amandoi. Dar daca nu se mai poate, mai bine fiecare pe drumul lui , fara ca al vostru copil sa fie partas la toate conflictele voastre.Il afecteaza si-l va afecta toata viata. Nu stiu daca se merita.
Numai bine!
acum 16 ani
Se pare ca ai facut destul de mult... Poate chiar prea mult, iar sotul nu vrea sa renunte la confortul cu care s-a obisnuit. Problema ta se intalneste la multe cupluri. Intr-adevar latura financiara, inevitabil provoaca fel si fel de discutii. Dar necazurile pornesc de la faptul ca tu esti o luptatoare iar el nu. Nu e neaparat vorba de indiferenta, dar atata timp cat lucrurile se pot rezolva de la sine sau le rezolvi tu pentru el nu sunt importante. Nu te lasa subminata sau subapreciata. Vei ajunge sa cazi iar in depresie. Daca nu doreste sa lupte pentru familie, este problema lui. Ar trebui sa te concentrezi asupra copilului, iar daca sotul tau nu doreste sa fie impreuna cu voi, e alegerea lui: el va regreta. Eu sunt total impotriva violentei, mai ales a celei fizice. Clar ca un barbat respecta mai putin o femeie cand intervine acest gen de violenta. Decizia iti apartine.
acum 16 ani
Poate nu ar fi rau sa incerci tu (daca sotul tau refuza)sa mergi la consiliere/ terapie. Uneori e nevoie de o persoana care sa te ajute sa te distantezi un pic pentru a-ti analiza situatia din alt unghi, cu scopul de a gasi si alte solutii, nu doar cele pe care le-ai incercat si nu au mers.
Nu ai gasit ce cautai? Cauta intrebari similare
sau adauga o intrebare noua
Adauga o intrebare noua