probleme de cuplu

Cred ca te-ar ajuta foarte mult daca ai vorbi despre aceste lucruri cu sotul tau. Incearca sa-i spui cum te simti, ce asteptari ai de la el...un copil creste armonios atunci cand si parintii au o relatie echilibrata.

Du-ti copilul la parinti sau socrii si mergeti impreuna la munte, relaxati-va si uitati de toate problemele care va inconjoara. Succes

Buna, te inteleg perfect si mie mi sa intamplat cand a venit pe lume baietelul meu, dar numai eu am avut aceasta problema, nu si sotul meu, este normal pentru ca noi mamicile da m mai multa inportanta copilului,sotul cade pe locul 2. Iar stresul este cel ami mnare factor. Incearca ti sa va inplicati amandoi, schimbati ceva, atmosfera,incerca ti niste stimulente,sper sa functioneze asa, va doresc mult succes!

Se pare ca este nevoie de o resuscitare a relatiei erotice! Intre doi oameni exista o dinamica psihoenergetica. Oare ce blocheaza aceasta dinamica sau curgere libera a emotiilor?
o resuscitare prin sfaturi nu prea functioneaza, deoarece dupa mintea mea solutiile potrivite pentru voi sunt doar cele care va apartin, care au ca sursa tocmai aceasta dinamica dintre voi doi. Pana cand va veti hotari pentru o consiliere de cuplu, puteti experimenta diverse scheme de prin atat de multe reviste.

e ciudat sa stai in casa cu un om cu care ai un copil si totusi sa nu ai contact sexual, nu am mai auzit asa ceva dar cu siguranta e o problema serioasa. daca va mai iubiti se poate rezolva daca nu atunci trebuie sa va indragostiti unul de altul si sa incepeti o noua viata de familie.

Aparent, copilul sta intre dv si sot ("adoarme cu baietelul in brate"). Asta face si mai intriganta hotararea "ca vrem si al 2-lea bebe...", dat fiind ca pt asta ar trebui sa faceti dragoste...
Situatia prezentata de dv pare sa indice o tulburare a pulsiunilor sexuale, cel putin la unul dintre dv, ce implica ne-functionarea "cenzurii amantei" - prin aceasta, mama care a dat nastere unui copil, poate reveni la relatia sexuala cu sotul ei, asa cum se desfasurau lucrurile inainte de aparitia celui de-al treilea membru in familie, fara a fi afectata de noua sa functie de mama (de care poate face abstractie suficient pt a putea avea din nou relatii sexuale cu sotul). In masura in care cele doua functii - cea parentala si cea de partener sexual - se stanjenesc in derularea lor fireasca, demersul necesar este unul ceva mai amplu, dat fiind ca sexualitatea se constituie de-a lungul unei perioade foarte lungi (incapand chiar de la nastere), iar problema care a aparut in urma cu trei ani isi are radacinile cu mult timp inainte, si are o istorie lunga si complicata.

Ati rezolvat cumva problema? As vrea sa discutam in particular.