greselile din viata!!!

Postata de ana_ cu 13 ani in urma.

nu voi relata toata povestea mea deoarece oamenii au tendinta de a rade de durerea altora dar voi scrie durerea mea pt ca asta simt sa o spun..ca toti cei care cauat ajutor...desi ajutor nu exista...e doar o parere un schimb de idei mai bn zis nu ajutor...durerea mea..hmmm....nici numai stiu cum sa o exprim..sa o spun...poate nefericire intr-un cuvant...in viata gresim si platim ..o realitate.,,,in urma cu vreo 9 luni am cun pe cineva...ambii despartiti cu cate un copil...la inceput totul e roz...insa de multe ori intr-un tarziu realizam ca nu e asa...noi speram la bn dar nu exista...am gresit pt ca am promis am dat sperante crezand ca iubesc dar acum dupa ceva vreme realizez ca nu e asa insa grav este faptul ca numai pot scapa...m-am prins in capcana mea...sunt un om sincer am incercat sa folosesc asta spunandu-i ca numai simt nk ca nu il mai iubesc si poate nu l-am iubit deloc si de aici cosmarul...amenintari jantajari..vad in el un om disperat...vreau nu vreau sa stau cu el numai asta aud..ma forteaza sa cred ca il iubesc ..incearca sa imi dirijeze mintea si inima,,,,imposibil stiu ce simt,,,si in acelasi timp traiesc teroarea,,,numai suport cand imi striga numele...cand ma implora...cand imi spune ca sunt obligata sa i cresc copilul ca asa am promis...am gresit sau am incercat nici nu stiu care din ele...dar sunt si eu om...am voie sa gresesc..sau nu?oare sa fiu condamnata la nefericire..?pt ca spune ca daca il parasesc se omoara..iar eu nu pot face atata rau...am incercat sa i spun ca e mai nefericit cu mn fara sa il iubesc dar obsesia lui spune ca il iubesc....oameni buni..?ce e iubirea?o boala mintala va spun eu...unde ratiunea nu exista ....lipsa de iubire din copilarie l-a facut sa fie disperat si nebun dupa iubire...am crezut ca i-o pot da...m-am inselat...si sufar in capcana asta...vad viata in negru vad sufletul chinuit ...desi pt asta suntem pe pamant nu?copilul meu vrea langa tatal ei..acoloe fericirea insa nu i mai oferii asta pt ca sunt inchisa sunt obligata sa stau in viata alcuiva...de frica de teama de mila sau din cauza unui sentiment de vinovatie...uneori cred ca ma judec prea aspru dar din vb lui asta simt....vad in fata mea un om disperat cu un cutit in mana..."decat despartire mai bn moarta" desi incerc sa cred ca nu ar fi facut-o...intr-un colt de inima ma indoiesc....a luptat pt mn trebuie sa o recunosc...dar inima..nu are ratiune nu?din bunatate am facut greseli in viata mea pt ca am confundat mereu cei doi termeni...sunt omul care a ajutat pe cei din jur cel care alina durerea tuturor...gandeam candva ca am venit pe lume sa fac bn...am uitat realitatea ca sunt doar un simplu om...o femeie fara de putere...un om menit sa greseasca...as vrea sa nu ajung la nebunie pt binele fetitei mele..lupt de ani grei sa nu fac asta...am studiat psihologia pe mine...am incercat sa intru in cele mai adanci ganduri..ale mele sau ale celor din jur...pana m-am blocat...sunt prinsa in ganduri si nu gasesc iesirea...realizez ca in viata uneori am facut mari sacrificii pt cineva candva din iubire...insa pt mn nu se poate sacrifica nimeni...nu mi se pot da aripi sa traiesc sa stau linistita....stiti d ce?noi oamenii suntem egoisti..ne gandim la noi...nu am face sacrificii pt cei de langa noi...pana aici am ajuns eu..sa ma sacrific pt el...sa i dau nefericirea mea sa i fie bn lui si copilului sau sa fiu o egoista care se gandeste la ea fara sa i pese ce va face daca va fi bine daca chiar se va omori cum spune..dificil nu e asa?voi mai reveni cand voi simti nevoia sa vb si mutumesc celor care si-au facut timp sa asculte..o poveste adevarata a unui simplu om....o zi buna va doresc