DEPRESII

În general, depresiile cauzate de pierderea cuiva drag îi afectează mai puternic pe cei ce nu sunt credincioşi. Credinciosul acceptă mai uşor pierderea, ca reprezentând o încercare, o experienţă de viaţă, ca oricare alta, dată de Divinitate. Sufletele nu mor, doar trupurile se întorc în ţărână, în elementele chimice ale planetei din care s-au format. Adevărat este că "nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se transformă". Viaţa este ca un dar, ca un cadou. Bucură-te ea cât timp trăieşti, căci momentul plecării tale se apropie, inevitabil, cu fiecare zi. Pământul nu este un rai, dar nici un iad ! Bucură-te pentru cei ce pleacă, căci nu vor mai suferi, aici. Bucură-te pentru cei ce vin, căci lecţia dură a vieţii le dă posibilitatea să evolueze, să ajungă mai aproape de Divinitate. Bucură-te că trăieşti, de ceea ce ai, şi lasă-i şi pe ceilalţi să se bucure, căci timpul este destul de scurt. Nimic nu ţine veşnic, nici plăcerea, nici suferinţa, nici ...viaţa ta ! Pe lângă un sprijin căutat la un psiholog, poate ar fi bine să găseşti şi unul într-o biserică, din drumul tău. Chiar dacă nu vorbeşti cu un preot, vei găsi acolo pe Cineva care va auzi şi asculta tot ce ai tu de spus, toate frământările şi problemele tale. În facultatea de psihologie, un profesor ne-a dat următorul citat : "-Dacă Dumnezeu nu ar fi existat, psihologii l-ar fi inventat !". Câteva idei care îţi pot da energie şi putere poţi găsi şi pe universulspiritual.twilight-mania.com

Stai linistita... Nu te mai gandi la p***ai... Cred ca la tine poate fi vorba si de o depresie postnatala care, vezi si tu, s-a prelungit putin mai mult decat este normal si poate chiar s-a agravat...
Iti pot da un mic sfat, sper ca vei tine cont macar putintel de el: te-ai gandit macar o secunda sa mergi la un psiholog? Nu e normal sa-ti treaca atatea ganduri negre prin minte, cand ai un baietel frumos si sanatos... Si un sot care te iubeste...
Sunt sechele ramase de la cealalta casnicie, imi pot imagina, dar nu e cazul sa te mai gandesti la ea...
Ma gandesc si eu, ca o nespecialista in ale psihologiei ce sunt, ca, atunci cand te simti rau si cazi in depresiile astea rele, sa te duci la baietelul tau, sa incepi sa te joci cu el, el va incepe sa faca giumbuslucuri, si, poate, cine stie, te vei mai calma... Sau, mai bine, cand te superi pe sotul tau "din nimicuri", cum spuneai, ia copilasul, pune-l in carut si iesi putin la o plimbare, intr-un parc eventual, uita-te la puiul tau si la peisajul din jur, la copaci, la flori, la pasari...
Sunt convinsa ca ti se va schimba starea de spirit...
Te va mai linisti...
Te pup. Curaj pentru puiutul tau, are nevoie de tine intreaga, cu mintea limpede... Stii, e o vorba romaneasca: "mortii cu mortii, viii cu viii". Nu te supara, gandeste pozitiv!

buna gianina, sper ca esti bine. Au trecut 11 luni de cand ai postat mesajul. Un sfat pentru tine, sper sa mearga. Defiecare data cand nu te simti bine ia-ti un caiet si scrie tot ce simti, toate gandurile tale. Si cand ai sa te simti mai bine, peste cateva zile, sa citesti din nou tot ceea ce ai scris, si ai sa vezi ca unele lucruri nu le mai vezi adevarate. Si atunci ai sa tai tot ce nu mai gandesti, Si tot asa pe hartir vor ramane doar gandurile tale reale. Sper ca poti sa intelegi ceva din ceea ce am scris. Te poop si ai grija de tine.