oare mintea este mai puternica decat inima?

buna...nu am nici eu prea multa experienta de viata,sunt de aceeasi varsta cu tine,insa sfatul meu este sa incerci sa fii indiferenta fata de aceasta situatie si sa stai cat mai indepartata...daca el vrea sa isi faca casa si copii cu tipa aia e problema sa..oricum daca ea e divortata (l-a parasit pe primul sot), e clar ca nu va dura presupusa relatie...si din moment ce a existat o prima despartire,o reimpacare nu va completa golul ei...trebuie sa mai intelegi ceva...oricat de mult ai iubi o persoana,nu i te poti baga cu forta in viata,trebuie sa il lasi pe el sa ia cea mai potrivita decizie,iar daca il vei sufuca cu faza puerile ,,alege-ma pe mine si hai sa ne reimpacam" categoric nu influentezi pozitiv decizia sa...din ceea ce ai zis,conceptia lui e una tipica romaneasca (nu stiu cat de emancipat e din moment ce nu poate accepta diferenta de varsta:D) ...insa ar mai fi o problema: sinceritatea lui in toate acestea : nu cunosc situatia in cauza,insa sper sa nu fi cautat o aventura cu o fata tanara,mai ales,ac***a experienta,ar fi putut sa disimuleze ff bine, si tu de fapt sa il iubesti si el poate nu...asta ar fi o alta posibilitate...incearca sa analizezi si tu la rece faza,fara implicare sentimentala,gandeste-te ce iti ofera cu adevarat si daca merita...si nu privi sfatul meu ca pe ceva rautacios,ci ca pe ceva realist...repet: analizeaza...ratiunea e singura care nu te duce spre rau..cu inima nu ai certitudinea ca va fi bine:*...take care of u:)

buna seara .....numele meu este mioara ,si as vrea o parere daca se poate ,,sau mai multe sunt binevenite .Sunt casatorita a 2 a oara cu acelasi barbat ,( avem o fata de 12 ani ) , asta pt ca el a plecat in 2004 la munca in spania si acolo a gasit o alta femeie,mi-a spus ca nu se mai intoarce ,,sa nu-l astept.A fost cumplit, am suferit enorm ,slabisem 15 kg in urma aceste rupturi,locuiam cu chirie,aveam rate la banci ,a fost groaznic .S-a intamplat in 2005........in 2006 am cunscut un baiat sa zic X, un baiat cuminte ,linistit ,educat ,destept.Imi placea ,dar totusi ramasesm cu acel gol in suflet caci nu e tatal copilului meu ..si dupa ce am locuit 3 ani cu el ( avem planuri ,ne potriveam ) sotul de care abia divortasem ....sa gasit sa vina sa ne impacam ,,si eu p***a ...bineinteles ca am facut-o si tinand cont ca este copilul la mijloc ......si am plecat de la X ...fara sai spun motivul...si m-am impacat cu tatal fetei ,lucreaza in spania,acum suntem aici de o luna..dar vreo sa va spun ca nu mai este ceea ce credeam eu ...este schimbat total ,nu mai avem aceleasci principii,au trecut peste noi ..5 ani jumate totusi ,,trebuia sa ma gandesc ca nu v-a mai fi la fel.Acum, cu X pastrez legatura ,vb zilnic .pe mess, stie situatia ..a aflat de ce am plecat de la el ..si a zis ca intelege de ce am facut ,pt ca e fata ...dara daca nu merge ma vrea inapoi ,ca ma iubeste ,desi stiam asta de cand plecasem, si eu am aceleasi sentimente pt el,are f multe calitati . Va rog ,ce parere aveti ,sa nu par de rasul lumii,mama mea ma condamna ,dar eu daca nu ma inteleg ,,ar trebui sa stau doar ca este taicasul fetei?

iti multumesc mult pentru atentia acordata ,sa stii ca m-am trezit dim la ora 5 sa vad daca a scris cineva ,aici nu am pe nimeni cu care sa vb ,in afara de fata mea,dar totusi parca as vrea sa o feresc pe ea de unele probleme.Sa stii ca am vb destul de des cu ea,ma vede ca plang ,ca imi pare rau ca am lasat acel baiat ,care si ea tinea la el,dar mai stiam si ca il iubea pe taica-su,lucru care m-a indemnat sa fac acest lucru ,desi regret enorm.Acum urmeaza sa ma duc in tara in sept ,primul lucru care il voi face este sa introduc actiunea de divort ,intr-un fel sunt impacata cu mine ,ca am incercat si nu merge,dar pe de alta parte paote ca am si un pic de noroc ,caci acel om care-l iubesc de fapt este un om intelegator si accepta situatia asa ,desi altul nu a-r fi facut-o ,stiu.Are tot respectul meu. Multumesc mult , Xenna!

poti sa vorbesti cu mined de cate ori simti nevoia! intotdeauna voi fi alaturi si am sa iti dau un sfat credema daca imi sta in putere! sunt in germania de un an de zile singura nu stiu pe nimeni ! nu stiu decat munca scoala si acasa! am 19 ani multi spun ca sunt inca foarte tanara dar credema ca am trecut prin foarte multe , viata ma incercat de foarte multe ori! si acum imi merge prost din anumite puncte de vedere ! dar stiu ca Dumnezeu imi da putere sa merg mai departe! eu pot doar sa iti zic fa asa cum crezi ca este mai bine pentru tine nu te uita in urma , sterge tot , tu ai incercat asta este ! mergi mai departe ! stiu ca nu e intotdeauna bine dar poate acum daca iti vei urma sentimentele nu vei gresii si vei fi cu adevarat fericita si fata ta altauri de tn! mai gandestete si daca simti nevoia vb cu mine! daca vrei un id de messenger al meu este ''''''''cristiana220691'''''''' dar zimi inainte care este al tau ca sa stiu ca nu prea accept pe oricine!!! ai grija de tine si noroc in continuare

Când în urma acţiunilor tale, simţi că începi să îţi pierzi respectul faţă de tine însuţi, atunci, de fapt, începi un proces de autotrădare, prin care tu te trădezi pe tine. Din acel moment, vei începe să fii trădat şi prin ceilalţi, inevitabil, datorită unui fenomen de rezonanţă a gândurilor şi comportamentului tău duplicitar. Când mintea îţi dictează ceva, şi sufletul altceva, atunci calea corectă o poţi recunoaşte punându-ţi următoarea întrebare " -Cum îmi pot păstra mai bine stima şi respectul faţă de mine însumi, dacă procedez aşa, sau altcumva ?" Aceasta-i calea de a fi mereu împăcat cu tine însuţi. Când în mintea ta încolţeşte ideea că trebuie să te sacrifici pentru altul,deşi ştii că astfel îţi calci în picioare demnitatea, ăsta este un semn al începutului autotrădării. Nimeni nu-ţi impune niciodată sacrificiul, spre autodistrugerea ta. Cine crede contrariul, încearcă, de fapt, să se înşele pe el însuşi, din motive ce ţin de interese personale ! Pentru dezbateri puteţi intra şi pe universulspiritual.twilight-mania.com

O problema la care nu pot gasi un raspuns, sau o solutie este aceea ca nu pot fi relaxata in niciun moment din viata.Chiar si intr-o relatie, mereu iau decizii rationale,mereu cand vreau sa fac un lucru,trebuie sa-l analizez din toate punctele de vedere.Niciodata nu pot sa iau o decizie pe baza sentimentelor.Pana la urma,sentimentele sunt conturate tot de gandire,nu?Sentimentele sunt atitudinea noastra fata de realitate. Sau sufletul isi pune amprenta pe undeva? Cum se spune,nu pot sa ma las purtata de val,nici macar 1 secunda, pentru ca in clipa urmatoare ma simt fara protectie.Ma simt dezechilibrata.

"...mă simt fără protecţie" ! Simţi nevoia de a te proteja tot timpul, de a nu lăsa garda deloc jos, nici o clipă. Garda însemnând raţiunea şi raţionamentul logic.
Să privim pe invers : tu percepi faptul că a lua decizii urmându-ţi inima, sentimentele, sufletul, reprezintă ceva periculos. Ca urmare, ţi-e pur şi simplu frică că ai putea lua vreo decizie greşită, iraţională ! Crezi că ceea ce este în sufletul tău este total diferit de ceea ce este în mintea ta, şi este Iraţional, fără raţiune, logică, incorect.
Ori cineva a reuşit să -ţi inoculeze prin sugestii repetate faptul că trebuie să gândeşti mereu, în orice împrejurare, cu capul, (cel mai probabil unul din părinţi), ori ai luat odată o decizie considerată de tine importantă şi greşită, cu inima, ce te-a făcut să suferi mult cândva, şi precum cel ce s-a fript cu ciorbă, sufli şi-n iaurt acum, de teama excesivă de a nu te frige din nou. Ţi-ai pierdut încrederea în valoarea, utilitatea şi importanţa sentimentelor tale, ceea ce nu-i un lucru bun ! Refularea şi înăbuşirea sentimentelor constituie ceva autoblocant, autodistructiv !