Postata de miadim cu 12 ani in urma.
Am o casnicie de 21 de ani si 3 copii minunati, un baiat de 20 de ani si 2 fete gemene de 18 ani. M-am dedicat total familiei. La 20 de ani aveam 3 copii. Nu a fost deloc usor, insa nu regret nimic. Am trecut si peste tradarile sotului, de dragul copiiilor si pentru ca doream sa am o casnicie de o viata....Insa a venit timpul sa fac ceva si pentru mine. Vreau sa studiez, sa ma angajez (momentan nu lucrez), vreau sa calatoresc,sa vad lumea, sa ies in societate, sa socializez. Vreau sa fac voluntariat si 10000000 de alte lucruri frumoase care m-ar face sa ma simt implinita si sa fiu fericita. Problema este ca sotul meu nu ma lasa sa fac nimic din ceea ce imi doresc. Replicile sunt: "ce curs mai vrei? nu mai esti copil"...de ce sa lucrezi? lucrez eu destul pentru voi..tu ai grija de tine....lasa ca mergem in excursie 2 zile...etc....am 37 de ani...am o problema daca imi doresc mai multe de la viata???e gresit sa imi doresc sa fiu utila intr-un fel sau altul?..nu sunt genul care se multumeste sa stea langa cratita. Am resurse infinite, la fel ca toata lumea, pe care nu le folosesc la nimic, vreau sa invat si sa-i invat pe altii ceea ce stiu. Uneori ma simt ca un parazit care traieste pe spinarea altuia. Sunt ingrozitoare aceste sentimente! Ma simt ca o pasare intr-o colivie, sau ca o pasare careia i s-au taiat aripile sa nu poata zbura. Cred ca totul se intampla din cauza geloziei. Indiferent care e motivul pt care sotul meu se comporta asa, nu e corect. Nu am voie sa folosesc machiaje, sa imi vopsesc parul etc... daca iau o rochita scurta...sunt o "parasuta"...dar asta nu ar fi chiar atat de grav cat nevoia mea de libertate . Simt ca nu ma pot manifesta asa cum sunt, parca as trai viata altcuiva. Ce ma sfatuiti sa fac? Cum sa procedez? discutiile cu el nu duc la nimic, in sensul ca nu am cu cine discuta, ma lasa sa vorbesc singura. In ultimii ani ma critica mereu pt orice, eu imi cunosc valoare, uneori am impresia ca ii este teama de forta care este in mine , ii e frica sa nu fiu mai puternica decat el. Sper sa-mi spuneti parerile voastre, poate vedeti altfel lucrurile din exterior, eu sunt prea in miezul problemei si nu stiu ce sa mai fac. Va multumesc !
Adauga raspunsacum 12 ani
ma impresionat povestea dumneavoastra:(.dar nu va pot spune nimic pt ca,cred ca si eu sunt in aceasi oala:(.sau voi fi mai incolo.va doresc mult succes si puterea de atrece peste obstacolele intalnite.
acum 12 ani
Multumesc. Se pare ca nu sunt singura in aceasta situatie.
acum 12 ani
cred ca multe femei se regasesc in povestea dvs.ati putea incerca sa faceti unele lucruri care vi le doriti impreuna cu copii dvs.cred ca nevoia asta acuta de libertate se datoareaza faptului ca v-ati grabit cu casatoria/copii si n-ati avut posibilitatea sa faceti lucrurile specifice adolescentei/tineretii.presupun ca sotul dvs este mai in varsta,de aceea nu va intelege,pt ca probabil el si-a trait tineretea sau nu simte nevoile astea...
acum 12 ani
E cu aproape 9 ani mai mare decat mine, nu consider ca e mare diferenta. Am inceput cu pasi marunti, dar siguri cred eu, sa imi fac o viata a mea, din pacate deoacamdata pe ascuns. La un moment dat va afla , si va trebui sa ma accepte asa cum sunt, nu cum isi imagineaza el, iar daca nu va accepta schimbarea, imi voi lua zborul din cuib.
acum 12 ani
Parerea mea este ca sunteti in criza varstei de 40 de ani. Asa ne simtim la varsta asta, este un prag pe care trebuie sa-l depasim. Eu va spun in 2 cuvinte povestea mea cu gandul de a vedea si alta lume si nu trebuie sa va influenteze decizia.
M-am casatorit total aiurea la 20 de ani, crezand ca fara parintii care ma tineau din scurt cu barbatul de care ma credeam indragostita vai ce viata am sa-mi fac. Am vazut pe parcusul anilor ca nu este asa... inaintand in varsta am vazut ca nu ne potriveam la nimic.. nici nu puteam comunica ptr ca refuza dialogul.. si m-am hotarat la 40 de ani sa divortez. Familia a fost impotriva si chiar il sustineau pe el.. dar mi-am gasit omul care imi ofera tot ce mi-am dorit toata viata.Dragoste, liniste, intelegere.
Nu cred ca este prea tarziu niciodata sa hotaram ce vrem sa facem cu viata noastra. este foarte important ca omul de langa tine sa te sutina sa te incurajeze. Daca sotul dvs moare din ce pensie o sa traiti? Am dat un exemplu tampit dar intalnit in viata. Acum copii sunt mari de ce sa nu poti alege ce vrei sa faci cu viata ta? poate intr-un moment linistit reusesti sa vb cu el.. stii cu pasi mici si rabdare se pot rezolva multe.
Iti doresc sa reusesti si sa-ti gasesti drumul si linistea.
acum 12 ani
De-ar fi doar criza varstei ar fi bine...pt ca asta ar trece, dar nu e asa. Multumesc pt raspuns. Am crezut ca, inaintand in varsta, se va schimba. Nu mai sunt tanara sa frang inimi. Insa constat ca e mai rau. E si mai gelos, si mai posesiv.
acum 12 ani
Gaseste-ti un amant discret.
acum 12 ani
Daca nu nu mi-am cautat amanti atunci cand ma insela cu buna mea prietena si vecina, cu toate ca i-am promis ca il voi insela cu toti prietenii lui, nu vad de as face asta acum. Am principii in viata. Si in afara de asta, amantul nu mi-ar rezolva problemele.
E un sfat venit din partea unui barbat, se vede. Multumesc oricum.
acum 12 ani
Numai cine a trecut prin asa ceva poate intelege drama pe care o traiesti tu.Trezirea!Te-a considerat toata viata un bun al lui asa cum e masina,unditza,palaria...Ti-a inchis viata tinandu-te acasa(nu stiu cum de ai fost de acord?!)tocmai pentru ca e asa gelos.Nu stie ca ....hotul de furat se teme si ca ...de ce ti-e frica nu scapi?Esti la o varsta la care viata nu se incheie,inca mai poti fi femeia din visul cuiva.Asta in cazul in care simti ca un alt barbat te-ar motiva...Fa o schimbare,dar nu lua decizii la nervi si suparare.E greu,stiu,uneori pare imposibil(daca te gandesti la latura financiara,mai ales)dar daca nu exista comunicare,compatibilitate,daca nu te simti tu bine,inseamna ca traiestio casnicie pur formala.bolnava,pe care nu stiu cum o mai resuscitezi.Tu i-ai acceptat greselile si el a vazut cat poate intinde coarda.Rezultatul se vede.Chestia cu amantul,ce sa zic,n-ar fi o rezolvare,depinde ce goluri simti tu ca ar trebui sa umpli...Si nu-i chiar simplu sa ai un amant,sa fim seriosi,mai ales cand sotul..nu-i deloc legat la ochi.Cauta intai de toate sa te regasesti pe tine,citeste lucruri serioase,ocupa-ti timpul cu ceva nou.Si daca te vei lovi de ...parerile lui,spune-i ca te-ai saturat sa crezi ca ceapa-i branza!Intra pe id.. daca vrei si-ti spun mai multe.
acum 12 ani
Nu-mi accepta succesele atunci cand lucram. II este teama ca il voi intrece. Nu ma lasa sa lucrez, sa fiu independenta financiar, pt ca, crede ca il voi parasi. Daca il voi parasi vreodata, va fi tocmai pt ca nu ma lasa sa fac ceea ce imi doresc. Referitor la amanti, ca la orice femeie, cred eu, cereri au fost si sunt destule. Uneori ma gandesc ca am refuzat pe cine trebuia sa apreciez mai mult, care putea sa-mi ofere o viata impreuna si tot ce isi poate dori o femeie din toate punctele de vedere.M-am saturat sa ma critice mereu, din orice, pt orice. Imi cunosc si calitatile si defectele. nu ma poate convinge ca albul e negru , cand eu sunt ferm convinsa ca albul e alb. Sunt hotarata sa ii ofer o ultima sansa .daca nu va profita de ea, probabil ca drumurile noastre se vor desparti, cu toate ca nu vreau sa se ajunga aici.
acum 12 ani
Ai gresit acceptand sa nu lucrezi, sa nu inveti, sa stai la mana lui. Cre ca depinzi financiar de el, daca nu ai lucrat pana acum si de aceea te tine sub papuc impunandu-ti regulile lui.Ar trebui sa nu accepti sa-ti dicteze in privinta imbracamintei, a machiajului. Isi impune regulile pt ca el este cel cu banul. Eu sfatuiesc fiecare femeie sa aiba serviciu, sa invete o meserie, sa invete cat mai mult, pentru a avea independenta. Sa se poata descurca singure daca-s parasite, daca vor sa o ia de la capat ori daca pateste ceva iremediabil sotul. Am invatat de la soacra mea sa-mi respect munca, sa am proprii mei bani pt a nu fi nevoita sa cer, sa ma simt intretinuta, sa nu dau socoteala pt orice banut cheltuit.
Daca nu as fi avut banii mei nu as fi reusit sa-mi cresc singura fetele dupa esecul casniciei.
Iti dau un sfat, gandeste-te d mai multe ori inainte de a da cu piciorul la ceea ce ai. Nu ai serviciu, nu cred ca stii o meserie, chiar daca ai invatat ceva, intre timp totul se uita daca nu se exerseaza. Sotul ar utea dovedi ca nu ai contributie mare la agoniseala familiei. Chiar daca ai crescut copiii, contributia ta la venitul familiei este echivalenta cu salariul minim pe economie. Citind cele scrise de tine, iti vad expansivitatea, o anumita doza de copilarie, de naivitate. In viata reala lucrurile nu-s tocmai usoare. Asta o poate spune o persoana care a trait intr-o colivie si careia i se pare ca in afara ca in afara acesteia este paradisul. Nu-i chiar asa! Inteleg ca ai avut tot ceea ce ti-ai dorit sau, ma rog, aproape tot, financiar, material, vorbind . Cine crezi ca iti va oferi siguranta financiara, unde vei sta, cine va fi alaturi de tine?
De foarte multe ori copiii sunt alaturi de parintele care ofera mai multi bani. Ei au multe nevoi la varsta pe care o au acum copiii tai, nevoia de mama este mai mica. Sunt foarte multe lucruri e care tb sa le ai in vedere. Incearca mai degraba sa-l faci sa-ti inteleaga dorintele, nevoile. Nevoia de a invata, de a socializa, de a intra in contact cu alti oameni, de a avea o alta viata decat pana acum.Spune-i ca, in cazcontrar, despartirea este o alternativa. Incearca sa vb si cu baiatul, cu fetele. Ma gandeam sa-ti spun sa-ti faci prietene, dar fiindca ai patit-o o data, cred ca nu ai incredere. Mai vb.
acum 12 ani
Am lucrat. nu lucrez momentan. Culmea e ca am lucrat mai mult cu barbati. Nu i-am dat motive de gelozie. AM facut ceva cursuri. Am studiat singura limbi straine. Invat in fiecare zi ceva nou. Citesc foarte mult, si nu romane de dragoste. Multa lume cu care intram in contact cand lucram, credea ca am studii superioare, dar nu am, din nefericire pt mine. Nu am incetat si nu voi inceta niciodata sa invat, sa ma descopar si sa ma perfectionez. Ceea ce am in minte si in suflet sunt comorile mele cele mai de pret pe care nimeni nu mi le va putea lua niciodata. Nu mi-e teama ca nu as putea sa-mi gasesc un loc de munca pe placul meu. Nu e usor, Dar nici imposibil. Nu mi-e frica, ca, daca as ramane singura nu m-as putea descurca. Nu mi-e teama sa-mi fac alte prietene, pt ca de data asta sunt mai atenta la oamenii din jur.Si daca vreo asa-zisa prietena il vrea, nu are decat sa-l ia si sa se duca invartintu-se. Nu mai sunt naiva de atunci. Mi-e ciuda pe mine ca am suferit atunci pt ceva ce nu merita. Ideea e ca, eu cred si acum in casnicie, si peste 4 ani as sarbatori nunta de argint. Credeam ca, casnicia e ceva sfant si dureaza o viata. In ochii lumii suntem familia perfecta si invidiata. In caz de divort, eu as fi cea condamnata. Si mi-e teama sa nu-mi pierd copiii, asta de fapt e oful cel mai mare, copiii. Insa si ei la moment dat isi vor lua zborul din cuib, vor merge pe drumurile lor. Eu ce voi face atunci?
acum 12 ani
casnicia e ceva sfant, cum spui, dar nu cu un om din asta ! ce poate fi sfant la un om care te tine prizoniera. e prost, slab, de asta se teme sa te lase sa-ti dezvolti tu personalitatea. daca totusi te-ai trezit, inseamna ca sint totusi sanse sa fii desteapta. dar nu ajunge trezirea, mai trebuie sa te si scoli ! mai departe, tu alegi ce iti doresti cu adevarat. tu alegi daca vrei sa fii sp***a sau puternica. cum asterni, asa dormi ! asa ca nu te mai plange.
riscul de a-ti pierde copiii ? daca ei renunta la tine, inseamna ca nu au caracter. daca tin cu tatal lor. inseamna ca seamana pe el, ca au lipsurile lui si de asta nu te pot intelege pe tine. iar aici, din nou, tu dormi asa cum ti-ai asternut cu ani in urma ...
asa ca nu te mai plange, indiferent ce vei alege.
acum 12 ani
Multumesc pentru raspuns.
Nu ma plang, Am scris aici pentru ca am vrut sa aflu si alte pareri venite din afara. Am crezut la inceput ca e criza varstei mijlocii, insa nu e deloc asa.
Ai dreptate, asa cum mi-am asternut , asa dorm. Am fost tanara, naiva, sp***a. Acum sunt un om cu totul diferit, cu alta minte, alte teluri si nevoi. Imi doresc sa fiu acceptata asa cum sunt, nu cum ar vrea altcineva sa fiu. Daca asta nu se poate, voi fi nevoita la un moment dat sa iau o decizie radicala. Problema este ca cineva va avea de suferit,si cel mai mult vor suferi copiii. Sper , totusi, sa nu fiu nevoita sa ranesc sentimentele nimanui.
Nu ai gasit ce cautai? Cauta intrebari similare
sau adauga o intrebare noua
Adauga o intrebare noua