Postata de just another woman cu 11 ani in urma.
Suntem de 4 ani impreuna,avem un copil de 2 ani,el nu este roman,este divortat si are inca 3 copii.acu un an a avut o aventura(daca se poate numi asa...mai bine zis mai multe intalniri,timp de o luna,bineinteles cu relatii sexuale,cu fosta lui sotie).el mi-a explicat ca a facut o mare greseala,ca ea l-a fortat,ca l-a amenintat ca se va omora daca nu se intoarce la ea....(a profitat si de faptul ca eu eram in romania o perioada de 2 luni sa rezolv niste probleme,si l-a imbrobodit bineinteles cu chestiunea copiii carora le este dor de tatal lor).mentionez doar ce e mai important: copiii sunt absolut dezinteresati de tatal lor,ea avea si in perioada cand l-a imbrobodit si in prezent un iubit stabil,plus ca le impuie copiilor capul cu p***ai despre tatal lor sa nu il iubeasca,sa nu il asculte s.a.m.d. Dupa toata sandramaua asta,el mi-a cerut iertare si mi-a spus ca a fost a doua cea mai mare greseala din viata lui ,dupa casatoria cu ea,sa se mai intoarca inca o data inapoi dupa ce au divortat.DAR problema mea cea mai mare este bineinteles ca mi-am pierdut increderea,plus ca mi-a fost pur si simplu franta inima,l-am iubit si inca il iubesc,am facut un copil din dragoste impreuna,dar nu stiu cum sa fac sa uit ....sa trec peste...sunt genul de femeie chiar daca tanara,absolut invechita in gandire,eu nu i-as putea face asa ceva pentru nimic in lume.De anul trecut incerc sa trec peste ...el imi demonstreaza ca ma iubeste,se comporta exemplar....dar mi-e atat de greu ....si imi amintesc atat de des...un sfat va rog !!!!
Adauga raspunsacum 11 ani
Excurs /_______________________________
Ac***a in vedere ca numarul persoanelor care
beneficiaza cu adevarat de psihoterapie este
- din diverse motive, nu foarte greu de intuit -
extrem de scazut la noi , nadajduiesc ca
insiruirea mesajelor de aici poate aduce
macar o vaga impresie asupra dificultati-
lor uneori insurmontabile si efortului extra-
ordinar ( caracteristici ale procesului
terapeutic ).
:l
Pentru mine PSIHOTERAPIA inseamna o
filosofie de viata si chiar mai mult decat
atat - un mod de viata. In acelasi sens, eu
cred ca doar viata traita intr-un anumit spi-
rit merita traita. Dar daca nu ai ceva pt.
care sa merite sa-ti dai (= dedici) viata,
mi se pare evident ca nu ai pentru ce
sa traiesti.
_______________________________/ Excurs
acum 11 ani
Multumesc de interesul acordat problemei mele ! si imi cer scuze,nu vreau sa fiu nepoliticoasa,daca nu raspund de fiecare prompt inseamna ca nu sunt prin preajma calculatorului.Incerc pe cat se poate sa imi dedic timpul familiei,si copilului.
acum 11 ani
Si gata, uite ce usor ai "trecut peste". De fapt,
majoritatea covarsitoare procedeaza intocmai,
pasand astfel responsabilitatea:
parintele -> copilului -> nepotilor-> s.a.m.d. Dar
pot sa inteleg ca nu este intotdeauna usor sa te
asezi pe tine insuti sub semnul intrebarii ca sa
te informezi si sa-ti pui intrebari despre sens.
Si totusi,
prima regula, in momentul in care avem un
copil, este sa ne simtim noi bine cu noi
insine ca adulti.
Pe noi adultii ar fi preferabil sa ne pre-
ocupe propriile dificultati psihologice
si sa mergem la terapie pentru a nu
le transmite copiilor dificultatile
noastre.
- TU alegi. TU decizi deci,
ce
vei face de acum.. .
:l
Succes!
;)
acum 11 ani
_____________________________________
http://www.youtube.com/watch?v=yFYhS4hdRrc
_____________________________________
acum 11 ani
Excurs /__________________________
Ptr. colegele mele 4pede : poate nu stiati
ca
" Daca o persoana vine sa va vorbeasca
si in
timp ce o ascultati simtiti ca va plictiseste,
atunci este bolnava si are nevoie de trata-
ment psihiatric. Dar daca reuseste sa va
mentina interesul, indiferent cat de grava
este suferinta sau conflictul sau, atunci o
veti putea ajuta." ( D.W. Winnicott
;)
__________________________/ Excurs
acum 11 ani
Incolo, multi vad/citesc
insa
putini cunosc intr-
adevar. Succes!
acum 11 ani
http://www.youtube.com/watch?v=A-oYc64wv7I
Nu ai gasit ce cautai? Cauta intrebari similare
sau adauga o intrebare noua
Adauga o intrebare noua