probleme de comunicare si lipsa rabdarii

Postata de raluk_norocel cu 10 ani in urma.

Buna ziua,

Incep prin a spune ca am 28 de ani, de profesie sunt profesor si sunt implicata intr-o relatie de 3 ani cu un baiat minunat pe care uneori nu stiu cum sa il tratez si nici el nu raspunde cerintelor mele asa cum mi-as dori. Am avut o relatie grea de la inceput, cu probleme financiare, locuim impreuna, iar problemele ne-au facut sa facem anumite compromisuri pe care acum ni le reprosam. Locuim intr-o casa care nu este a noastra, dar nu avem obligatii financiare fata de ea (chirie). Eu insa incerc sa o intretin ca fiind a mea cu tot ceea ce implica, el insa zice ca nu se simte atras de ea, nu are nicio stare in a o imbunatatii, lucru care il face sa nu o intretina frumoasa si curata. Eu lucrez f mult, in jur de 9-10h pe zi,ma trezesc dim la 7 si ma culc in jur de ora 1 pentru ca el are un serviciu cu un program diferit de mine si ca sa il vad 1h 2 seara il astept pana pe la 12.1 si a doua zi o iau de la capat. Pentru faptul ca muncesc mult, cu un serviciu stresant, treburi domestice pe care in mare parte le fac singura, sunt lipsita de rabdare, imi vars nervii pe el ca nu ma ajuta in casa, care este uneori cu fundul in sus daca eu nu fac nimic, iar el nu are nicio initiativa. El imi spune ca pb mea este atitudinea si modul in care ii cer anumite sarcini. Dar este un cerc vicios : el imi spune sa ii trasez sarcini pt ca este lipsit de initiativa. eu ii trasez, el stramba din nas si spune ca imi place sa il \"sclavesc\" pentru ca si eu muncesc mult si el de ce sa stea. Pb curateniei si a ajutorului in casa ar fi o pb.
O alta pb pe care o ridica el , ar fi lipsa rabdarii mele. Si aici are dreptate. Eu nu am rabdare sa imi explice, sa ma contrazica, sa nu fie de acord cu mine pentru ca eu imediat ma enervez. Sunt o fire mai impulsiva, dar o pun si pe seama oboselii si a stresului acumulat. Sunt sigura ca daca m-ar ajuta mai mult in casa, as fi mai putin stresata. El spune ca daca ii dau cateva sarcini, pe parcurs le voi complica si voi adauga altele si altele si altele. De cand l-am cunoscut s-a mai schimbat , insa mi se pare ca nu are o ordine nici in viata lui (mananca dezordonat, face totul pe fuga, intarzie mereu, e delasator...)
Are insa o calitate cu care zice ca el compenseaza totul : ma alinta, as putea scrie o care cu rasfaturile sale, ma face sa ma simt minunat, cand ne este bine, parca sunt in rai, imi arata afectiunea si iubirea lui la orice pas, ma asculta si imi spune ca acestea sunt adevarate valori in viata, nu ce pretind eu. Poate ca asa este , dar fiind atat de ocupata si stresata, eu nu le vad asa, nu le pot aprecia la adevarata lor valoare.
Si pe langa toate acestea, din cauza lipsei mele de rabdare si a gurii mele mari zice ca el nu se poate deschide in fata mea, nu poate sa imi comunice trairile lui si sentimentele lui. Este macinat de depresii din trecut , in care s-a simtit neputincios in perioade fara serviciu, sau are pb cu nervii cauzate de fostele prietene si este f impulsiv. Tine in el cat poate si cand nu mai poate, orice replica mica sau orice lipsa de rabdare a mea declanseaza un taifun. Si sa te tii , ca nu se mai poate opri. El imi spune ca intotdeauna imi trimite semnale de alarma inainte sa se dezlantuie pe care eu le ignor, insa uneori actiunile mele nu sunt intentionate, sunt firesti si el se hiberbolizeaza.
Am vrea sa invatam sa comunicam mai bine unul cu celalalt, pentru ca uneori ne interpretam diferit intentiile si se ajuge la cearta tocmai pentru ca nu expunem problema corect unul in fata celuilalt.
O relatie ca a noastra chiar merita toate sansele si toate eforturile, pentru ca suntem unici in felul nostru de a ne iubi si chiar am reusit sa trecem peste anumite greutati ale vietii.
Multumesc anticipat de sfaturi si sper ca am expus problema cum trebuie.