pe mine ma depaseste!
Postata de alyooona cu 13 ani in urma.
eu si sotul meu suntem impreuna de 6 ani, dintre care casatoriti de 1 an jumatate, ne iubim foarte mult sau.....eu cel putin ink il iubesc.Probabil nu am fii indraznit sa facem pasul asta pt k ne era bine doar k am ramas insarcinata, initial nu am vrut acest copil cine isi doreste la 21 de ani un copil ???dar el m-a convins sa il pastram si sa formam o adevarata familie , era convins k ne vom iubi si mai mult dupa casatorie si venirea pe lumea a fetitei noastre Maya. A fost frumos o perioada , nu neg k incepusem sa ii dau dreptat, pt k 7 luni de sarcina a fost langa mine si mi a aratat kt de multma iubeste , si am suferit enorm amandoi la cele 3 tentative de avort spontan pe care le-am avut! Sarcina mea a fost o continua depresie , ba eram geloasa, ba nervoasa k ma ingras , si de cele mai multe ori suparata pt k socrul meu incerca sa il manipuleze si sa ne convinga sa ne mutam acolo. lucru imposibil de altfel deoarece eu si ai lui ne vorbim doar pt ca avem un lucru in comun si acela e sotul meu.Recunosc k am rabufnit de nenumarate ori si mi-am varsat nervii pe sotul meu din cauza jignirilor parintilor lui dar m-a lasat sperand sa mi revin la normal dupa nastere! evident k nu a fost asa, am nascut-o pe fetita noastra May, si fiind un copil prematur la 1 kg700 gr am mai stat 1 luna in spital.Depresia mea avea sa se acutizeze, adunandu se prea multe probleme,si am suportat asa numita depresie postnatala 3 luni, de cosmar: crize,scandaluni,tipete, de n ori bagajele facute.Comportamentul lui fata de mine s''a schimbat dupa cele 3 luni de dupa nastere. s''a inrait,am discutat de kteva ori si tot de atatea ori amandoi am stabilit o schimbare de comportament si mai multa intelegere....oare s''a intamplat cv????Nimic, ba nu s''a intamplat cv....am invatat sa imi controlez iesirile, sa fiiu mai atenta cu el, dar cva tot nu era bine. Astazi numai este barbatul de kre m am indragostit si langa kre am trait atatia ani,nu imi da nicio importanta,ma jignit facandu''ma grasa...ac***a timp suficiend 8 luni dupa nastere sa slabesc,este rece, numaidormin impreuna de 2 luni iar sex facem....doar asa ....sa fie ceva acolo....luna asta fac 23 de ani si ma simt k o baba , o casnicie ratata ...O VIATA RATATA! ma gandesc sa divortez sail las liber ...sau nu stiu....mult timp am crezut k eu sunt vinovata si am incerkt sa fac ceva dar acum????
Adauga raspunsRaspunsuri (6)
acum 13 ani
Muuuuuuult prea devreme ati facut toate astea... Sunteti impreuna de cand aveati 15-16 ani. Cate relatii din adolescenta rezista? Trebuia sa asteptati pana dupa 25-27 de ani sa va casatoriti si sa aveti copii, in caz ca mai ramaneati impreuna pana atunci. Nu inteleg de ce v-ati grabit asa...
Incearca o consiliere maritala si eventual un psiholog pt amandoi. Daca merge bine, daca nu....invatatura de minte si exemplu pt alti tineri, sa nu se grabeasca aiurea la maritat si facut copii inainte de a avea o situatie si mai ales de a avea un corp si o minte coapte.
acum 13 ani
si eu am nascut cand aveam 21 de ani si suntem in continuare foarte fericiti insa unele relatii se racesc si poate asta s-a intamplat si intre voi,,,dupa ce nasti problema e ca pui bebele pe locul 1 si uneori sotul ramane uitat intr-un colt si aia nu e bn
incercati sa mergeti undeva numai voi 2 si lasa-ti copilul la bunici si incercati sa vorbiti deschis unu cu celalalt
-iar daca chiar nu va intelegeti divortati si o luati de la capat,,,un copil nu e un blestem sau drama,,,un copil creste are doar nevoie de dragoste pe care in mod sigur o vei primi inapoi
mult succes
acum 13 ani
o viata ratata?la 23 de ani,nu exista asa ceva.`probleme` sunt peste tot,in cupluri afaceri,discutii...etc.asa este viata,cu bune si rele.sfaturi?sfaturile sunt pareri ale anumitor persoane.nu trebuiesc sfaturi pt ca fiecare are viata lui,se naste sub un acoperis,traieste intr-o anumita familie,primeste anumita educatie,religie...etc.important este sa stii ce vrei TU de la viata,sa gandesti pozitiv,sa ai un plan,sa faci ceea ce-ti place si sa vezi partea buna a lucrurilor.sa sti unde vrei sa te indrepti.nu conteaza ce a fost.TU ai o valoare,asta nu ti-o poate lua nimeni.trebuie sa vrei si sa crezi in visele tale.trebuie sa vorbesti cu el,sa-i spui clar ce ai de spus,ceea ce spui pe site de exemplu si sigur mai sunt de spus,discutat,in caz ca nu vede ceea ce tu vezi si iti doresti inseamna ca nu sunteti pe aceeasi frecventa...unda...trebuie sa te cunosti pe tine si sa dai culoare vietii tale.asta incepand de acum!nimeni si nimic nu trebuie sa-ti ia ceea ce e al tau.dreptul de a trai in armonie cu lumea,de a face si avea ceea ce-ti doresti.fi tu insati,nu te lasa batuta.un psiholog sau o consiliere pt ambii nu strica deloc.de pierdut nu ai nimic.merita incercat.sunt multe si multe chestii.nu te inchide in tine,asta este important...deja am dat si eu sfaturi...nu trebuie sa te iei dupa unul altul...dar ceea ce vrei tu conteaza mult pt tine si copilul tau.trebuie sa faci ceva.pas cu pas.trebuie sa vrei cu adevarat!succes!
acum 13 ani
Draga mea, nu este deloc o viata ratata !
Spune-mi, te rog, cat timp a trecut de cand ai nascut ? Dupa socotelile mele, fetita n-ar trebui sa aiba mai mult de un an... In viata unei femei, dupa ce devine mama, intervin schimbari majore care depasesc cu mult durata "prestabilita" a unei "depresii postpartum". Acomodarea poate dura si 2 ani. Este vorba despre o schimbare radicala de statut, despre imbinarea mai multor roluri (mama, sotie, fiica, etc.) Nu este deloc simplu, mai ales cand aceste schimbari survin atat de rapid una dupa cealalta si cand apar si presiuni in interiorul familiei nou create. Este nevoie de timp, toti trei aveti nevoie de timp, pentru a gestiona aceste lucruri, dar aveti nevoie si de un "mediator" din afara. Te sfatuiesc sa apelezi la un ajutor de specialitate, singura sau impreuna cu sotul tau, pentru a te/va ajuta sa "asezati" un pic situatia.
Tine-ma la curent.
www.terapie-psihanalitica.ro
acum 13 ani
multumesc pt sfat, am sa incerc concretizez o discutie cu el sa ajungem la un rezultat, cand se intoarce acasa, acum fiind plecat intro deplasare cu locul de munca.... imi este dor de sotul meu, de relatia noastra...Fetita noastra are 8 luni jumatate . inca o data multumesc !
acum 8 ani
Sunt oarecum in situatia ta , doar ca eu nu am copil.. Anul viitor fac 23 de ani,si am momente cand imi vine sa ma sinucid ca nu mai pot.. De exemplu, azi,acum, cand iti scriu comentariu' e una dintre zilele in care simt ca nu mai pot si iau campii.. Am facut nunta acum doi ani,iar de atunci s au stricat treburile,nimic nu mai e ce a fost,masa a intervenit,el s a schimbat, pot sa spun ca nici macar nu il mai iubesc deloc. Am vrut de doua ori sa ne despartim definitiv, dar cum el e plecat in strainatate la munca,eu stau la ai mei acasa,pt ca acolo nici nu vreau sa ma gandesc sa stau cu el,ar muri ori eu ori el.. Tati al meu, a insistat sa ne impacam si evident ca am facut o.. N am serviciu,n am nimic,si nu imi permit sa fac ce vreau pe banii lui... Asta vara ba' chiar a si dat in mine "sotul".. El nu accepta sa ne despartim
Sub nici o forma. Azi ii spusai ca nu mai vreau ca nu l mai suport ca trebuie sa ne oprim.. Se pusa pe plans in telefon.. Vreau din toata inima sa ma despart ca nu il mai suport,dar habar nu am ce si cum sa fac.. Cred ca singura solutie e sa fug cu cineva umdeva departe unde sa nu dea nimeni de mine,si poate asa o sa inteleaga toata lumea ca nu mai rezist ca sunt cu un picior in groapa..ca am un inceput de depresie..ca altfel nimeni nu ma crede..sa ma sinucid n am curaj... Ce s o alege de viata mea nu stiu.. Dar ma simt mai usurata putin dupa ce va scrisai aici :(
Vezi si alte informatii utile
Efecte psihologice pe termen scurt si lung ale infidelitatii Informatii de baza legate de problemele sexuale Nevroza conjugala Psihoterapia in ejacularea precoce si disfunctiile erectile Cum distrug problemele sexuale o relatie!Nu ai gasit ce cautai? Cauta intrebari similare
sau adauga o intrebare noua
Adauga o intrebare noua