probleme de cuplu

Buna Lily,
Sper doar ca aceste intrebari sa vina din pura curiozitate si nu dintr-o situatie cu care te confrunti.
1. Stim cu totii: casnicie fericita fara sex nu exista!
Lipsa sex in relatie = tensiune si certuri.
Daca exista dragoste si atractie, exista dorinta sexuala; lipsa vietii sexuale intr-o casnicie, semnifica o problema de cuplu, fie lipsa atractie intre cei 2, fie lipsa afectiunii.
2. barbatii sunt (si acesta nu este un cliseu) obsedati de sex!!! Orice barbat isi doreste sa faca sex; are nevoie de sex.
Motive posibile pentru situatia expusa de tine ar putea fi:
- lipsa atractiei fizice din partea barbatului fata de femeia cu care traieste;
- lipsa de implicare sentimentala;
- existenta unei alte femei in viata respectivului barbat;
- existenta unor probleme medicale care sa duca la lipsa libidoului;
- o alta orientare sexuala decat cea dezvaluita.
Sper ca am putut sa-ti fiu de ajutor, insa, daca te confrunti cu o astfel de situatie, cel mai bine este sa porti o discutie cu persoana in cauza.
Nici un sfat nu te va putea lamuri; nimeni nu poate sti care sunt realele probleme ale unei relatii din care nu face parte. Iti doresc numai bine!

ori are pe alta ori vro boala si nu vrea sati spuna

primul pas spre rezolvarea situatiei e COMUNICAREA.Incearca sa-l abordezi deshis [fara a te enerva ]doar tu esti cea care poti afla adevaratul motiv si doar atunci VE_TI putea rezolva problema Succes

Lily, ai aflat care e problema? Am o prietena intr-o situatie similara si m-ar interesa care era adevarul, de fapt...

Sunt casatorita , am 4 copii dar si probleme in casnicie,si ma simt depasita de situatie.Caracterul sotului meu ma infurie la culme si ma epuizeaza.Ma desconsidera si este de o duritate psihica care ma consuma intr-atat incat nu mai pot sa ma concentrez sa ma ocup de copii.Copii sunt de 11, 10, 7 si 4 ani.
Sotul meu imi ignora cu seninatate punctul de vedere,deoarece el considera ca stie cum e mai bine si nu are nevoie de parerea mea.Daca reactionez la lucrul acesta intr-un fel sau altul-icercand sa-i explic cu argumente sau alteori suparadu-ma, rezutatul este acelasi-el are dreptate.Ma simt ca o marioneta care nu are dreptul la un punct de vedere,sau mai bine spus al carei punct de vedere nu conteaza.Pe deasupra gaseste frecvent motive sa ma critice,uneori are dreptate pt. ca dupa ce ma streses si ma infuriu,nu mai pot gandi limpede si foarte des ajung la disperare navazand nici o iesire din cercul asta.O alta problema a fost si este cu familia lui; sunt niste oameni f orgoliosi si considera ca trebuie ca sotul meu sa fie la fel-am avut din partea lor parte de critici si nemultumiri destule.
Imi este ingrozitor de greu ca cel care ar trebui sa ne apere familia si cu care ar trebui sa conlucrez pt. cresterea si educarea copiilor,sa-mi fie dusman.Cel care trebuie sa ne protejeze, depune tot efortul sa ma depersonalizeze si asta se rasfrange si asupra copiilor.Durerea si frustrarea mea ma duce la disperare deoarece stiu ca el nu se va schimba asa a fost educat acasa, asa se traieste la ei si asa stie si el, iar pt el e bine asa.Eu nu am de ales decat sa accept sa fiu depersonalizata si batjocorita pt a nu ii face pe copii sa sufere din cauza unui divort.
Ma simt depasita si nu vad iesire,poate cineva oare sa ma ajute cu un sfat cum sa ies din asta ca eu nu mai vad nimic.......sunt blocata

adu problemele inaintea Domnului! El este prima optiune nu ultima speranta!

sunt casatorita de 8 ani si avem o fetita de 4 ani si de ceva timp este schimbat total ma evita tot timpul daca ma duc la el imi spune ca este obosit gaseste tot felul de motive,nu stiu ce sa fac dati-mi un sfat va rog

probleme apar. de ce?

Eu sunt casatorita de 14 ani si ne iubim enorm de mult, avem un baiat de 12 ani, imi doresc sotul la fel de mult ca la inceput si el se excita doar cind ma vede dezbracata, asta ma face fericita, am 33 de ani si inca reusesc sami fac barbatul sa ma doreasca. Vreau sa le spun femeilor care se pling ca batii le evita, ca nu au o relatie sexuala activa , e pt ca nu simpte atractie pt femeia lui si cu siguranta are o alta femeie, e dureros ce spun, dar dragele mele un barbat se poate tine linga tine , nu mirosind a ceapa cind te pui in pat, mai cumparati cite o lenjerie intima si apareti senzuale in fata lor, viata noastra nu e doar sa ne crestem copii , sa facem mancare , curat ..etc, trebe sa avem grija si de noi, mai ales ca virsta la femei se observa mai repede ca la barbati. Sa nu credeti ca noi nam avut probleme, am avut multe dar am trecut peste impreuna si eu am facut un tratament de stres , e adevarat ca iti scade apetitul sexual din cauza medicamentelor, dar chiar de tot...nu! e adevarat ca fericirea in cuplu porneste de la viata sexuala implinita. Lili stai de vorba cu sotul tau sau incearca citeva zile la rind sa iesi f aranjata, fara sai ceri parerea, imbracate sexi, fardeazate, parfumeazate, iati o lenjerie noua, punete in pat linga el fara sa faci tu , nimic, fii pasiva,vezi cum reactioneaza, daca nici asa nu vrea sa faca dragoste cu tine inseamna ca nu te iubeste, are pe alta, si nu fii trista sa spui in gindul tau ca nu te merita.te pup

Cineva spunea"adu problema in fata DOMNULUI", da e bine eu sunt o credincioasa si ma rog mereu pt fericirea familiei mele dar Dumnezeu asteapta si din partea ta sa faci ceva sati salvezi casnicia.

buna! am si eu o problema destul de neplacuta...sunt cu un baiat de 4 luni,locuim impreuna si facem sex fff rar..de 2-3 ori pe luna..de cate ori il intreb care e problema niciodata nu imi da un raspuns..zice k nici el nu stie..ne certam mereu..el are 22 de ani,nu-l pot intelege....il iubesc ff mult si ma doare cand il vad atat de indiferent..nu cred k ar avea pe altcineva...inainte sa fie cu mine a fost 4 ani cu o fata si imi povestea ca faceau sex pana dimineata chiar si dupa ce sau despartit..sa fie asta problema??? sa se gandeasca la ea sau...inca o mai iubeste??:((..mereu ne certam de la chestiile astea si niciodata nu am un rsp..va rog mult,ajutati-ma!

Buna sevasta, si eu sunt in aceeasi situatie, cu exceptia faptului ca avem doar un copil de 3 ani si suntem destul de tineri: 24 de ani. Eu deja mi-am pus in gand f serios un divort. Am ajuns depresiva din cauza comportamentului sau si a socrilor, care nu m-au vrut de la inceput, o vroiau pe alta(vecina cu ei). Dupa casatorie inca nu se schimbase concret, dar dupa nastere era tot mai evident, pana azi. Tranteli, nervi si critici neintemeiate, desconsiderari, umiliri, jigniri, nu recunoaste ce face, ia decizii de capul lui sau la sfatul si comanda maica-sii, se cearta cu mine pt ea, e foarte arogant in discutii, nu sta sa vb calm, ii lipseste total intelegerea si rabdarea, mai ales cu fetita, la care urla daca o aude plangand sau ca se moftureste, chiar si cand a avut febra mare nu l-a interesat ce trebuie facut sau sa ma ajute si macar cu o vorba, ori daca eu nu ma simt bine ma ingana ca papagalii si se ratoieste ca de ce stau asa lesinata! Sa nu mai zic de discutiile destul de blande si tolerante despre faptul ca nu respecta nici munca mea in casa si pe langa casa, acuma e curat si peste o ora e plin de toate, imprastiate, si de 4 ani e la fel, degeaba mi-am racit gura. Ei bine, toate acestea, lipsa de afectiune, intelegere, conlucrare si agresivitatea verbala dar si fizica, m-au dus la lipsa oricarei atractii fata de el, chiar dezgust, nu-l mai suport nici sa-l vad, tot timpul cu figura aia sobra de om nervos si vesnic nemultumit. Eu l-am rugat sa imi asculte si mie nemultumirile si suferinta, si de ce nu mai simt nimic fata de el, dar ma ignora, zice sa il las cu p***aile astea si ridica tonul. Nu mai pot continua asa, si il inteleg si pe el ca nu poate rezista atatea luni fara..., dar m-a si trantit pt faptul ca eu nu m-am lasat. Eu i-am zis ca nu pot sa ma mai culc cu un om pt care nu mai simt nimic, cu atat mai mult ca si dupa nastere nu mai aveam chef de nimic si 2 luni oricum nu am avut voie(am avut cezariana), dar si atunci m-a bruscat cand trebuia sa ma inteleaga. Sunt intr-un impas mare, nu stiu daca as mai putea schimba ceva la el sau la maica-sa(ca taica-so oricum nu vb deloc cu mine), ea il comanda in mare parte, ce zice ea e sfant si nu are curajul sa o infrunte , dar cu mine se aprinde din orice. Cand l-am cunoscut nu era deloc asa, insa ai lui, da. El da vina pe mine ca nu ma culc cu el, eu incerc sa-i explic de ce am nevoie. Medicul psihiatru mi-a zis ca trebuie sa-l vada si pe el, si ca va necesita tratament. Nu stiu daca exista o cale reala de iesire din situatia asta, tot de dragul fetei am stat si am inghitit, dar daca ma gandesc mai bine, cred ca nici ei nu ii face bine atitudinea lui vulgara. Momentan ma ameninta ca merge la altele, dar nu ma mai intereseaza viata lui. I-am zis ca mie oricum nu imi va mai trebui un alt barbat, vreau sa stau si sa imi cresc fetita linistita alaturi de ai mei (au 50 de ani). Am ajuns sa fac atac de panica cand stiu ca il suna soacra sau ca trebuie sa o intalnesc. Cel mai soc a fost cand a amenintat ca vine si ia fetita fara discutii ca sa stea la ea 1-2 saptamani (ma mir de tupeul ei ca atunci cand am ramas insarcinata striga sa fac avort si cand am nascut nu a venit la mine iar acum ei ii trebuie fata, ce nesimtire!), cu greu mi-am revenit fiind cu gandul ca oricum nu ii da nimeni dreptul sa ia fata cand si cum vrea ea. E drept ca nici eu nu am indraznit vreodata sa-i zic nu, am lasat tot cum a vrut ea, dar am ajuns sa disper si in scurt timp trebuie sa se rezolve ceva. Voi ce ati face in locul meu?

pt marinela.....nu as stii ce sfat sa iti dau! si eu am probleme in cuplu, dar cand le citesc pe ale tale.....ale mele nu mai au nicio valoare! parerea mea sincera...lasa-l naiba si du-te invartindu-te la ai tai. el sa stea cu ma-sa.....

Intr-adevăr, fiecare cuplu isi are problemele sale, dar ceea ce este important, este că trebuie să le constientizam, pentru a găsi soluții in rezolvarea lor. Un articol care mi-a atras atentia in acest sens: http://www.marian-rujoiu.ro/probleme-in-cuplu-si-solutii/.